Dizolvare societate. Cale de atac prevăzută de art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată. Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei reflectat şi în căile de atac.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Galaţi – secţia comercială, sub nr.3979/121/2007, reclamantul  O.N.R.C.BUCUREŞTI a chemat în  judecată pe pârâta SC „S” SRL şi a solicitat să se dispună dizolvarea acesteia, motivând că din evidenţele  Registrului comerţului ţinut de ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi, rezultă că pârâta nu a depus  situaţia financiară aferentă anului 2005.

Prin sentinţa comercială  nr.1685 din 28 iunie 2007, Tribunalul Galaţi – secţia comercială a respins ca  fiind  rămasă fără  obiect acţiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima  instanţă a reţinut că pârâta  SC  „S” SRL a depus situaţia financiară anuală aferentă anului  2005 şi că în atare situaţie cererea de  dizolvare a acestei societăţi este fără obiect.

Î m p o t  r  i  v a menţionatei hotărâri, în termen  legal, reclamantul ONRC  prin ORC de pe  lângă Tribunalul  Galaţi a declarat apel, cererea fiind  înregistrată  sub nr.3979/121/2007 pe rolul  Curţii de  Apel  Galaţi,  invocând că pârâta nu a depus situaţia financiară  aferentă  anului 2005.

Conform art.237 alin.5  din Legea nr.31/1990, republicată: „orice persoană interesată  poate  face recurs împotriva hotărârii de dizolvare  ....”.

Reclamantul  şi-a  intitulat  calea de atac „apel” împotriva  sentinţei comerciale  nr.1685/28 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi, însă Curtea faţă  de dispoziţiile legale menţionate mai sus şi văzând şi dispoziţiile  art.84 C.proc.civ. o  califică „recurs”.

Dacă s-ar admite  opinia recurentului că această cale de atac este  apel, s-ar înfrânge  principiul legalităţii, principiul egalităţii  părţilor în justiţie  şi raportat  la exercitarea căilor de atac, precum şi dispoziţiile legale mai sus-citate,  care  prevăd  expres că „orice persoană interesată poate  face  recurs”. A se admite opinia  potrivit  căreia  hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se  soluţionează cereri formulate de reclamant, ce au ca  obiect  dizolvarea  societăţilor  comerciale,  pot fi atacate cu recurs de către societatea comercială  şi cu apel de către ONRC prin  ORC de pe  lângă Tribunalul Galaţi, ar însemna să se încalce principiile procesului  civil enumerate  mai sus, precum şi  dispoziţiile Legii  nr.31/1990, referitoare la  calea de atac în această  materie.  În sintagma „orice  persoană interesată” intră şi recurentul reclamant, precum şi  orice  altă persoană care justifică un interes.

R e c u r s u l nu este fondat.

Verificând hotărârea criticată prin prisma  motivului de recurs  şi  din oficiu conform art.3041 C.proc.civ.,  Curtea constată că  ulterior pronunţării sentinţei comerciale nr.1685/28.06.2007 a Tribunalului Galaţi, intimata pârâtă  a  depus la ORC de pe  lângă Tribunalul  Galaţi la data  de 24 octombrie 2007  situaţia  financiară aferentă anului  2005, aşa cum rezultă din înscrisul  de la  fila 8  dosar recurs.

Curtea  constată că  pronunţarea  dizolvării  societăţii în cazul  nedepunerii situaţiei  financiare  anuale în  termen de cel mult  6 luni de  la  expirarea  termenelor legale, astfel cum prevede Legea nr.31/1990, republicată,  nu operează de drept,  nefiind reglementată  de o normă imperativă  şi că recurenta pârâtă prin  depunerea  acesteia şi-a  manifestat voinţa  de a-şi continua activitatea.

În raport de  cele expuse mai sus, recursul declarat de reclamant nefiind  fondat, în temeiul art.312 alin.1  C.proc.civ. a fost respins şi  menţinută hotărârea criticată ca fiind temeinică  şi  legală.

Opinie separată:

În dezacord cu soluţia de respingere a recursului, adoptată cu votul  majorităţii  membrilor completului, autorul opiniei separate a apreciat că soluţia era de recalificare a  căii de atac în apel  şi respingerea  acestuia ca nefondat.

În fapt,  soluţia tribunalului  atacată  este  cea de respingere  a  cererii  de  dizolvare a unei  societăţi comerciale pentru nedepunerea situaţiilor financiare anuale.

Într-adevăr, disp.art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 se referă la  posibilitatea  oricărei persoane  interesate de  a ataca cu recurs  hotărârea  de  dizolvare,  în termen de 30  de zile de la efectuarea publicităţii în  condiţiile alin.3 şi 4.

Dar trebuie  observat că  alin.3  şi 4 se  referă  la publicarea în Monitorul  Oficial al  României, partea a IV-a, a hotărârilor prin care  s-a admis cererea şi prin care  s-a pronunţat dizolvarea.

Mai mult, alin.5 se  referă  la „hotărârea de dizolvare”,  adică cea prin care s-a dispus dizolvarea.

Cum hotărârile prin care se respinge o cerere de dizolvare nu se  publică în Monitorul Oficial, ci se comunică părţilor,  nu se pot  aplica dispoziţiile art.237 alin.5 din Legea nr.31/1990 acestui caz, în sensul că  hotărârea se  va ataca de  partea căreia i s-a respins cererea, nu de orice persoană  interesată,  termenul va curge de la  comunicare  iar calea de atac şi termenul  în care aceasta se poate  exercita vor fi cele prevăzute de dreptul comun.

Dispoziţiile art.237 alin.5 din  Legea nr.31/1990 sunt derogatorii de  la  dreptul comun, ele  reprezentând excepţia,  astfel că regulile de interpretare juridică  nu  permit aplicarea lor şi altor  situaţii decât cel  prevăzute în ipoteză.

Pentru aceste  considerente, s-a apreciat că soluţia era  de respingere a cererii de  apel, nu a recursului.

Domenii speta

Spete similare