Sporul de vechime în muncă. Modalitate de evidenţiere

Prin sentinţa civilă nr. 652/22.10.2007 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1185/113/2007, a fost admisă acţiunea restrânsă formulată de reclamantul U.G. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Brăila prin lichidator judiciar C. A., I. C. F. S. Săvineşti şi C.J.P. Brăila.

S-a constatat că în perioada 01.10.1993 – 04.06.1998 reclamantul a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1185/113/02.04.2007 pe rolul Tribunalului Brăila – secţia civilă, reclamantul U.G. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. C. S.A., firmă de lichidare judiciară, I.C.F.S. Săvineşti şi C.J.P. Brăila pentru ca în contradictoriu cu acestea să se stabilească faptul că în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998 a încasat un spor de vechime în muncă de 25% calculat la salariul tarifar de încadrare, spor ce urmează să fie avut în vedere la recalcularea pensiei.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că în perioada pentru care solicită stabilirea sporului de vechime a fost încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la S.C. R. S.A. Brăila, timp în care a încasat un spor de 25% din salariul de bază, dar care nu a fost evidenţiat în cartea de muncă.

Urmare a O.U.G. nr. 4/2005 acest spor de vechime trebuie avut în vedere la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, dar în anul 2000 angajatorul S.C. R. S.A. a intrat în lichidare, arhiva fiind preluată de către lichidatorul S.C. C.  S.A., de unde a trecut la C.J.P. şi între timp şi la I.C.F.S. Săvineşti, documentele care atestă încasarea sporului nemaifiind găsite decât parţial.

Ca temei de drept al cererii s-au invocat prevederile H.G. 281/1993, O.U.G. nr. 4/2005, Decretului nr. 92/1976 republicat, O.U.G. 55/2006 şi O.G. nr. 51/2003.

În dovedirea celor susţinute reclamantul a depus acte (adeverinţa nr.16602/5.06.2006 eliberată de C.J.P. Brăila,  copie de pe carnetul de muncă şi de pe buletinul de calcul al pensiei, precum şi înscrisuri cu privire la alte persoane care au lucrat împreună cu reclamantul la acelaşi angajator în aceleaşi perioade) şi a propus proba cu martori.

C.J.P. Brăila a depus întâmpinare prin care s-a apărat arătând că la data de 01.06.2006 a preluat pe bază de proces-verbal de la SC C. SRL Brăila statele de plată din perioada 01.01.1993 - noiembrie 2001, procedura de predare-primire făcându-se cu respectarea prevederilor art. 10 din H.G. 51/2003. 

Întrucât reclamantul i-a solicitat eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte sporul de vechime de care a beneficiat în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998, în urma verificării statelor de plată preluate de la SC R. SA  i-a eliberat acestuia adeverinţa nr. 16602/5.06.2006 doar pentru o parte din perioadă, deoarece pentru restul perioadei nu i s-au predat statele de plată.

Cu privire la temeiul invocat de reclamant şi anume Decretul nr. 92/1976, pârâta a precizat că nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale, ci doar perioada în care o persoană a desfăşurat activitate pe baza unui contract de muncă, iar recalcularea pensiei se face prin determinarea punctajelor anuale, la care se utilizează salariile brute sau nete şi sporurile cu caracter permanent care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe, astfel că pentru solicitarea reclamantului nu există temei legal.

Pârâta a depus copie de pe procesul-verbal de predare-primire încheiat cu lichidatorul şi de pe inventarul statelor de plată de la SC R. SA Brăila.

Pârâtul I.C.F.S. Săvineşti a depus şi el întâmpinare prin care a învederat instanţei că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamantul a fost angajat al Colectivului de C.F.F.S. Brăila care a funcţionat în subordinea I.C.C.C. Săvineşti doar din punct de vedere al cercetării desfăşurate, cele două structuri având autonomie organizatorică, astfel că statele de plată se întocmeau de structura din Brăila, cu care se încheiaseră contractele de muncă.

La rândul său pârâta S.C. C. S.R.L. Brăila, în calitate de fost lichidator judiciar al S.C. R. S.A. Brăila, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că  prin încheierea de şedinţă nr. 137/s/11.06.2004 pronunţată de judecătorul sindic s-a dispus închiderea procedurii falimentului acestei debitoare şi radierea ei din evidenţele O.R.C. şi descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură şi debitoare.

Ca dovadă a celor susţinute în apărare pârâta a depus copie de pe încheierea pronunţată de judecătorul sindic.

