Măsura dispusă de autoritatea administrativă, pentru suspendarea a două autorităţi de antrepozit fiscal, fundamentată pe raza unei adrese care are caracter de corespondenţă nu poate constitui temei pentru dispunerea unei măsuri de suspendare a auto...

Măsura dispusă de autoritatea administrativă, pentru suspendarea a două autorităţi de antrepozit fiscal, fundamentată pe raza unei adrese care are caracter de corespondenţă nu poate constitui temei pentru  dispunerea  unei măsuri de suspendare a autorităţii de antrepozit  fiscal.

 Potrivit  dispoziţiilor art. 43 din Codul fiscal, se prevede că actul administrativ fiscal este reprezentat de actul de dispoziţie al autorităţii competente şi care se referă la constatări proprii directe  şi nemijlocite ale organului decizional în privinţa  respectării sau nerespectării unei dispoziţii legale.

Decizia nr. 1468/29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ

Prin sentinţa nr. 262 din 8.04.2010, Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a respins cererea pârâtei de introduce în cauză în calitate de pârâte a Autorităţii Naţionale a Vămilor  şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice  Buzău şi a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanta SC E G SA în contradictoriu cu pârâta D J  A  O V B şi a dispus anularea deciziei nr. 14 din 26.10.009 şi nr. 15 din 11.11.2009.

Pentru a hotărî astfel,  prima instanţă a reţinut că este neîntemeiată cererea  pârâtei de introducere în cauză a Autorităţii Naţionale a Vămilor cât şi a Direcţiei Finanţelor Publice a Judeţului Buzău, deoarece decizia atacată este emisă de către  Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Buzău şi numai această instituţie are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că este întemeiată acţiunea formulată, considerente pentru care a admis-o ca atare şi a dispus anularea deciziei nr. 14/26.10.2009 prin care a dispus suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. RO  0061010 PP10 şi nr. RO 0061029 PP01, deţinute de reclamantă şi a deciziei nr. 15/11.11.2009, prin care a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva primei decizii, reţinând că în ce priveşte prima decizie suspendarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal, s-a efectuat pentru neplata unor obligaţii fiscale, reprezentând accize pentru alcool etilic din producţia internă în sumă totală de 53.929.277 lei, din care 9.697.366 lei, acciză alcool etilic cu termen de plată anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, 576.214 lei, majorări de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii insolvenţei şi 43.655.697 lei, acciză alcool etilic cu termen de plată ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei.

Se reţine prin sentinţă că, decizia de suspendare a autorizaţiilor de antrepozit fiscal s-a făcut fără o constatare  proprie a neplăţii accizelor prin întocmirea unui act de control propriu, doar în baza  adresei de informare a DGFP nr. 3431/2009, ceea ce este contra disp. art. 4 pct. 45 din HG 110/18.02.2009, potrivit cărora pârâta trebuia să efectueze  investigaţii, supravegheri şi verificări potrivit reglementărilor legale în vigoare, în cazul în care sunt semnalate situaţii de încălcarea  legislaţiei  fiscale privind accizele.

Totodată se reţine prin hotărâre, că prin sentinţele nr. 1672 din 27.11.2009, nr. 1670 din 27.11.2009, nr. 537 din 04.05.2009, pronunţate de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de  Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarele nr. 3582/114/2009, nr. 1295/114/2009, nr. 194/114/2009 şi nr. 4730(114/2009 (f. 19-40), devenite irevocabile prin respingerea  recursurilor  formulate de pârâtă, au fost anulate deciziile nr. 2 din 05.02.2009, nr. 6 din 27.02.2009, nr. 7 din 13.04.2009, nr. 3 din 15.12.2008 şi nr. 4 din 17.12.2008, emise de Direcţia judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Buzău, constatându-se că reclamanta a achitat sumele  restante reprezentând accizele.

Nemaiexistând obligaţii fiscale restante,  se reţine prin sentinţă că, în mod greşit s-a dispus suspendarea  celor două autorizaţii de antrepozit fiscal, considerente pentru care a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei prin care s-a dispus suspendarea celor două autorizaţii de antrepozit fiscal şi a deciziei prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de  suspendare a autorizaţiilor.

Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D R P A O V G în nume propriu şi pentru D J A O V B şi  în numele şi pentru persoana juridică  A N V, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 21 din H.G. 110/2009, A  N V reprezintă în faţa instanţelor direct sau prin organele teritoriale ale M F P interesele statului în cazurile de încălcare a normelor vamale, reprezentarea intereselor ANVM în teritoriu realizându-se de către structurile teritoriale direct subordonate, respectiv Direcţiile  regionale pentru accize şi operaţiuni vamale.

Prin urmare arată recurenta, în mod greşit prima instanţă a considerat că numai Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Buzău, are calitate procesuală pasivă în cauză.

Arată recurenta că adresa nr. 3431/8.10.2009, emisă de către DGFP Buzău şi în baza căreia s-a emis decizia de suspendare a celor două autorizaţii de antrepozit fiscal, a fost avută în vedere în mod corect şi legal, deoarece DGFP Buzău este organul fiscal la care este înregistrat ca plătitor de impozite , taxe şi alte contribuţii, antrepozitarul autorizat şi în această situaţie se impunea ca şi DGFP Buzău să fie introdusă în cauză în calitate de pârâtă. 

