Condiţiile închiderii procedurii insolvenţei, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.

Interpretarea prevederilor art. 142 din Legea insolvenţei. Acest text condiţionează închiderea procedurii de desemnarea executorului judecătoresc de către judecătorul sindic, în vederea punerii în executare a hotărârii întemeiate pe art. 138 din lege.

Decizia nr. 747/R din 13.10.2008 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa nr. 509/26 iunie 2008, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2062/113/2006 al Tribunalului Brăila, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar C.I.P.I. F. V.

În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. „C. I.” S.R.L. Brăila şi radierea acesteia din registrul comerţului.

Conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că procedura concursuală a insolvenţei a fost deschisă prin sentinţa nr. 97/14 februarie 2008.

A constatat că, la data de 26 iunie 2008, lichidatorul judiciar C.I.P.I. F. V. a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei.

A reţinut că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea A.V.A.S., înregistrat sub nr. 2062/113/2006 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Astfel, creditoarea A.V.A.S. este titulara unei creanţe în sumă de 24.121,54 RON, preluată de la C.A.S. Brăila în temeiul O.U.G. nr. 95/2003, aprobată prin Legea nr. 557/2003, creanţă nerecuperată în cadrul procedurii.

Prin hotărârea recurată s-au aplicat în mod greşit prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât judecătorul sindic, anterior închiderii procedurii, nu a efectuat demersuri pentru obţinerea de fonduri necesare continuării procedurii, de la creditori ori din contul prev. de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

O altă critică vizează greşita aplicare a prevederilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, întrucât, anterior închiderii procedurii, judecătorul sindic avea obligaţia să desemneze un executor judecătoresc pentru executarea sentinţei întemeiate pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar ar fi trebuit să îi pună la dispoziţie tabelul creditorilor, şi, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către toţi creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.

Prin închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini, astfel încât în sarcina sa nu mai subzistă obligaţia de a contacta un executor judecătoresc.

În drept, s-au invocat disp. art. 299-316 C.pr.civ. şi prevederile Legii nr. 85/2006.

Curtea de Apel Galaţi a respins recursul, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic poate da o sentinţă de închidere a procedurii.

Textul de lege nu prevede, în această situaţie, decât două condiţii cumulative, şi anume: insuficienţa bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi inexistenţa unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare.

În speţă, în mod corect a reţinut judecătorul sindic că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, de vreme ce nu a fost identificat nici un bun în averea debitoarei, iar creditorilor li s-a adus la cunoştinţă această situaţie, fără ca demersul lichidatorilor să dea vreun rezultat. Concret, cererea de închidere a procedurii a fost notificată celor 3 (trei) creditori, inclusiv creditoarei recurente potrivit dovezilor existente la filele 369 – 371 dosar fond, fără ca vreun creditor să facă o ofertă de avansare a cheltuielilor de procedură.

În mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea disp. art. 131 din lege, întrucât  necesitatea închiderii procedurii, într-o asemenea situaţie, rezidă în scopul legii, reglementat de art. 2, şi anume acela al instituirii unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Ori, în situaţia în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsită de raţiune.

Cât priveşte încălcarea de către judecătorul sindic a prevederilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, a constatat că şi acest motiv de recurs este nefondat.

Potrivit art. 142 din Legea insolvenţei, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, potrivit Codului de procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziţia sa de către lichidator.

Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, textul art. 142 alin. 2 nu condiţionează închiderea procedurii de desemnarea executorului judecătoresc de către judecătorul sindic.

În primul rând, din acest text de lege nu rezultă că judecătorul sindic este cel care „desemnează executorul judecătoresc”.

În al doilea rând, atâta vreme cât sumele rezultate din executarea silită se repartizează creditorilor, potrivit tabelului definitiv consolidat (art. 142 alin. 2), înseamnă că legea recunoaşte fiecărui creditor dreptul de a iniţia procedura executării silite, respectiv de a depune cererea la executorul judecătoresc, potrivit art. 3731 alin. 1 C.pr.civ.

Nu în ultimul rând, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi ce interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop (art. 3717 alin. 1 C.pr.civ.). Or, în condiţiile în care nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, impunându-se închiderea procedurii, în condiţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, este evident că lichidatorul judiciar este în imposibilitate să avanseze cheltuielile de executare silită, inerente „desemnării executorului judecătoresc”, aşa cum pretinde, fără temei, creditoarea-recurentă.

Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., a respins prezentul recurs, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare