Atribuire în natură a imobilului teren aferent casei de locuit soţului cetăţean străin cu ocazia soluţionării cererii de partaj bunuri comune.

Decizie 299 din 13.05.2008


Prin acţiune, reclamanta P.D. a solicitat să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei şi ca efect al partajului să i se atribuie imobilul-construcţie şi teren aferent.

A arătat că terenul dobândit odată cu construcţia este proprietatea sa exclusivă întrucât pârâtul este cetăţean străin, situaţie în care acesta nu a dobândit şi dreptul de proprietate al terenului.

Judecătoria Galaţi prin sentinţa civilă nr.488/2005 a dispus sistarea stării de codevălmăşie şi ca efect al partajului a atribuit în totalitate casa de locuit şi terenul aferent reclamantei, dispunând obligarea sa la plata către pârâtul K.J. a contravalorii cotei sale părţi.

Ca urmare a apelului declarat de pârât Tribunalul Galaţi prin decizia civilă nr. 665/11.12.2007 a schimbat sentinţa în sensul că a dispus formarea a două loturi, partajând în natură casa de locuit şi terenul aferent.

Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut că în cadrul procesului de partaj, instanţa trebuia să dea prioritate, în măsura în care este posibil, partajării în natură a bunurilor.

Că, pârâtul fiind cetăţean al unui stat membru U.E., respectiv cetăţean germen şi legea germană permite cetăţenilor români să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor, se poate dispune atribuirea în natură a unui lot de teren şi pârâtului.

Curtea de Apel Galaţi a menţinut hotărârea instanţei de apel reţinând următoarele considerente:

 Potrivit dispoziţiilor art.3 din Legea nr. 312 din 10 noiembrie 2005, cetăţeanul unui stat membru cu domiciliul într-un alt stat membru sau în România, poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români.

Aşadar, chiar dacă în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare se face menţiunea că terenul nu intră în proprietatea soţului, cetăţean străin, potrivit legislaţiei de la momentul respectiv, după aderarea României la Uniunea Europeană, interdicţia nu mai există.

Dacă s-ar fi menţinut interdicţia legală de a dobândi terenuri în România pentru cetăţenii străini, atunci pârâtul - recurent ar fi avut dreptul să primească suma ce a fost achitată cu titlu de preţ, sumă ce are regimul juridic de bun comun.

In ceea ce priveşte critica cu privire la partajarea în natură a imobilului , reţine că instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 6735 alin.2 cod procedură civilă, fiind posibilă împărţeala în natură , a dispus formarea a două loturi şi atribuirea lor părţilor cu respectarea cotei legale, cu  atât mai mult cu cât pârâtul-recurent este rezident în România, aceasta fiind singura sa locuinţă.