Imposibilitatea aplicării concomitent şi în mod cumulativ, a două pedepse principale, respectiv amendă şi închisoare pentru aceeaşi infracţiune.

Prin sentinţa penală nr. 450 din data de 01.03.2012 pronunţată de Judecătoria Botoşani a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec fără asigurarea disponibilului, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale) şi art. 3201 Cod procedură penală la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare şi 100 lei amendă penală.

Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec cu dată falsă, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale) şi art. 3201 Cod procedură penală la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare şi 100 lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. e Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca, în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare, fără aplicarea unui spor de pedeapsă, şi 100 lei amendă penală.

În baza art. 631 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii dacă se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 2 ani şi 4 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea acesteia pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că inculpatul a fost trimis în judecată  pentru săvârşirea  infracţiunilor  de emitere a unui cec fără asigurarea  disponibilului  în cont, prev. de art.  84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr.  59/1934, cu aplicarea art.  41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale)  şi emiterea  unui cec  cu dată falsă, prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea  nr. 59/1934 cu aplicarea  art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale), ambele cu aplicarea  art. 33 lit. b Cod penal, constând în aceea că în perioada 06.01.2010 – 22.01.2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a emis un număr de şapte file cec în favoarea SC C. SA Botoşani, completate cu date false şi fără asigurarea disponibilului în cont.

La cercetarea judecătorească inculpatul, legal citat, s-a prezentat în instanţă, recunoscând şi regretând faptele săvârşite.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, inculpatul a arătat că în mod greşit a fost condamnat, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, atât la câte o pedeapsă cu închisoarea, cât şi la una cu amendă penală, în condiţiile în care în dreptul intern pedepsele principale nu sunt cumulative, ci alternative.

Cât priveşte individualizarea cuantumului sancţiunilor, în mod eronat s-a reţinut că are antecedente penale, în condiţiile în care nu a fost anterior condamnat definitiv pentru vreo altă faptă penală şi, deşi a avut un comportament anterior adecvat, a recunoscut comiterea faptelor şi a susţinut în mod constant că va achita prejudiciul cauzat, aceste aspecte nu au fost reţinute în favoarea sa ca circumstanţe atenuante judiciare

Pe de altă parte, completarea unei file CEC cu o dată scadentă ulterioară a plăţii este în prezent o uzanţă comercială, şi care se circumscrie „faptului scuzabil” exonerator de răspundere penală reglementat de art. 84 alin. 3 din Legea nr. 59/1934. În plus, la data emiterii filelor CEC, beneficiarul acestora cunoştea că nu are disponibil în cont, astfel că nu este dată intenţia ca formă de vinovăţie în comiterea infracţiunii  prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În susţinerea orală a recursului, parchetul a arătat că în mod eronat s-au aplicat inculpatului două pedepse principale – închisoare şi amendă penală – pentru comiterea fiecăreia dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în dreptul penal român o astfel de sancţionare nefiind permisă.

În motivarea scrisă, a solicitat înlăturarea menţiunilor din alin. 1 al dispozitivului hotărârii atacate, întrucât în mod eronat s-a statuat că procurorul a solicitat aplicarea cauzei de nepedepsire.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul recurent a comis faptele, pe care dealtfel le-a recunoscut, beneficiind de prevederile art. 3201 Cod procedură penală,  în împrejurările arătate de prima instanţă şi pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate.

Astfel, în perioada 06.01.2010 – 22.01.2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a emis un număr de şapte file cec în favoarea SC C. SA Botoşani, completate cu date false şi fără asigurarea disponibilului în cont.

