Legea nr. 554/2004, republicată. Codul de procedură civilă – art. 129 şi 281.

. Legea nr. 554/2004, republicată. Codul de procedură civilă – art. 129 şi 281.

Stabilirea cadrului procesual dedus judecaţii, în raport de solicitările formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi textele legale incidente. Exercitarea rolului activ al judecătorului. Faptul că reclamantul solicită a-i fi judecată de urgenţă cererea, că doreşte o sentinţă executorie în 48 de ore fără cale de atac şi eliberarea sentinţei de urgenţă, nu-l îndreptăţeşte pe judecător să analizeze întreaga acţiune prin prisma prevederilor art. 581 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, acţiunea a fost formulată în faţa instanţei de contencios administrativ, iar precizările petitelor exced cadrului procesual limitat al unei ordonanţe preşedinţiale şi necesită analizarea fondului cauzei.

Lipsa de pregătire juridică a titularului acţiunii, impune instanţei să clarifice şi să stabilească temeiul în drept al fiecărui capăt de cerere în funcţie de finalitatea urmărită de reclamant în raport de obiectul cererilor şi textele legale incidente.

Instanţa trebuie să aibă în vedere şi aspectele legate de compatibilitatea între prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, şi instituţia ordonanţei preşedinţiale reglementată de art. 581-583 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa nr. 185 din 10 februarie 2010, Tribunalul Mureş, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâţii C. J. M., DGASPC Mureş şi M. T. M. – S. E. I. P. T. M., reţinând că este investită cu soluţionarea unei ordonanţe preşedinţiale, modificată şi completată prin care s-a cerut anularea contractelor succesive pentru acordarea de servicii sociale, începând din 2007, 2008 şi 2009, anularea Hotărârii nr.58 din 16 martie 2007 privind înlocuirea măsurii de protecţie specială a tânărului M. P., obligarea CJM să-şi dea acordul pentru obţinerea unui act de identitate definitiv şi nu provizoriu doar pe durata de valabilitate a contractelor menţionate, obligarea la eliberarea unui act de identitate care să conţină menţiunea domiciliului definitiv în Tg. Mureş, judeţul Mureş.

Referitor la cererile privind anularea contractelor de acordare de servicii sociale, instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 iar pe de altă parte, a ales calea ordonanţei preşedinţiale, astfel că cererea a fost analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi prevederilor art. 581 Cod procedură civilă, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială. Astfel, în privinţa cererii de obligare a Consiliului Judeţean Mureş de a elibera acordul pentru stabilirea domiciliului definitiv în centrul de Tranzit Casa „A. şi A.” din Tg.Mureş, instanţa a considerat că s-ar rezolva însuşi fondul raporturilor juridice dintre părţi şi în plus, nu s-a parcurs procedura prealabilă. Nici după ultima modificare prin care s-a cerut acordul de la C. J. M. şi de la D.G.A.S.P.C. Mureş, ultima având doar drept de administrare, nu s-a considerat îndeplinită condiţia neprejudecării fondului şi vremelniciei. De asemenea, s-a constatat că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, deoarece reclamantul s-a  înscris la bacalaureat uzând de actul de identitate pe care îl deţinea la acea dată şi potrivit art. 17 şi 18 din Ordinul nr. 4115 din 11 mai 2009 al MECI, nu rezultă necesitatea ca un candidat să prezinte la examen un domiciliu permanent înscris în actul de identitate.

Instanţa de fond nu a pus în discuţie dreptul reclamantului la domiciliu, ca un drept fundamental, dar a constatat că cererea nu se circumscrie prevederilor art. 581 Cod procedură civilă.

În esenţă, cererile privind anularea contractelor de acordare de serviciu social şi de anulare a Hotărârii nr. 58/2007 a Comisiei pentru Protecţia Copilului, nu pot fi analizate în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, aşa după cum a conchis prima instanţă.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu recurs de reclamantul M. P. care a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea dosarului spre rejudecare, în principal, în subsidiar, modificarea în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Recurentul a motivat că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat  natura ori înţelesul acestuia, deoarece cererea sa a fost formulată ca o acţiune în contencios administrativ şi nicidecum ordonanţă preşedinţială, aşa cum a fost calificată de instanţă. Simpla menţiune că doreşte „să se judece de urgenţă”, nu dă dreptul ca în momentul înregistrării cererea să fie calificată ordonanţă preşedinţială.

De asemenea, s-a invocat lipsa de temei legal a sentinţei, motivându-se că instanţa de fond avea obligaţia de a cerceta cauza sub toate aspectele precizându-se că cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 33 din OUG nr. 97/2005, art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 şi nu art. 581 Cod procedură civilă, continuându-se cu argumentele legale de fondul cauzei deduse judecăţii, axate pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004 şi OUG nr. 97/2005, argumente care nu au făcut însă obiectul primei judecăţi din moment ce cauza a fost soluţionată pe procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.

