Recurs. Nulitate de ordine publica. Incalcarea dreptului partii la un proces echitabil

Decizie 390 din 03.05.2010


Cod de procedura civila-art. 129 alin.5 si 6;  art.304 pct.5; art.312 alin.1,2,3,4 si 5

Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale - art.6

Pronuntând solutia de admitere a apelului si de „schimbare în tot a sentintei în sensul respingerii cererii”, în conditiile în care, prin sentinta mentionata judecatorul fondului a dispus nu numai asupra actiunii principale, dar si asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, si respectiv asupra a doua cereri reconventionale, tribunalul a încalcat flagrant dreptul partii la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, drept care implica, printre altele, obligatia pentru instante de a proceda la examinarea efectiva a cererilor deduse judecatii, pentru a putea pronunta o hotarâre care sa asigure o rezolvare completa si pertinenta a acestora.

Totodata, instanta de apel a încalcat si disp.art. 129 alin.5 si 6 Cod proc.civila, pronuntând o solutie informa, plina de contradictii, situatie ce este de natura sa atraga incidenta cazului de nulitate de ordine publica reglementat de art. 304 pct.5 Cod proc.civila si sa impuna, în raport de dispozitiile imperative ale art. 312 pct.1,2,3,4 si 5Cod proc.civila, admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeasi instanta de apel.

Curtea de Apel Ploiesti, decizia civila nr. 390 din data de 3 mai 2010

Curtea de Apel Ploiesti a fost învestita, prin dosarul nr. 3737,1/284/2007, cu solutionarea recursului declarat de reclamantii MNI si MA, în contradictoriu cu intimatii NM, PG si CF împotriva deciziei civile nr. 38 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita la data de 21.01.2010, prin care s-a respins exceptia tardivitatii apelului, invocata de MNI si MA si s-a admis apelul declarat de PG, schimbându-se în tot sentinta civila nr. 1222 din 30.03.2009 a Judecatoriei Racari, în sensul respingerii cererii.

La termenul de judecata din data de 3.05.2010, Curtea a invocat din oficiu si a pus în discutia partilor, în temeiul disp.art. 129 alin.4 Cod proc.civila rap.la art. 304 pct.5, 129 alin.6 Cod proc.civila si art. 312 alin.5 Cod proc.civila, un motiv de nulitate de ordine publica ce afecteaza decizia recurata, constând în faptul ca, prin hotarârea pronuntata, Tribunalul Dâmbovita a dispus doar asupra cererii formulata de

reclamanti, lasând nesolutionate celelalte cereri cu care fusese legal învestit de catre parti.

La data de 3.05.2010, Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat decizia nr. 390, prin care a admis recursul declarat de MNI si MA si a dispus casarea deciziei nr. 38/21.01.2010 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, cu trimiterea cauze spre rejudecare la aceeasi instanta de apel, retinând urmatoarele :

Prin decizia recurata, tribunalul a  dispus, urmare a  admiterii apelului declarat de pârâta PG, „schimbarea în tot a sentintei, în sensul respingerii cererii”, în conditiile în care, prin sentinta mentionata se dispusese respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâte, admiterea cererii principale, iesirea din indiviziune a partilor, constatarea vânzarii-cumpararii intervenita între reclamanti si pârâta cu privire la terenul de 2100 mp, hotarârea urmând sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, precum si respingerea cererilor reconventionale formulate de catre pârâta NM si respectiv de catre pârâtele PG si CF.

Mai mult decât atât, desi instanta de apel dispune, prin dispozitivul deciziei, schimbarea în tot a sentintei, în sensul „respingerii cererii”, din considerentele deciziei reiese ca singura cerere analizata de catre tribunal a fost în realitate capatul de cerere prin care reclamantii solicitasera constatarea valabilitatii conventiei de vânzare-cumparare si pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare, ceea ce conduce la concluzia ca prin sintagma „respinge cererea”, tribunalul s-a referit în realitate doar la capatul doi din actiunea introductiva, neexistând nicio referire în considerentele deciziei cu privire la solutia adoptata în privinta capatului principal de cerere, având ca obiect actiunea oblica, întemeiata pe disp.art. 974 Cod civil.

De asemenea, retine Curtea, instanta de apel nu s-a pronuntat deloc cu privire la cererile reconventionale, desi dispusese schimbarea în tot a sentintei, în speta neputându-se discuta despre o simpla eroare materiala, în conditiile în care aceleasi mentiuni contradictorii exista si în minuta deciziei, aflata la fila 9 dosar apel („schimbarea în tot a sentintei, în sensul respingerii cererii”).

Procedând astfel, tribunalul a încalcat în mod flagrant dreptul partii la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, drept care implica, printre altele,obligatia pentru instante de a proceda la o examinare efectiva a cererilor deduse judecatii, pentru a putea pronunta o hotarâre care sa asigure o rezolvare completa si pertinenta a acestora.

În acest sens, CEDO a statuat constant, în jurisprudenta sa ca, întrucât Conventia nu urmareste sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv, decât daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat retinute, în sensul de a fi analizate corespunzator de catre instanta sesizata. (Cauza Artico împotriva Italiei, Cauza Dima împotriva României, Cauza Albina împotriva României).

Totodata, Curtea a constatat ca o dispozitie asemanatoare se întâlneste în legislatia nationala, Codul de procedura civila statuând prin normele reglementate de art. 129 alin.5 si 6, obligatia instantei de a  hotarî asupra tuturor cererilor deduse judecatii, în scopul pronuntarii unei hotarâri legale si temeinice.

Raportat la aceste argumente, Curtea a  stabilit ca decizia pronuntata de instanta de apel încalca dispozitiile legale mentionate în paragrafele precedente, neasigurând o rezolvare completa cererilor deduse judecatii, ci una informa, plina de contradictii, situatie de natura sa atraga incidenta cazului de nulitate de ordine publica, reglementat de art. 304 pct.5 Cod proc.civila si sa impuna, în raport de dispozitiile imperative ale art. 312 pct.1,2,3 si 4 Cod proc.civila, admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de apel.