Actiune în constatare întemeiata pe dispozitiile articolului 111 Cod procedura civila.

Actiune în constatare întemeiata pe dispozitiile articolului 111 Cod procedura civila. Conditii de admisibilitate. Lipsa interesului legitim al reclamantei. Actiune care vizeaza o situatie de fapt si care nu se întemeiaza pe un raport juridic concret cu persoanele chemate în judecata. Consecinte.

- Art. 111  din Codul de  procedura civila 

Prin cererea de chemare în judecata reclamanta, societate comerciala cu raspundere limitata, a solicitat ca instanta sa constate, în temeiul articolului 111 Cod procedura civila, legalitatea  constituirii si functionarii sale, împrejurarea ca activitatile pe care le poate desfasura sunt activitatile comerciale de sine-statatoare si nu se încadreaza în obiectul de activitate al unor societati financiare bancare sau nebancare, împrejurarea ca activitatea pe care o desfasoara cade sub incidenta unor anumite dispozitii legale si împrejurarea ca activitatea de amanet este una comerciala si nu se încadreaza în activitatile financiar - bancare.

Actiunea este inadmisibila, întrucât nu respecta nici una din conditiile de admisibilitate prevazute de articolul 111 Cod procedura civila, respectiv sa fie formulata de o persoana, care sa justifice un interes, sa vizeze existenta sau inexistenta unui drept, iar reclamanta  sa nu aiba la îndemâna activitatea în realizare.

Astfel, actiunea este lipsita de interes, întrucât prin promovarea ei nu se asigura reclamantei nici un folos practic, în lipsa unei contestari concrete a legalitatii constituirii  si functionarii sale.

Interesul nu este nici legitim, câta vreme regularitatea constituirii societatii reclamante a format obiectul unui control judiciar, nici o dispozitie legala neprevazând posibilitatea exercitarii si a  unui control judiciar a posteriori.

În ceea ce priveste constatarea functionarii, interesul nu este legitim, întrucât se tinde la confirmarea generala, fara fundament faptic sau juridic, a unei conduite trecute, prezente si  viitoare a subiectului de drept. 

De asemenea, interesul nu este legitim câta vreme prin actiune se solicita determinarea si limitarea actelor normative cu incidenta în activitatea societatii reclamante, ceea ce nu este în caderea niciunei instante de judecata.

Actiunea este inadmisibila si pentru ca vizeaza situatii de fapt, iar prevederile articolului 111 Cod procedura civila fac referire la existenta sau neexistenta unui drept.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A COMERCIALA, DECIZIA COMERCIALA NR. 111 din 10.03. 2011)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI - a Comerciala la 27.01.2010  sub nr.3362/3/2010 , reclamanta SC A  A H SRL l-a chemat în judecata pe  pârâtul OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE LÂNGA TRIBUNALUL BUCURESTI , solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate: legalitatea constituirii si functionarii persoanei juridice organizata ca societate comerciala cu raspundere limitata; împrejurarea ca actele si faptele de comert pe care societatea le  poate desfasura  si încheia, în raport cu obiectul  principal de activitate  si obiectul secundar, reprezinta activitati  comerciale de sine - statatoare  si nu se încadreaza  în obiectul de activitate  al unor  societati financiare  bancare sau nebancare; faptul  ca dispozitiile legale  dupa cum îsi desfasoara activitatea  societatea comerciala  sunt  cele ale Legii  nr.31/1990 modificata si republicata , Codul comercial, Codul civil, Codul de procedura civila, Legea  nr.26/1990, Legea nr. 99/1999 - Titlul VI si Actul constitutiv  al societatii , precum si faptul ca  activitatea  de amanet este una  comerciala, neîncadrându-se  în activitatile financiar bancare.

 În motivarea cererii , reclamanta a aratat urmatoarele aspecte :

S-a organizat si constituit ca o societate comerciala cu raspundere limitata prin actul constitutiv din 7 decembrie 2009, având un capital social de 200 lei, divizat în 20 de parti sociale, în valoare de 10 lei fiecare, subscris si varsat integral.

 Prin încheierea nr.89059 din 11 decembrie 2009 a fost admisa cererea de înregistrare a societatii în Registrul Comertului si s-a constatat înregistrarea societatii în Registrul Societatilor Comerciale sub nr.J40/11359/30.11.2009, având codul unic de înregistrare 26276477/30.11.2009. La 11 decembrie 2009 , judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului a autorizat înregistrarea mentiunilor privind modificarea Actului Constitutiv al societatii.

În temeiul încheierii judecatorului delegat nr.89059 din 11 decembrie 2009 s-a constatat legalitatea contractului de amanet pentru autovehicule (autoturisme, utilitare, motociclete sau alte mijloace de transport cu tractiune mecanica) si a anexelor acestuia si s-a autorizat completarea Actului Constitutiv al societatii cu un nou capitol, intitulat Preambul - Legea aplicabila activitatii societatii, conform hotarârii nr. l din 7 decembrie 2009 a Adunarii Generale a Asociatilor societatii.