Având în vedere cele susţinute de pârâţii I.C.F.S. Săvineşti şi S.C. C. S.R.L. Brăila, la termenul de judecată din data de 27.06.2007 şi respectiv 19.09.2007 reclamantul a renunţat la judecarea acţiunii formulate împotriva acestor pârâţi, renunţare de care, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanţa a luat act prin încheierile de şedinţă de la acele date.

În cauză s-au administrat proba cu acte şi cea cu martori.

Tribunalul, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a reţinut următoarele:

După cum reiese din carnetul de muncă, reclamantul U.G. s-a angajat în muncă la data de 03.07.1962, iar începând din data de 01.09.1976 a fost salariat al I.C.C.H. Brăila, transformat ulterior în S.C. R. S.A. Brăila, contractul individual de muncă cu această unitate încetând la data de 04.06.1998.

Conform datelor înscrise în buletinul de calcul al pensiei întocmit de C.J.P. Brăila, din data de 01.03.1970 reclamantul a beneficiat de spor de vechime al cărui cuantum a crescut în raport de perioada lucrată, astfel că începând cu data de 01.04.1992 acesta a ajuns la 25% din salariu.

Aşa cum rezultă din acest buletin şi după cum a recunoscut şi pârâta C.J.P. Brăila, pentru perioada 01.10.1993 - 04.06.1998 acest spor nu a fost luat în calculul punctajului anual, întrucât nu a fost înscris în carnetul de muncă şi nici nu a fost dovedit cu adeverinţă eliberată de angajator, iar în actele predate pârâtei de către lichidatorul angajatorului nu se regăsesc statele de plată pentru acea perioadă.

Martorii C.L. şi C.M., audiaţi la propunerea reclamantului, au declarat că au lucrat în aceeaşi unitate cu acesta, fapt dovedit cu copia carnetului lor de muncă depusă la dosar, şi că în perioada 1993-1998 toţi salariaţii S.C. R. S.A. Brăila au beneficiat de plata unui spor de vechime de maxim 25% din salariu, în funcţie de vechimea fiecăruia.

Acest aspect a fost confirmat şi de cealaltă martoră propusă de reclamant, M.C., care a lucrat la S.C. R. S.A. la Serviciul Resurse umane şi s-a ocupat de carnetele de muncă. Potrivit depoziţiei acesteia, sporul de vechime a fost încasat de toţi salariaţii, în temeiul Legii nr. 57/1974 şi a actelor normative care au modificat-o şi completat-o. Acest spor nu a fost evidenţiat în carnetele de muncă întrucât în acea perioadă nu era obligatoriu aceasta, însă persoanele care au avut nevoie de adeverinţe care să îl ateste le-au obţinut de la angajator sau lichidator.

Faptul că în perioada indicată în acţiune salariaţii SC R. SA au beneficiat de sporul de vechime este dovedit şi de buletinul de calcul al pensiei unui astfel de persoane, P.E., care a fost depus la dosar.

De altfel, din buletinul de calcul al pensiei reclamantului reiese că anterior perioadei menţionate şi acesta a încasat spor de vechime în cuantumul maxim de 25%.

Art. 66 alin. 1 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii prevedea că personalul din toate sectoarele de activitate beneficiază în raport de durata vechimii neîntrerupte în aceeaşi unitate, de un spor la retribuţie. Acest spor se calcula asupra retribuţiei tarifare cuvenite pentru timpul efectiv lucrat în regim normal de lucru.

Articolul menţionat a fost abrogat la intrarea în vigoare a Legii salarizării nr. 14/1991, care la art. 1 stipulează că pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului, salariu ce cuprinde salariul de bază, adaosurile şi sporurile la acesta.

Potrivit alin. 4 al acestui articol, adaosurile şi sporurile la salariul de bază se acordă în raport cu rezultatele obţinute, condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea şi, după caz, vechimea în muncă.

Probele administrate în cauză dovedesc că  reclamantul a beneficiat de prevederile legale menţionate mai sus şi în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998.

Analizând susţinerea C.J.P. Brăila cum că Decretul nr. 92/1976, invocat ca temei de drept al acţiunii, permite doar reconstituirea perioadei în care o persoană a desfăşurat activitate pe baza unui contract de muncă, nu şi a drepturilor salariale de care a beneficiat în acea perioadă, instanţa a apreciat că această apărare este fondată, astfel că raportat la actul normativ invocat în cerere acţiunea nu este întemeiată. 

Ţinând seama însă că art. 111 Cod procedură civilă, care conform art. 295 Codul muncii şi art. 82 din Legea nr. 168/1999 completează legislaţia muncii, dă posibilitatea constatării existenţei unui drept, iar sporul de vechime reprezintă un drept salarial, s-a constatat că cererea reclamantului este fondată.