Intimatul C. J. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, considerând că soluţia instanţei de fond este corectă şi legală, foarte bine argumentată. S-a susţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. J. M., excepţie ridicată şi în faţa instanţei de fond, pe larg prezentată în întâmpinarea depusă pentru termenul din 25 ianuarie 2010.

Intimatul a făcut precizarea că în mod corect a fost calificată cererea ca fiind ordonanţă preşedinţială şi chiar dacă ar fi fost calificată ca o acţiune în contencios administrativ, cererea reclamantului nu ar fi fost admisibilă, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, s-a învederat că nu era necesară obligarea DGASPC Mureş la emiterea acordului necesar pentru eliberarea actului de identitate de Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Mureş, deoarece acordul a fost comunicat atât către reclamant cât şi către DJEIP Mureş, prin adresa nr. 33387/J/22.12.2009. S-a mai precizat că DGASPC Mureş i-a eliberat acordul solicitat, acordul în condiţiile legii, fiind necesară însă menţionarea faptului că M. P. locuieşte la adresa respectivă doar pe perioadă determinată şi că înscrierea la examenul de bacalaureat nu este împiedicată sub nicio formă, potrivit prevederilor legale în materie.

C. T. „D. P.” A.I. a depus la dosar întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului reclamantului, invocând şi lipsa calităţii sale procesuale pasive.

Analizând hotărârea  atacată în primul rând sub aspectul motivelor de casare cu trimitere spre rejudecare, instanţa constată că recursul este fondat.

Reclamantul M. P. a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu C. J. M., DGASPC Mureş, E. P. M. şi C. „D. P.” A. I., cerere care, într-adevăr a solicitat să fie judecată de urgenţă, cererea fiind  ulterior completată şi precizată.

La fila 20 dosar, reclamantul a precizat acţiunea în contencios administrativ în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, cerând obligarea DGASPC Mureş la emiterea acordului necesar pentru eliberarea actului de identitate la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Mureş, precizând că instanţa a refuzat în mod nejustificat eliberarea acordului şi că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. La fila 21 din dosar, în cerere formulată în contradictoriu cu D.G.A.S.P.C. Mureş, S.E.I.P. Mureş şi C.J.M., reclamantul a invocat faptul că pentru a fi înscris la examenul de bacalaureat – ultimul termen din 4 ianuarie 2010, trebuia să prezinte Comisiei un act de identitate definitiv şi nu provizoriu, altfel va fi exclus în luna februarie 2010 de la primele teste, invocând temeiul în drept: art. 33 din OUG nr. 97/2005. La fila 40 dosar fond, reclamantul a depus o altă precizare de acţiune în care solicită anularea contractului pentru acordarea de servicii sociale încheiat în 2007, indicând în drept art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004. Reclamantul revine cu o completare depusă la fila 73 dosar fond, prin care solicită obligarea în regim de urgenţă a pârâţilor la eliberarea unui nou domiciliu, anularea contractului de servicii acordate şi „anularea comisie cele din dosarul 5/102/2010, şi punere în plasament conform art. 51 din Legea nr. 272/2004”.

La data de 5 februarie anterior ultimului termen de judecată (fila 98 dosar fond), reclamantul formulează „considerente în fond – ordonanţă de urgenţă” şi precizează clar că solicită anularea Hotărârii 439/2007 a CPC Mureş, a „Contractului pt. Sociale” nr. 28544 din 31 decembrie 2007, revocarea Hotărârii nr. 58, obligarea „E. P. M.”.

Este adevărat că la petitul 4 reclamantul face referire la o sentinţă executorie în 48 de ore, fără cale de atac şi eliberarea sentinţei de urgenţă, precizând la pct. 5 „ce înţelege de fapt prin ordonanţa de urgenţă”, dar, acest aspect nu îl îndreptăţea pe judecătorul instanţei de fond să analizeze întreaga acţiune prin  prisma prevederilor art. 581 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât acţiunea a fost formulată în faţa instanţei de contencios administrativ.

Aceasta cu atât mai mult cu cât la ultimul termen de judecată instanţa având în vedere că nu este clar obiectul cauzei, i-a pus în vedere reclamantului să precizeze petitele acţiunii, iar reclamantul a precizat că solicită anularea contractelor succesive pentru acordarea de servicii sociale nr. 3264/2008; 28544/2007; 33603/2009; 32264/2008; 25078/2009; 32264/2008 şi 16868/2009, anularea Hotărârii nr. 58 din 16 februarie 2007, obligarea C. J. M. să-i dea acordul pentru obţinerea unui act de identitate definitiv şi nu temporar în baza art. 33 din OUG nr. 97/2005, arătând că are dreptul la înscrierea în actul de identitate a domiciliului în Complexul „A. şi A.” din Tg.Mureş.