În conformitate cu Actul Constitutiv al societatii, aceasta urmeaza sa-si îndeplineasca obiectul de activitate efectuând si încheind acte si fapte de comert ce constituie, conform Actului Constitutiv, dispozitiilor legale aplicabile si vointei partilor, activitati comerciale pur si simplu, neîncadrându-se în categoria activitatilor financiar-bancare sau a altor activitati proprii societatilor nebancare.

Prin natura sa, amanetul nu poate fi reglementat si încadrat ca o operatiune financiar-bancara, de aceea regulile dupa care este reglementata aceasta activitate comerciala sunt cele mentionate în Codul Civil si Codul Comercial si nicidecum în vreo lege bancara sau de autorizare si functionare a societatilor cu acest specific.

Reclamanta  mentioneaza ca din actele existente la dosarul cauzei rezulta faptul ca aceasta  a fost autorizata sa functioneze ca o societate comerciala care nu se încadreaza în categoria societatilor financiare bancare sau nebancare.

 Mai arata reclamanta ca prin doua  hotarâri judecatoresti ramase  definitive  judecatorul delegat , în baza prerogativelor  conferite  de art.6 alin.1 din Legea nr. 26/1990 , a constatat legalitatea constituirii societatii  reclamante, precum si  prin  aprobarea  programului de amanet  si a anexelor acestuia  , ca acesta este supus  dispozitiilor legale invocate. De altfel, activitatea  principala  a reclamantei, aceea de amanet, este clasificata în codul CAEN  în grupa activitatilor comerciale,  subgrupele  4511, 4519, 4520 si 6492.

Legea  nr.39  , prin prevederile art. 14 alin.1 lit. d)  , prevede  si recunoaste faptul ca  activitatile de amanet  nu pot fi desfasurate  si de societatile  financiare  nebancare.  Aceasta  dispozitie  , însa , nu reprezinta  prin ea însasi  o interdictie  ca celelalte  societati comerciale  sa desfasoare aceasta activitate comerciala. Amanetul  reprezinta  o garantie reala prin care se asigura executarea unei obligatii  comerciale. Aceasta dobândeste caracterul comercial când obligatia  pe care o garanteaza  deriva dintr-un act  juridic pe care legea  îl considera act sau fapt de comert.  Prin urmare, amanetul este o fapta  de comert  obiectiva, conexa (accesorie) , dobândind caracter  comercial datorita legaturii sale cu o obligatie comerciala.

În drept, au fost invocate  dispozitiile art. 111 si urmatoarele Cod procedura civila .

La termenul din 12.02.2010, reclamanta a formulat  o cerere  completatoare , prin care a înteles sa cheme în judecata  în calitate de pârât si  Oficiul National al Registrului Comertului, iar prin cererea  completatoare  depusa la 25.03.2010, a mentionat ca la punctul 3 al actiunii  solicita  sa se constate ca dispozitiile legale  dupa care  îsi desfasoara activitate  sunt reprezentate si de  dispozitiile Decretului - Lege  nr.2561 din 1936 , publicat în Monitorul Oficial  partea I, 264 din 12 noiembrie  1936, care reglementeaza în mod strict  si direct activitatea  de amanet, act normativ care nu a fost  abrogat niciodata si în care , însa , se precizeaza ca termenul  unei concesiuni , cu privire la activitatea de amanet, în ceea  ce priveste anumite obiecte, este de 30  de ani.

Prin întâmpinarile depuse ,  pârâtii au invocat  exceptia  lipsei calitatii procesuale  pasive , mentionând ca  oficiul registrului comertului  este institutia publica având , în conditiile Legii nr.26/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare , obligatia de a tine registrul comertului. Prin urmare  , institutia însarcinata  cu prestarea  acestui serviciu  public are drept scop  principal  îndeplinirea  unui interes public  si anume acela de a asigura opozabilitatea  actelor si faptelor comerciantilor, contribuind în acest fel  la stabilitatea  circuitului comercial.

Se mai arata ca, în conformitate  cu dispozitiile  legale în vigoare, citarea ONRC  si ORCT se face  în cazuri  expres stabilite  de lege, numai în aceste situatii  aceste institutii dobândind  calitatea de parte:  în spetele întemeiate pe prevederile art.237 alin.(1) din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; în spetele întemeiate pe dispozitiile art. 60 alin.(1) din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; în spetele întemeiate pe dispozitiile art. 25 alin.(3) din Legea 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin urmare , din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale citate rezulta ca Oficiul National al Registrului Comertului si/sau oficiile registrului comertului nu au vocatia de a deveni parte cu prilejul judecarii unor astfel de cauze, întrucât nu au un interes propriu în cauza si, în consecinta, neputând afirma un drept ori un interes propriu, Oficiul National al Registrului Comertului nu poate avea calitatea de parte în astfel de cauze.