În consecinţă, având în vedere că reclamantul şi-a restrâns acţiunea, renunţând la judecata împotriva pârâţilor I.C.F.S. Săvineşti şi S.C. C. S.R.L. Brăila, instanţa a admis acţiunea astfel restrânsă şi a constatat, în contradictoriu cu C.J.P. Brăila, că în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998 reclamantul a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare, respectiv 25% din salariul de bază.

Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de asistenţii judiciari care, potrivit dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâta C.J.P. Brăila criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

A preluat pe bază de proces-verbal de predare-primire la data de 01.06.2006 de la SC C. SRL Brăila statele de plată din perioada 01.01.1993 – noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 10 din H.G. nr. 51/2003.

Adeverinţa eliberată reclamantului a avut la bază documentele preluate, apreciind că nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale, ci doar perioada în care o persoană a desfăşurat activitate pe baza unui contract de muncă.

Determinarea punctajelor anuale se realizează utilizându-se salariile brute sau nete precum şi sporurile cu caracter permanent care sunt înscrise în cartea de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţa.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Decretul nr. 92/1976.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant U.G. a solicitat respingerea recursului, instanţa de fond realizând o corectă stabilire a situaţiei de fapt pe baza probelor administrate şi a dat cererii rezolvarea de drept corespunzătoare.

Prin decizia civilă nr. 85/R  din 11.02.2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat recursul declarat de C.J.P. Brăila împotriva sentinţei civile nr. 652/22.10.2007 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1185/113/2007.

Au fost avute în vedere următoarele considerente:

Pe baza coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză, în mod corect prima instanţă a statuat asupra tuturor pretenţiilor invocate de intimatul-reclamant U.G.

Din copia carnetului de muncă seria T.m. nr. 371730 rezultă că pe perioada 01.02.1990 – 04.06.1998 acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul SC R. SA Brăila în funcţia de subinginer proiectant principal.

Din adeverinţa nr. 16602/05.06.2006 emisă de recurenta-pârâtă C.J.P. Brăila rezultă că intimatul-reclamant a beneficiat de spor de vechime de 25 % pe perioadele 01.11.1994 - 01.12.1994, 01.01.1997 – 01.10.1997 şi 01.12.1997- -04.06.1998.

Pentru perioadele 01.08.1993 -01.11.1994, 01.12.1994 - 01.01.1997 şi 01.10.1997 – 01.12.1997 nu s-a putut elibera dovada beneficiului sporului de vechime întrucât nu deţine state de plată din care să rezulte calculul unor asemenea drepturi băneşti.

Se face precizarea că sporul de vechime nu a fost inclus în salariul din carnetul de muncă.

Din declaraţiile martorilor C.L. şi C.M., rezultă că intimatul-reclamant a lucrat continuu în cadrul SC R. SA Brăila beneficiind alături de ceilalţi salariaţi de sporul de vechime în muncă.

Şi martora M.C. a declarat, fiind persoana care s-a ocupat de carnetele de muncă ale personalului salariat, că a beneficiat de sporul de vechime proporţional cu perioada lucrată, fără ca un asemenea spor să fie prevăzut în carnetele de muncă.

Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005 s-a prevăzut procedura recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 2 şi anexa la O.U.G. nr. 4/2005, sporul de vechime în muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, a făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.

Este adevărat că, potrivit legii sporul de vechime utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverinţe.

Însă, în speţă, din probele administrate rezultă că sporul de vechime în muncă nu a fost evidenţiat în carnetul de muncă iar eliberarea unei asemenea adeverinţe pe perioada solicitată nu a fost posibilă datorită degradării arhivei societăţii, statele de plată fiind incomplete sau lipsă.

O atare situaţie de fapt nu-i poate fi însă imputabilă intimatului-reclamant iar mijloacele de probă converg asupra faptului că a beneficiat de un atare spor pe întreaga perioadă şi nu doar fracţionat, potrivit evidenţelor.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, calificarea juridică a acţiunii este dată de  dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, în scopul constatării existenţei unui drept salarial necesar în procesul de recalculare a pensiei din sistemul public.

Ca atare, s-a reţinut că nu-şi fac aplicarea în speţă dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 care se referă strict la reconstituirea activităţii depuse pe baza unui contract de muncă, funcţia, meseria sau specialitatea.

A considera că intimatul-reclamant nu este astfel îndreptăţit legal la recunoaşterea dreptului său ar însemna excluderea sa în mod nejustificat de la beneficiul legii, cu consecinţa şi asupra dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO.

În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C.J.P. Brăila împotriva sentinţei civile nr. 652/22.10.2007 pronunţată în dosarul nr. 1185/113/2007 al Tribunalului Brăila.

Domenii speta

Spete similare