Totodată, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii şi lipsei calităţii procesuale pasive a C. J. M., excepţii pe care le-a unit cu fondul şi le-a respins. Este vorba despre excepţiile invocate prin întâmpinare de C.J. M. Excepţia inadmisibilităţii este motivată  pe faptul că  u sunt întrunite condiţiile cerute şi reglementate de art. 112 alin. 1 pct. 3, 4,5 Cod procedură civilă şi că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială. Instanţa, reţine că, în privinţa cererii faţă de C. J. M. de eliberare a acordului pentru stabilirea domiciliului definitiv al reclamantului la centrul de tranzit din Tg.Mureş, proprietatea C. J. M., de unde rezultă şi calitatea procesuală pasivă, „această cerere nu îndeplineşte condiţiile vremelniciei şi neprejudecării fondului cauzei”. Instanţa a considerat însă că, suspendarea executării actului administrativ nu epuizează sfera  măsurilor provizorii şi urgente  care pot fi dispuse pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări, astfel că a motivat respingerea excepţiilor.

Ceea ce a omis instanţa în soluţionarea cauzei a fost şi faptul că, referitor la cererilor privind anularea contractelor de acordare de servicii sociale, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii  pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aspect pe care l-a discutat doar în considerente pentru ca apoi să constate că din actele dosarului rezultă că reclamantul a înregistrat mai multe cereri având acest obiect doar la DGASPC Mureş, însă „trecând peste acest aspect cererea nu îndeplineşte condiţiile vremelniciei şi neprejudecării fondului”.

Tot în considerente reţine că cererea reclamantului privind dreptul la domiciliu, nu se poate circumscrie prevederilor legale pe care se întemeiază, neîndeplinind niciunul dintre condiţiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă şi art. 7 din Legea nr. 554/2004, considerente pe care le-a considerat valabile şi în ceea ce priveşte cererea de obligare a SEIP de a-i elibera reclamantului actul de identitate cu conţinutul dorit. La fel şi în ceea ce priveşte anularea contractului de acordare de servicii sociale, contracte succesive, instanţa a considerat cererea inadmisibilă, în primul rând pentru că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată, la fel şi în privinţa  Hotărârii 58/2007 a Comisiei pentru Protecţia Copilului.

În pofida celor reţinute în considerente, unde practic la toate capetele de cerere motivează soluţia de respingere pe neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială şi pe lipsa îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr., 554/2004 republicată, instanţa „respinge  excepţiile” şi respinge cererea de ordonanţă preşedinţială. Excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere formulate în acţiunea în contencios administrativ, întemeiată pe neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată, nu rezultă din nicio încheiere de şedinţă că ar fi fost invocată, din oficiu, aşa cum se menţionează în considerente şi nici nu a fost pusă în discuţie, iar dispoziţia „respinge excepţiile” nu acoperă viciile procedurale legate de modul de soluţionare a excepţiilor de procedură, mai ales că, neîndeplinirea procedurii prealabile este un fine de neprimire.

Instanţa a dat o greşită interpretare şi calificare obiectului cauzei deduse judecăţii, care într-adevăr, prin modul de exprimare şi multiplele completări şi precizări, este destul de greu de clarificat, însă cu toate acestea, chiar şi faţă de precizarea făcută de reclamant cu ocazia acordării cuvântului în fond, rezultă clar că cel puţin petitele privind anularea precizatelor contracte succesive şi a Hotărârii nr. 58/2008, nu puteau fi catalogate drept cerere de ordonanţă preşedinţială şi analizate sub aspectul condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.

 Împrejurarea că reclamantul cerea de fiecare dată să-i fie soluţionată cererea de urgenţă, invocând faptul că nu va putea fi primit în examenul de bacalaureat,  cerând chiar să nu se dea părţilor nicio cale de atac, nu justifică încadrarea cererii formulate în faţa instanţei de contencios administrativ, în textele art. 581-582 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât temeiul de drept indicat de reclamant nu cuprindea şi respectivele texte, iar instanţa, faţă de lipsa de pregătire juridică a reclamantului trebuia să aibă în vedere obiectul capetelor de cerere, textele legale incidente şi finalitatea urmărită de reclamant precum şi compatibilitatea acţiunii în contencios administrativ a prevederilor a Legii nr. 554/2004, cu prevederile art. 581-582 Cod procedură civilă, în raport de cauza în speţă. Aceasta cu atât mai mult cu cât instanţa a analizat capetele de cerere şi prin prisma inadmisibilităţii motivat de neîndeplinirea procedurii prealabile, acceptând totuşi că sunt admisibile pe procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, dar că nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.

Faţă de considerentele arătate, instanţa de recurs constată că practic prima  instanţă, dând o calificare greşită acţiunii reclamantului, fiind indusă în eroare de faptul că se reclamă urgentarea soluţionării cauzei, a soluţionat cauza fără a cerceta fondul acesteia, verificându-se motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare ca o acţiune în contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 republicată, lege care conţine şi dispoziţii procedurale derogatorii de la dreptul comun, cum este cazul prevederilor art. 17 alin. 1, punându-se  astfel problema compatibilităţii ei cu dispoziţiile care reglementează instituţia ordonanţei preşedinţiale.

În rejudecare, instanţa va avea în vedere şi prevederile procedurale cuprinse în legile speciale invocate de reclamant.

Domenii speta

Spete similare