Prin contestaţie, debitoarea a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu creditoarea societate comercială în lichidare, prin lichidator, să se constate prescripţia dreptului creditoarei de a cere executarea silită şi, în consecinţă, să se anuleze formele de executare.
În motivarea cererii, a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 1675 din 26.11.2001 pronunţată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă şi irevocabilă şi investită cu formulă executorie, a fost obligată să plătească creditoarei suma de 7.254.080 lei, reprezentând contravaloare energie termică şi penalităţi de întârziere.
Faţă de data la care s-a născut dreptul creditoarei de a cere executarea silită a sentinţei mai sus menţionate rămase definitivă prin neapelare şi până la formularea cererii de executare silită a trecut o perioadă de timp mai mare de trei ani.
Instanţa, din oficiu, a dispus ataşarea dosarelor de executare civilă.
S-a constatat că dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născut în luna decembrie 2001, dată la care a început să curgă şi termenul de prescripţie de trei ani prevăzut de art. 405 c.pr.civ.
Faţă de data de 10 august 2005, la care creditoarea a formulat cerere pentru executarea silită la Biroul executorului judecătoresc, instanţa a constatat că termenul de trei ani prevăzut de art. 405 alin. 1 c.pr.civ. a fost depăşit, iar dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris.
Pentru aceste considerente, s-a admis contestaţia, s-a constatat prescripţia dreptului de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1675 din 26.11.2001 a Tribunalului Teleorman şi s-au anulat formele de executare.
Prin decizia civilă nr. 453 R din 12 mai 2006, Tribunalul Teleorman a respins recursul declarat de creditoare, constatând, atât din dosarele de executare, cât şi din actele depuse de către intimată în recurs, că prescripţia nu a fost întreruptă prin cererea de executare formulată la 26 aprilie 2004 şi 28 aprilie 2004, deoarece aceste cereri s-au perimat, iar conform art. 405 alin.3 c.pr.civ., în această situaţie prescripţia nu este întreruptă, aşa cum a susţinut intimata prin motivele de recurs.
Curtea de Apel Iași
Atragerea răspunderii organelor de conducere. Condiţii
Tribunalul Olt
Cerere de radiere a societatilor comerciale formulate in baza art. 260 din Legea nr. 31/1990 republicata. Admiterea cererii.
Curtea de Apel Alba Iulia
Insolvență. Momentul începerii curgerii termenului de prescripţie a naşterii dreptului la acţiunea în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Curtea de Apel București
Ordonanţă preşedinţială. Examinarea exclusiv a condiţiei urgenţei. Aprecierea făcută de judecătorul fondului în legătură cu cerinţele vremelniciei şi a neprejudecării fondului, care rezultă implicit din lege. Neexaminarea acestor cerinţe raportat la ...
Curtea de Apel Brașov
Termenul de perimare a judecării recursului prevăzut de art 248 cod procedură civilă curge de la data legalei citări a recurentului, a cărei analiză se realizează şi prin prisma dispoziţiilor art 98 cod procedură civilă.