Greşita aplicare a dispoziţiilor art.2821 Cod procedură civilă.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani, reclamanţii L.H. şi L.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.B., C.M., C.E. şi C.B, nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4337/12.12.2002, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt vecini cu pârâţi şi locuiesc împreună într-un imobil compus din mai multe apartament distincte, situat în Focşani. Acest imobil a fost prevăzut din construcţie cu un beci care în trecut a fost folosit în comun de toţi locatarii şi care se găseşte atât sub proprietatea reclamanţilor cât şi cea a pârâţilor. S-a arătat că în anul 2002 pârâţii C.B. şi C.M. au cumpărat de la părinţii lor C.E. şi C.B. prin contractul de vânzare cumpărare nr.4337/2002 locuinţa pe care ei o stăpânesc în prezent dar şi beciul mai sus arătat, deşi acesta nu a fost niciodată proprietatea vânzătorilor.

S-a mai motivat că în actul de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat, vânzătorii au declarat că au dobândit beciul prin moştenire de la defuncta M.T. şi că în realitate acest beci nu se regăseşte în masa succesorală a defunctei fapt ce rezultă şi din contractul de vânzare cumpărare nr.3701/1977 care constituie actul său de proprietate.

Prin urmare, s-a apreciat că dat fiind relaţiile de rudenie apropiată dintre pârâţii vânzători şi cumpărători, actul de vânzare-cumpărare se bazează pe o cauză ilicită iar în conformitate cu disp.art.968 cod civil s-a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr.1636/23.04.2007 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâţi, respingându-se acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor. Aceştia din urmă au fost obligaţi la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.

În legătură cu această excepţie, instanţa a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada unei posesii legitime asupra beciului care să justifice un interes protejat de lege în promovarea acestei acţiuni.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs L.H., reclamant la instanţa de fond, recurs care nu a fost motivat prin cererea de declarare a acestuia.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 02.10.2007.

Din dosarul instanţei de fond rezultă că recurentului i-a fost comunicată sentinţa instanţei de fond la data de 12.06.2007.

Prin decizia civilă nr. 878 din 2.10.2007, Tribunalul Vrancea – Secţia civilă a constatat nul prin nemotivare recursul declarat de reclamantul L.H., reţinând că motivele de recurs au fost depuse cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art.301 cod procedură civilă.

Împotriva acestei decizii, pronunţată de tribunal ca instanţă de recurs, în termen legal au declarat recurs reclamanţii L.H. şi L.P. criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev.de art.304 pct.1,7,8 şi 9 cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanţii invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art.306 pct.1 cod procedură civilă cu referire la art.2811 pct.1 cod procedură civilă. Că, prin acţiunea introdusă la instanţa de fond au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a unui contract de  vânzare-cumpărare, astfel că obiectul acţiunii nefiind evaluabil în bani, hotărârea instanţei de fond nu se încadrează în dispoziţiile art.2811 pct.1 cod procedură civilă, fiind  deci  supusă şi apelului, nu numai recursului.

Intimaţii-pârâţi C.B. şi C.M., atât prin concluziile scrise cât şi prin cele  susţinute de apărător, au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, decizia recurată fiind una irevocabilă. Că, în mod justificat s-a apreciat de către instanţa de fond că hotărârea pronunţată în cauză este supusă doar recursului.

În fine, că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin deciziile 1408/21.04.2000 şi 1593/2002.

Recursul declarat este fondat şi a fost admis ca atare pentru  cele ce urmează:

Atât timp cât reclamanţii în speţă au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a unui contract de vânzare-cumpărare, fără a solicita deci şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, şi fără a li se fi pus în vedere să-şi preţuiască obiectul material asupra căruia s-a contractat, Curtea a constatat că, în mod greşit a soluţionat tribunalul cauza  ca instanţă de recurs, stabilind total eronat că incidente în speţă sunt dispoziţiile art.2811 pct.1 cod procedură civilă.

În fine, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, invocate de intimaţi sunt decizii de speţă  şi nu obligatorii. În plus, în cursul anului 2007, instanţa superioară a revenit asupra acestei chestiuni controversate, îmbrăţişând opinia contrară.

Aşa fiind, reţinând că au fost încălcate  dispoziţiile prev.de art.2821 pct.1 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat decizia pronunţată de Tribunal ca instanţă de recurs, şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, pentru a fi rejudecată în apel.

Domenii speta

Spete similare