Soluţionarea cauzei în apel fără citarea părţii vătămate şi a inculpatului prin publicitate. Consecinţe.

Soluţionarea cauzei în apel fără citarea părţii vătămate şi a inculpatului prin publicitate. Consecinţe.

C.pr.pen. , art. 3859, alin. 1, pct. 21.

Judecarea unei cauze în apel, fără citarea părţii vătămate şi a inculpatului la toate adresele cunoscute şi prin publicitate, mai ales că din procesul verbal de neexecutare a mandatului rezultă că inculpatul s-a mutat pe raza unui alt judeţ, fără să se cunoască exact adresa acestuia, constituie motiv de casare prevăzut de art. 3859, alin. 1, pct. 21 C. pr. pen., astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în vederea respectării principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1053/258/2008/16 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 75/12 mai 2009 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. ….

În motivarea căii de atac promovate, sunt contestate legalitatea şi temeinicia deciziei penale nr. 75/12 mai 2009 a Tribunalului Harghita. Din perspectiva legalităţii, se susţine de către procuror că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea regulilor vizând citarea părţilor în proces. Astfel, partea vătămată P. C., care nu a renunţat la această calitate, ci doar la cea de parte civilă, nu a fost deloc citat în judecarea apelului procurorului declarat împotriva sentinţei penale nr. 12/7 ianuarie 2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, iar, cu ocazia judecării pricinii în al doilea grad, inculpatul nu a fost citat de la toate adresele cunoscute. Din punct de vedere al temeiniciei hotărârii, reprezentantul parchetului subliniază că, potrivit probelor instrumentate în cauză, fapta de înşelăciune dedusă judecăţii există, a fost săvârşită de inculpat şi a fost comisă cu vinovăţia specifică, astfel încât soluţia corectă care trebuia adusă acţiunii penale era aceea de condamnare a inculpatului şi nu de achitare a lui pe motiv că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, cum a dispus Judecătoria Miercurea-Ciuc, dispoziţie menţinută de Tribunalul Harghita.

Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. … al Tribunalului Harghita şi al dosarului cu acelaşi număr al Judecătoriei Miercurea Ciuc, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale intimatului, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:

 Prin sentinţa penală nr. 12/7 ianuarie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc : -în baza art. 334 C. pr. Pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune, prev. De art. 215 alin. 2 C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. a C. pen., în aceeaşi faptă prev. De art. 215 alin. 1 C. pen. ;

-în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. pr. Pen., l-a achitat pe inculpatul C. V. de sub acuza comiterii infracţiunii de înşelăciune, prev. De art. 215 alin. 1 C. pen. ;

-a constatat că partea vătămată P. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză ;

-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. 3 C. pr. Pen.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, judecătoria a reţinut că probele administrate în cauză nu duc cu certitudine la concluzia după care actvitatea inculpatului care a promis părţii vătămate că îi va procura un telefn mobil la un preţ inferior celui practicat pe piaţă, a primit în acest sens de la partea vătămată un avans de 350 lei, însă nu şi-a onorat promisiunea şi nici nu i-a restituit banii, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. Relativ la încadrarea juridică dată faptei, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile recidivei mari postcondamantori şi nici nu i se poate imputa inculpatului vreun mijloc fraudulos, astfel formula corectă în care fapta dedusă judecăţii se încadrează este cea prevăzută în art. 215 alin. 1 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, motivul de apel vizând greşita achitare a inculpatului.

 Prin decizia penală nr. 75/12 mai 2009, Tribunalul Harghita a respins ca nefondat apelul procurorului şi a făcut aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. Pen.

În motivarea acestei decizii, tribunalul a constatat că prima instanţă a efectuato justă analiză a probelor, reţinând în mod corect starea de fapt. Totodată, în acord cu judecătoria, tribunalul a subliniat că probele aflate la dosarul cauzei nu susţin învinuirea adusă inculpatului.

