Soluţionarea acţiunii civile în cazul în care acţiunea penală are ca obiect o infracţiune de tăinuire

Soluţionarea acţiunii civile în cazul în care acţiunea penală are ca obiect o infracţiune de tăinuire.

Infracţiunea de tăinuire este una de sine-stătătoare şi nu o formă de participaţie la infracţiunea din care provine bunul tăinuit. Două consecinţe rezultă de aici: în primul rând, tăinuitorului nu îi poate fi impus prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei din care provine bunul tăinuit, ci el este ţinut să îndestuleze victima acestei din urmă fapte până la concurenţa valorii obţinute din tăinuirea bunului. În al doilea rând, tăinuitorul nu este ţinut să răspundă în solidar cu autorul infracţiunii din care provine bunul tăinuit, ci răspunde singur în limita beneficiului dobândit prin tăinuirea bunului.

Prin sentinţa penală nr. 541/17 mai 2011, Judecătoria Tg.-Mureş, între altele:

-în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penala,  raportat la  art. 221 alin. 1 Codul penal,  cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala, a  art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si a art. 76 alin.1 lit. e teza a II-a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul V.M., la pedeapsa de 500 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii de tainuire.

-în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa amenzii penale aplicata inculpatului V.M. perioada retinerii de 24 de ore din 31.03.2010 si a înlăturat suma de 100 lei din amenda penala de 500 lei aplicata acestuia.

-în baza art. 346 alin. 1 Cod de procedura penala, raportat la art. 14 alin 3 lit. b Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, coroborat cu art. 1003 Cod civil, a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila P.O.G. si i-a obligat in solidar pe inculpatii R.I.R. si V.M. sa achite partii civile P.O.G. suma de 10.000 lei,  reprezentand despagubiri civile.

-în temeiul art. 191 alin. 2 C. pr. pen., l-a obligat pe inculpatul V.M. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 690 lei.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că in data de 24 martie 2010, dupa o intelegere prealabila inculpatul R.I.R. a patruns impreuna cu numitul V.R. prin spargerea unui geam si escaladarea ferestrei in incinta Bisericii Ortodoxe din …….. de unde au sustras in scopul insusirii pe nedrept cele 2 clopote din turn, confectionate din aliaj cupru-zinc si in greutate de aproximativ 30 si 50 kg, pe care le-au vandut coinculpatului V.M. contra sumei de 270 lei, care le-a cumparat cunoscand ca sunt furate, dupa care le-a vandut in data de 25.03.2010  la centrul de colectare a fierului vechi apartinand SC GE NIK SRL din Tarnava, jud. Sibiu, contra sumei de 710 lei.

In drept, fapta inculpatului V.M. care cu intentie a cumparat de la R.I.R -autorul infracţiunii de furt calificat si V.R. contra sumei de 270 lei 2 clopote din turnul Bisericii Ortodoxe din com. Ogra, sat Giulus jud. Mures confectionate din aliaj cupru-zinc si in greutate de aproximativ 30 si 50 kg cunoscand ca sunt furate, pe care le-a vandut in data de 25 martie 2010  la centrul de colectare a fierului vechi apartinand SC G.E.N. SRL din Tarnava, jud. Sibiu, contra sumei de 710 lei intruneste atat pe latura obiectiva, cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de tainuire, prevazuta si pedepsita de art. 221 alin. 1 Cod penal, in forma „dobandirii”.

In ce priveste individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M., instanţa a ţinut seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

In ce priveste imprejurarile ce atenueaza raspunderea penala a inculpatului V.M., instanta a reţinut in temeiul art. 74 alin.1 lit a Cod penal, circumstanta atenuanta reprezentata de conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

In ce priveste latura civila a cauzei, instanţa a constatat îndeplinite elementele angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului V.M. în solidar cu autorul infracţiunii de furt calificat, obligându-i pe cei doi să achite părţii civiel suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-Mureş de obligare a lui, în solidar cu R.I.R. să plătească părţii civile P.O.G. Giuluş suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale. Susţine că, în raport cu natura infracţiunii deduse judecăţii, dar şi cu împrejurarea că prejudiciul pretins de partea civilă nu a fost dovedit, nu există nicio justificare temeinică a obligării lui la plata sumei menţionate.

Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 7012/320/2010 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a motivelor, susţinerilor şi concluziilor recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

În ceea ce priveşte modalitatea de rezolvare a  acţiunii penale şi a acţiunii civile exercitate în procesul penal împotriva inculpatului V.M., hotărârea în discuţie este la adăpost de critici. De altfel, aspectele ţinând de soluţionarea acţiunii penale deduse judecăţii nici nu au fost contestate de vreunul dintre participanţii la procesul penal.

Astfel, argumentele prezentate Judecătoria Tg.-Mureş în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală nr. 541/17 mai 2011 sunt pertinente şi nu suportă, în principiu, corecturi ori adăugări din partea instanţei de recurs. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, pe care să-l reţinem din oficiu, de anulare a hotărârii atacate, recursul promovat de d-l V.M. este nefondat, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. Pen., vom dispune respingerea căii ordinare de atac declarate.

Referitor la motivul de recurs invocat de inculpat, subliniem că, într-adevăr, infracţiunea de tăinuire este una de sine-stătătoare şi nu o formă de participaţie la infracţiunea din care provine bunul tăinuit, în speţă furt calificat. Două consecinţe rezultă de aici: în primul rând, tăinuitorului nu îi poate fi impus prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei din care provine bunul tăinuit, ci el este ţinut să îndestuleze victima acestei din urmă fapte până la concurenţa valorii obţinute din tăinuirea bunului. În al doilea rând, tăinuitorul nu este ţinut să răspundă în solidar cu autorul infracţiunii din care provine bunul tăinuit, ci răspunde singur în limita beneficiului dobândit prin tăinuirea bunului.

Dincolo de aceste idei, nu trebuie omis că acţiunea civilă este totuşi guvernată şi în procesul penal de regula disponibilităţii. Or, în prezenta cauză, interpelat în primă instanţă la termenul din 21 aprilie 2011, în deplină cunoştinţă de cauză, inculpatul V.M. a evaluat paguba încercată de partea civilă la suma de 10.000 lei, fiind de acord să plătească această câtime. În aceste condiţii, faţă de achiesarea necondiţionată a inculpatului la partea de 10.000 lei din pretenţiile formulate de partea civilă şi întrucât o asemenea plată nu este interzisă de lege şi nici imorală, văzând şi soluţia de condamnare la care s-a oprit instanţa de prim grad, în mod corect aceasta l-a obligat pe inculpatul V.M. la plata în favoarea părţii civile a sumei de 10.000 lei. În plus, solidaritatea stabilită de prima instanţă în sarcina inculpatului Varga Vasile şi a d-lui R.I.R. profită primului, neputând fi înlăturată în recursul promovat doar de acesta, deoarece unei asemenea măsuri i se opune principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Domenii speta

Spete similare