Legea nr. 10/2001. Stabilirea unităţii/entităţii care are a soluţiona notificarea.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 9118/86/2012 la data de 20.07.2012, reclamanta CU a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1860/15.06.2012, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001-Mun Suceava, de respingere a Notificării nr.226/30.07.2001 privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 0,79 ha, suprafaţă ce se află sub luciul de apă al Lacului de acumulare „Dragomirna”, sat Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei.

În motivare, reclamanta a arătat că părinţii săi, … şi …-în prezent decedaţi, au avut în proprietate până la colectivizarea efectuată de regimul comunist şi trei parcele de teren care, la ora actuală, se regăsesc sub luciul de apă al Lacului de acumulare „Dragomirna”- sat Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei, şi anume parcelele numite: CALINIC-19 ari teren arabil; -ÎN BAHNĂ-20 ari fânaţ; ÎN BAHNĂ/TIRANOC-40 ari teren arabil (conform Registru agricol).

A depus cereri de restituire în natură la Primăria comunei Mitocu Dragomirnei la apariţia tuturor legilor care vizau restituirea în natură a terenurilor luate abuziv de către regimul comunist. În data de 22.06.2012 a primit de la Primăria Mun Suceava  Dispoziţia nr.1860 din data de 15.06.2012 (între timp lacul de acumulare  „Dragomirna” a fost trecut în administrarea Primăriei Mun Suceava şi cererile sale au fost redirecţionate de către Primăria Comunei  Mitocu Dragomirnei, fără a fi notificată), prin care s-a respins Notificarea sa, nr.226/30.07.2001, depusă la Biroul executori judecătoreşti asociaţi Mustea Marcel şi Tătaru Ioan, prin care a solicitat  restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 0,79 ha, cu motivarea că nu face dovada proprietăţii şi a calităţii de moştenitor.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 26 alin. 3 şi 4 din Legea 10/2001 şi pe dispoziţiile Codului de procedură civilă.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1591 din 25 septembrie 2013 Tribunalul Suceava a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia  nr. 1860 din 15 iunie 2012 emisă de Municipiul Suceava şi a obligat pârâtul să înainteze notificarea şi documentaţia aferentă organului competent.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin notificarea nr.226/2001, reclamanta CU a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001,restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 0,79 ha, suprafaţă ce se află sub luciul de apă al lacului de acumulare „Dragomirna”, sat Lipoveni, com. Mitocul Dragomirnei.

Prin dispoziţia nr.1860/15.06.2012, emisă de Municipiul Suceava, prin primar, a fost respinsă notificarea reclamantei, cu motivarea că notificatoarea nu are calitatea de persoană îndreptăţită pentru terenul în suprafaţă de 0,79 ha şi nu a făcut dovada dreptului de proprietate.Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu intră sub incidenţa acestei legi speciale terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

În cauza de faţă,  imobilul notificat îl reprezintă terenul în suprafaţă de 0,79 ha,  care se află sub luciul de apă al lacului de acumulare „Dragomirna”, sat Lipoveni, com. Mitocul Dragomirnei, fiind situat în extravilan, conform adresei nr.3994 /2.11.2012 emisă de Primăria Mitocul Dragomirnei, aspect confirmat de reclamantă la termenul din 25.09.2013.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate, pârâtul  nu avea atributul conferit prin lege de a se pronunţa asupra notificării formulate de reclamanta CU prin care aceasta a declanşat procedura administrativă privind restituirea în natură a unui teren ce constituie cuva lacului de acumulare „Dragomirna”, situat în extravilanul  satului  Lipoveni, com. Mitocul Dragomirnei, ci avea obligaţia de a înainta această notificare organului competent, respectiv Comisiei locale de fond funciar.

Demersul  pârâtului  de a soluţiona notificarea prin respingere este nelegal, dispoziţia contestată fiind emisă cu încălcarea normelor legale referitoare la competenţă, competenţă care are caracter exclusiv, deci de la care părţile nu pot deroga, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii dispoziţiei emise în aceste condiţii.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Suceava – prin primar, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor a arătat că, prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond în mod greşit a reţinut că „pârâtul nu avea atributul conferit prin lege de a se pronunţa asupra notificării formulate de reclamanta CU prin care aceasta a declanşat procedura administrativă privind restituirea in natură a unui teren ce constituie cuva Lacului de acumulare Dragomirna situat în extravilanul satului Lipoveni corn Mitocu-Dragomirnei, ci avea obligaţia de a înainta această notificare organului competent."

Instanţa este în eroare în această privinţă, întrucât dispoziţiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevăd că „ în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură."

Partea 261 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede următoarele: „ în cazul în care persoana juridică notificată nu deţine bunurile imobile solicitate aceasta va proceda la direcţionarea notificării entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, fie unitate deţinătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate învestită cu soluţionarea acesteia, după caz."

Ori, instanţa de judecată a considerat drept nelegal demersul pârâtului de a soluţiona notificarea prin respingere, astfel că dispoziţia contestata ar fi fost emisă cu încălcarea normelor referitoare la competenţă, competenţă care are caracter exclusiv, deci de la care părţile nu pot deroga, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii emise în aceste condiţii.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă şi a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului său, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.

Legal citată, reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate de pârât, ce poate fi încadrată în motivul de  nelegalitate prevăzut de dispoziţiile  art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevăd că „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură”.

Prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, CAP. 2 a fost explicată semnificaţia sintagmelor „unitate deţinătoare” şi „entitate investită cu soluţionarea notificării”.

Astfel, „unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate  juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste”.

Prin urmare, cum dispoziţiile art. 25 alin. (1) din lege fac referire la „unitatea deţinătoare”, rezultă că obligaţia impusă de acest text  de lege îi incumbă unităţii/entităţii care a primit şi înregistrat notificarea doar în măsura în care aceasta exercită în numele statului  dreptul de proprietate publică sau privată sau are înregistrat în patrimoniul său bunul ce face obiectul notificării.

Altfel spus, unitatea /entitatea care primeşte şi înregistrează notificarea este ţinută a verifica, mai întâi, dacă are competenţa de a o soluţiona, respectiv dacă are calitatea de „unitate deţinătoare” în sensul dispoziţiilor citate anterior şi abia apoi de a o soluţiona.

Aşadar, nu se poate reţine, astfel cum a apreciat recurentul, că prima instanţă a fost în eroare când a stabilit că nu avea atributul conferit de lege de a se pronunţa asupra notificării formulate de reclamanta CU.

În baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de teren ce formează obiectul notificării se află în extravilanul comunei Mitocul Dragomirnei, fiind sub luciul de apă al lacului de acumulare „Dragomirna”, sat Lipoveni, stare de fapt confirmată atât de Primăria comunei Mitocu Dragomirnei, cât şi de reclamantă şi necontestată de pârât.

În condiţiile date, în mod just prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

De altfel, pârâtul însuşi, prin motivele de recurs, face referiri şi la dispoziţiile art. 27.1 din Normele metodologice, care prevăd, de asemenea, obligaţia persoanei juridice notificate de a proceda la direcţionarea notificării către persoana juridică abilitată în acest sens, în cazul în care nu deţine bunurile imobile solicitate.

Domenii speta

Spete similare