Recursul promovat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva deciziei penale nr. nr. 75/12 mai 2009 a Tribunalului Harghita este fondat, iar viciul pe care îl vom expune în continuare determină incidenţa motivului de casare prevăzut de art.  3859 alin. 1 pct. 21 C. pr. Pen. şi: 3.1. în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele 3.2. casării integrale a deciziei penale recurate şi trimiterii cauzei la Tribunalul Harghita spre rejudecarea apelului procurorului declarat împotriva sentinţei penale nr. 12/7 ianuarie 2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc:

Cu prilejul judecării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinţei penale nr. 12/7 ianuarie 2009 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, Tribunalul Harghita nu a citat deloc pe partea vătămată P.C., iar pe inculpatul C. V. l-a citat numai de la adresa din Miercurea Ciuc, str. P. S., nr. 41, jud. Harghita, nu şi de la adresa indicată în cursul urmăririi penale:Miercurea Ciuc, str. Narciselor, nr. 7, sc. B, ap. 15, jud. Harghita, şi nici prin publicitate, în condiţiile în care, potrivit procesului verbal de neexecutare a mandatului de aducere, acuzatul s-a mutat pe raza judeţului Cluj, fără să se cunoască exact locuinţa. Totodată, nici partea vătămată şi nici inculpatul nu s-au înfăţişat la niciun termen de judecată dintre cele acordate în apel.

În contextul enunţat mai sus, judecata în apel a avut loc fără citarea legală a părţilor, ceea ce impune reluarea integrală a judecăţii în al doilea grad, pentru a asigura principiile de echitate ale contradictorialităţii procedurii şi exercitării plenare a drepturilor apărării. Două idei subliniem aici: în primul rând, constatăm că partea vătămată nu a atacat hotărârea Judecătoriei Miercurea Ciuc. Aceasta însă nu acordă instanţei de al doilea grad o dispensă în citarea părţii, din moment ce apelul procurorului a devoluat integral cauza în faţa celei de a doua jurisdicţii, cu privire la problemele de fapt şi de drept ale pricinii, şi de vreme ce apelul procurorului era făcut în favoarea părţii vătămate, care nu a renunţat nici un moment la această calitate, iar părţii vătămate trebuia să i se ofere posibilitatea rezonabilă să îşi expună argumentele înaintea tribunalului. În al doilea rând, împrejurarea că, pe parcursul rejudecării cauzei de către prima instanţă, până în data de 26 noiembrie 2008 existau dovezi că inculpatul C. V. nu locuieşte la adresa din Miercurea Ciuc, str. N., în condiţiile în care aceasta era adresa indicată de acuzat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a compărut în instanţă şi nici nu a anunţat autorităţile judiciare despre schimbarea locuinţei, el trebuia citat în apel şi de la această adresă nu numai de la cea din Miercurea Ciuc, str. P.S., aflată de instanţă. În plus, existând dovezi că nici la această ultimă adresă inculpatul nu ar mai locui şi necunoscându-se locaţia unde îşi are locuinţa, reşedinţa ori domiciliul, Tribunalul Harghita trebuia să-l citeze pe inculpat prin afişarea citaţiei la consiliul local de la locul faptei, conform art. 177 alin. 4 C. pr. Pen.

În rejudecare, Tribunalul Harghita: -va proceda la judecarea apelului procurorului, cu citarea legală a părţilor în cauză;

-văzând natura judecăţii în apel, ca al doilea şi ultim grad de fond, pe baza probelor existente la dosar şi a oricăror alte probe noi pe care le va considera oportune, va lămuri termenii înţelegerii intervenite între inculpat şi partea vătămată, în special cu privire la titlul sub care d-l P.C. a înmânat d-lui C. V. suma de 350 lei şi termenul limită până la care acuzatul trebuia să procure şi să remită părţii vătămate telefonul mobil;

-va clarifica încadrarea juridică dată faptei deduse judecăţii: dacă actvitatea materială reproşată inculpatului este sau nu încadrabilă în textul art. 215 alin. 1 şi 3 C. pen., vizând înşelăciunea în convenţii sau al art. 213 C. pen., relativ la abuzul de încredere;

-va elucida starea de recidivă a inculpatului, în raport de condamnările pronunţate prin sentinţa penală nr. 438/5 noiembrie 2004 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi prin sentinţa penală nr. 359/9 martie 2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, făcând demersuri în vederea obţinerii datelor rămânerii definitive a celor două hotărâri şi având în vedere că fapta care formează obiectul judecăţii pendinte se presupune că a fost comisă după data de 11 noiembrie 2005;

-va pronunţa, cu respectarea garanţiilor de echitate, una dintre soluţiile prevăzute de art. 379 C. pr. Pen.

Având în vedere soluţia principală adusă recursului, conform art. 192, alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căii de atac au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Domenii speta

Spete similare