Susţine recurenta că autoritatea fiscală cu competenţe în autorizarea persoanelor fizice sau juridice în domeniul produselor  supuse accizelor este instituţia vamală, conform art. 4 pct. 42 din HG 110/2009 şi măsura suspendării potrivit pct. 12/1 alin. 4 din Norme, măsura suspendării autorizaţiilor se dispune de către autoritatea fiscală teritorială, direcţiile judeţele pentru accize şi operaţiuni vamale sunt organe fiscale teritoriale cu atribuţii din cele enumerate mai sus,  fără a avea competenţa în controlul, gestiunea şi administrarea sumelor datorate cu titlu de accize sau a garanţiilor constituite pentru acoperirea riscului  neplăţii accizelor, astfel că decizia de suspendare a celor două autorizaţii de antrepozit fiscal a fost corect şi legal emisă de către recurenta pârâtă.

Printr-un alt motiv de recurs, arată recurenta că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că intimata reclamantă a achitat sumele restante reprezentând accize, suma de 43.655.697 de lei,  reprezintă acciza datorată  pentru alcoolul etilic produs în lunile martie – august 2009, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, numai suma de 9.696.377 lei reprezintă acciza cu termen de plată anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, iar suma de 577.214 lei, reprezentând majorări de întârziere, au fost calculate până la data deschiderii procedurii insolvenţei şi în aceste condiţii rezultă că intimata reclamantă nu a contestat  suma de 43.655.697 lei , reprezentând accize ce a făcut obiect deciziilor 1,2,3 şi 7/2009, astfel că în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea şi  a dispus anularea deciziei nr. 14/26.10.2009.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Recursul este nefondat.

Critica recurentei că în cauză avea calitate procesuală pasivă şi DGFP Buzău şi A N V, nu este fondată.

Decizia nr. 14/26.10.2009, prin care s-a dispus suspendarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal nr. RO  0061010 PP10 şi nr. RO 0061029 PP01, a fost emisă  de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Buzău,în cadrul competenţelor prevăzute de art. 4 alin. 1 pct. 21 din HG 110/2009,  astfel că numai această instituţie avea calitatea procesuală pasivă în cauză, Autoritatea Naţională a Vămilor având ca atribuţie efectuarea inspecţiei fiscale pentru accize  de la data de 1.05.2008 potrivit Ordinului nr. 63/10.01.2008, considerente pentru care nici  DGFP Buzău şi nici ANV nu avea calitate procesuală pasivă, critica recurentei sub acest aspect  nu este fondată.

Critica recurentei că în mod greşit s-a reţinut de prima instanţă că decizia de suspendare a celor două autorizaţii de antrepozit fiscal s-a făcut în baza unei adrese de corespondenţă primită de la DGFP Buzău, nu este fondată.

Măsura dispusă de către recurenta pârâtă prin decizia nr. 14/2009, privind suspendarea celor două autorizaţii de antrepozit fiscal, nu s-a fundamentat pe o constatare proprie a organului emitent al deciziei şi care avea în competenţă o asemenea atribuţie, ci pe baza  adresei nr. 3431/2009 a DGFP Buzău, care are caracter de corespondenţă şi nu poate constitui temei pentru dispunerea unei măsuri de suspendare a autorizaţiilor, încălcându-se astfel disp. art. 43 din codul fiscal, care prevede că actul administrativ fiscal este reprezentat de actul de dispoziţie al autorităţii competente şi care se referă la constatări proprii directe şi nemijlocite ale organului decizional în privinţa  respectării sau nerespectării  unei dispoziţii legale.

Cea de-a treia critică adusă sentinţei că în mod greşit  sumele  ce au făcut obiectul deciziei de suspendare a autorizaţiilor de antrepozit fiscal, au fost achitate, nu este fondată.

Aşa cum se constată prin sentinţele nr. 1672 din 27.11.2009, nr. 1670 din 27.11.2009, nr. 557 din 04.05.2009, pronunţate de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de  Contencios Administrativ şi Fiscal  în dosarele nr. 3582/114/2009, nr. 1295/114/2009, nr. 194/114/2009 şi nr. 4730/114/2009, devenite irevocabile prin respingerea  recursurilor  formulate de pârâtă, au fost anulate deciziile nr. 2 din 05.02.2009, nr. 6 din 27.02.2009, nr. 7 din 13.04.2009, nr. 3 din 15.12.2008 şi nr. 4 din 17.12.2008, emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Buzău, constatându-se că reclamanta a achitat sumele  restante reprezentând accizele, ce a constituit motivul pentru care  s-a dispus suspendarea celor două autorizaţii de antrepozit fiscal.

Fiind achitate sumele datorate de către intimată, cu titlu de accize, nu se mai justifica măsura suspendării celor două autorizaţii de antrepozit fiscal, considerente pentru care în mod corect şi legal prima instanţă a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei nr. 14/2009, prin care s-a dispus suspendarea autorizaţiilor şi a deciziei nr. 15/2009, prin care s-a respins contestaţia formulată de intimată împotriva deciziei de suspendare  a autorizaţiilor.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de ARAOV Galaţi împotriva sentinţei nr. 263/8 aprilie 2010 a  Tribunalului Buzău –Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare