Obligarea de a nu părăsi localitatea. Condiţii. Criterii.

Obligarea de a nu părăsi localitatea. Condiţii. Criterii.

Legea nr. 302/2004, art. 90 alin. 11

Pe durata procedurii de executare a mandatului european de arestare, natura acestei proceduri şi finalităţile sale impun luarea faţă de persoana solicitată a unei măsuri provizorii privative sau restrictive de libertate, care să o ţină aproape autorităţilor judiciare de executare.

La alegerea felului măsurii de impus persoanei solicitate, trebuie avut în vedere specificul cauze, dat, în particular, de împrejurările după care: a) persoana căutată este cetăţean român; b) aceasta a refuzat să execute pe teritoriul statului emitent pedeapsa închisorii care i-a fost aplicată; c) pentru a face aplicare dispoziţiilor art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 şi pentru a clarifica dacă persoana solicitată a fost sau nu condamnată în lipsă, este necesară transmiterea de către autorităţile judiciare maghiare emitente de documente şi informaţii suplimentare; d) procurorul nu a relevat niciun element de fapt care să ducă la concluzia sau cel puţin la bănuiala legitimă că persoana solicitată va încerca să fugă dacă va fi lăsată în libertate. În raport de aceste aspecte, o măsură restrictivă de libertate este suficientă pentru a ţine persoana solicitată aproape autorităţilor judiciare de executare a mandatului european de arestare.

Instanţa constată că, pe durata procedurii de executare a mandatului european de arestare, natura acestei proceduri şi finalităţile sale impun luarea faţă de persoana solicitată a unei măsuri provizorii privative sau restrictive de libertate, care să o ţină aproape autorităţilor judiciare de executare.

La alegerea felului măsurii de impus persoanei solicitate, sunt avute în vedere specificul prezentei cauze, dat de împrejurările după care: a) persoana căutată este cetăţean român; b) d-l S.I. a refuzat să execute pe teritoriul Republicii Ungaria pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată; c) pentru a face aplicare dispoziţiilor art. 88 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 şi pentru a clarifica dacă persoana solicitată a fost sau nu condamnată în lipsă, este necesară transmiterea de către autorităţile judiciare maghiare emitente de documente şi informaţii suplimentare; d) procurorul nu a relevat niciun element de fapt care să ducă la concluzia sau cel puţin la bănuiala legitimă că persoana solicitată va încerca să fugă dacă va fi lăsată în libertate.

Pornind de la aspectele dezvoltate mai sus, o măsură restrictivă de libertate este suficientă la acest moment pentru a-l ţine pe d-l S.I. aproape autorităţilor judiciare. Astfel, prin prezenta, în conformitate cu art. 90 alin. 11 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cu raportare la art. 145 alin. 1 C. pr. Pen., se va lua faţă de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bălăuşeri, com. Bălăuşeri, jud. Mureş pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 martie 2010, până la data de 3 aprilie 2010.

În temeiul art. 145 alin.11 C. pr. Pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată trebuie să respecte următoarele obligaţii:

1. să  se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

2. să se prezinte la Poliţia com. Bălăuşeri, jud. Mureş (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de această instituţie sau ori de câte ori este chemat;

3. să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Curţii de Apel Tg.-Mureş;

 4. să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

Se va desemna Poliţia com. Bălăuşeri, jud. Mureş, ca organ de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite.

În baza art.145  alin.22 C. pr. Pen., se va atrage atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii dispuse sau a obligaţiilor fixate, sa va lua faţă de el măsura privativă de libertate.

Prezenta încheiere se va comunica organelor menţionate de art.145 alin.21 C. pr. Pen.

Notă 1: Prin decizia penală nr. 4214/22 decembrie 2008 , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a statuat că „potrivit art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, în procedura de executare a mandatului european de arestare, dacă persoana solicitată nu consimte la predare, iar judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate se dispune prin încheiere motivată. În raport cu termenii imperativi folosiţi de legiuitor, judecătorul nu poate opta între măsura arestării şi o măsură preventivă neprivativă de libertate, arestarea persoanei solicitate impunându-se, dacă se constată că mandatul european de arestare întruneşte formal condiţiile prevăzute de lege pentru a fi executat.

Art. 90 alin. (11) din aceeaşi lege reglementează posibilitatea luării faţă de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, potrivit art. 145 C. proc. pen., însă numai în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, ulterior privării iniţiale de libertate, pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Notă 2: Întrucât, după modificările aduse Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 222/2008, autorităţii judiciare române de executare i s-a lăsat o marjă de apreciere atunci când dispune, anterior luării unei hotărâri asupra executării mandatului european de arestare, asupra felului măsurii menite să asigure predarea persoanei solicitate, textele art. 90 alin. 8 şi 11din Legea nr. 302/2004 nu stabilesc o ordine de preferinţă şi nici nu exclud luarea ab initio a măsurii obligării de a nu părăsi localitate. Dispoziţia legală după care „arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată” nu schimbă concluzia de mai sus, nu atribuie arestării un caracter automat, ci are menirea de a trasa actul procesual prin care măsura este luată şi necesitatea motivării acestei dispoziţii. Tocmai imperativele motivării exclud caracterul mecanic al dispoziţiei instanţei şi impun autorităţii de executare să cântărească asupra măsurii adecvate cauzei.

Este adevărat că exprimarea utilizată de art. 90 alin. 11 teza I din Lege este nefericită şi poate crea confuzii, dar o asemenea prevedere nu poate să înlăture posibilitatea instanţei de a se orienta încă de la început asupra obligării de a nu părăsi localitatea, pentru că, dacă s-ar fi dorit contrariul, în text nu s-a fi prevăzut că „instanţa dispune… măsura obligării de a nu părăsi localitatea”, ci „instanţa înlocuieşte arestarea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea”.

Nici interpretarea după care, dacă întrunirea condiţiilor de formă ale mandatului european de arestare nu este suficientă pentru arestarea persoanei solicitate, judecătorul nu va putea lua nicio măsură preventivă, privativă sau neprivativă de libertate nu poate fi acceptată. Aceasta, întrucât o asemenea orientare vine în contradicţie cu ideea, desprinsă din principiul recunoaşteri reciproce care stă la baza mandatului european de arestare, potrivit căreia executarea este regula, refuzul executării mandatului european fiind excepţia, or, tocmai în considerarea acestei idei, instanţa trebuie să aibă posibilitatea să impună persoanei solicitate măsuri privative sau restrictive de libertate, dacă interesele cauzei o cer.

Domenii speta

Spete similare