A susţinut inculpatul că îi sunt aplicabile prevederile art. 84 alin. 4 din Legea nr. 59/1934, care prevăd că, în cazul „când emiterea cecului se datoreşte unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”, întrucât completarea unei file CEC cu o dată scadentă ulterioară a plăţii este în prezent o uzanţă comercială, astfel încât se justifică exonerarea sa de pedeapsă pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Or, cele invocate de inculpat nu pot fi apreciate ca atare, întrucât a proceda în acest mod, cu caracter de repetabilitate, aduce atingere raporturilor juridice comerciale, neputându-se reţine că urmările ce decurg dintr-o astfel de „practică” nu ar putea fi, pentru un comerciant, cunoscute ori prevăzute. Dimpotrivă, în speţă inculpatul a procedat astfel tocmai pentru că, la data emiterii filelor CEC, nu avea disponibil în cont pentru a achita preţul mărfii achiziţionate, astfel încât nu se poate reţine că manifestarea sa de voinţă în acest sens s-ar circumscrie unei împrejurări ori situaţii întâmplător şi în mod neprevăzut ivite.

Relativ la infracţiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, este real că societatea beneficiară a filelor CEC a cunoscut că inculpatul nu avea, la data emiterii lor, disponibil în cont.

Or, potrivit prevederilor normative anterior menţionate, constituie infracţiune emiterea unui cec „fără a avea la tras disponibil suficient”. Prin urmare, legiuitorul nu a condiţionat existenţa infracţiunii de aspectul că beneficiarul lui cunoştea ori nu, la data emiterii acestui instrument de plată, că cel care proceda astfel avea sau nu în cont suma de bani acolo stipulată.

Prin urmare, nu se poate reţine că inculpatul ar fi exonerat de pedeapsă/ar fi comis fără intenţie, după caz, faptele pentru care a fost trimis in judecată, pentru ca încetarea procesului penal/achitarea sa să poată fi dispusă în cauză.

Aşadar, elementele constitutive ale celor două infracţiuni, atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv sunt date în cauză.

Reţinând vinovăţia inculpatului, prima instanţă l-a condamnat pe acesta la câte o pedeapsă cu închisoarea cumulată cu una cu amendă pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Or, din interpretarea prevederilor art. 52 şi urm. Cod penal, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei unanime în materie, în dreptul penal român nu pot fi aplicate unei persoane care a comis o infracţiune, concomitent şi în mod cumulativ, două pedepse principale, respectiv amendă şi închisoare, ci doar una dintre acestea, stabilită prin individualizarea judiciară prealabilă a naturii ei.

În speţă, disp. art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, care stipulează că „se va pedepsi cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an (…)” se impun a fi interpretate ca stabilind, în cazul comiterii infracţiunilor acolo reglementate, pedepse alternative, în limitele precizate de acest text incriminator.

Aşa fiind, se impune reindividualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal şi, date fiind împrejurările comiterii faptelor (incluzând aici forma lor continuată) şi persoana acestuia, curtea va stabili, ca fiind necesare pentru reeducarea sa, pedepse cu închisoarea, în limite reduse ca urmare a aplicării art. 3201 Cod procedură penală.

Având în vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, dar şi poziţia sa procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a acestora, curtea va reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c Cod penal, dându-le efectele prev. de art. 76 alin.1 lit.e Cod penal.

Aşa fiind, apreciază curtea că stabilirea, pentru comiterea fiecăreia dintre infracţiuni, a câte unei pedepse de 5.000 lei amendă penală este de natură a-şi atinge scopul, de reeducare şi de prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte.

În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.c Cod penal, va contopi pedepsele stabilite prin prezenta pentru cele două fapte concurente în pedeapsa cea mai grea, de 5.000 lei amendă penală.

Îndeplinite fiind cerinţele prev. de art. 81 alin. 1 Cod penal (după cum dealtfel temeinic a reţinut şi prima instanţă, relativ la aplicarea pedepsei cu închisoare), curtea va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii pe o perioadă de 1 an, termen de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art, 82 alin. 2 Cod penal.

Totodată, va înlătura, din sentinţa penală atacată, dispoziţia de respingere, ca nefondată, a cererii de aplicarea  a cauzei de impunitate a „faptului scuzabil” prevăzută de art.84 alin.2 teza a-II-a din Legea nr.59/1934, sub acest aspect soluţionarea ei rezultând implicit din rezolvarea dată fondului cauzei, respectiv de condamnare a inculpatului pentru faptele comise.

Domenii speta

Spete similare