Cu privire la executarea hotarârilor judecatoresti, pârâtii , în ceea ce îi priveste, solicita sa  se observe urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art.7 din Legea nr.26/1990, "Instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita oficiului registrului comertului, în termen de 15 zile de la data când au ramas irevocabile, copii legalizate de pe hotarârile irevocabile ce se refera la acte, fapte si mentiuni a caror înregistrare în registrul comertului o dispun, conform legii", iar conform alin. 2 al aceluiasi articol ,,în aceste încheieri si hotarâri instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea înregistrarilor în registrul comertului". Asa fiind, din redactarea mentionata, rezulta cu certitudine faptul ca opozabilitatea fata de oficiul registrului comertului a hotarârilor judecatoresti prin care se dispune efectuarea de înregistrari în registrul comertului nu se asigura prin participarea procesuala a acestora, ci rezulta ex lege.

Prin sentinta comerciala nr. 5783 din 7 mai 2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI - a Comerciala a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de pârâtii OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI si OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE LÂNGA TRIBUNALUL BUCURESTI. A admis exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu si a respins actiunea reclamantei ca inadmisibila.

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

Analizând actele  si lucrarile dosarului  prin prisma  exceptiei  lipsei  calitatii procesuale  pasive invocata  de  pârâti, tribunalul a apreciat ca aceasta este neîntemeiata  si , în consecinta, a  respins-o  raportat  la rolul  Oficiului National  al Registrului  Comertului si a Oficiului Registrului Comertului  de pe lânga Tribunalul Bucuresti  de a tine  registrul comertului, în vederea asigurarii  opozabilitati  actelor  si faptelor comerciantilor, în conformitate cu prevederile  Legii nr. 26/1990. Legitimarea  procesuala pasiva  a ONRC, în  prezenta cauza, este confirmata si  din perspectiva  atributiei acestei  institutii publice  de a interveni  în orice  proces  privind  înregistrari  în registrul  comertului, în scopul respectarii  cerintelor generale  ale  activitatii  comerciale.

Tribunalul  a admis  exceptia  inadmisibilitatii , invocata  din oficiu,  pentru urmatoarele considerente :

Prin  cererea  ce face  obiectul  prezentului  dosar  reclamanta,  persoana juridica  organizata  sub forma  societatii comerciale  cu raspundere limitata, solicita  instantei , pe calea actiunii în constatare reglementata  prin dispozitiile  art. 111 Cod procedura civila, sa se constate  legalitatea  constituirii  si functionarii persoanei juridice  organizata ca societate comerciala cu raspundere  limitata,  împrejurarea  ca  actele si faptele de comert  pe care societatea le  poate desfasura  si încheia, în raport cu obiectul  principal de activitate  si obiectul secundar, reprezinta activitati  comerciale de sine statatoare  si nu se încadreaza  în obiectul de activitate  al unor  societati financiare  bancare sau nebancare  , faptul  ca dispozitiile legale  dupa cum îsi desfasoara activitatea  societatea comerciala  sunt  cele ale Legii  nr.31/1990 modificata si republicata , Codul comercial, Codul civil, Codul de procedura civila, Legea  nr.26/1990, Legea nr. 99/1999 - Titlul VI,  Decretul - lege nr. 2561/1936,  Actul constitutiv  al societatii  , precum si faptul ca  activitatea  de amanet este una  comerciala, neîncadrându-se  în activitatile financiar bancare.

Potrivit  art. 111 Cod procedura civila ,  partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea  existentei sau neexistentei  unui drept. Cererea  nu poate fi primita  daca partea  poate cerere  realizarea  dreptului.

Interpretând  aceste dispozitiile  legale , instanta a retinut ca  actiunea în constatare  are ca obiect  constatarea existentei  unui drept  subiectiv  al reclamantului ori inexistenta  unui  drept subiectiv  al pârâtului  împotriva  sa.  Cu alte cuvinte, acest tip de  actiune se refera  la constatarea  existentei sau inexistentei  unui raport juridic  concret .

Capetele  de cerere  promovate  de reclamanta  în prezentul litigiu  nu se încadreaza în  sfera  actiunilor reglementate  de art.111 Cod procedura civila ,  întrucât  demersul  judiciar  nu priveste  confirmarea unui drept  subiect al reclamantei  sau inexistenta unui drept al  persoanelor  chemate  în judecata .

Pe de alta parte , aprecierea  instantei a fost în sensul ca  legalitatea  constituirii  si functionarii  persoanei juridice , inclusiv sub aspectul  obiectului de activitate , poate fi verificata  pe calea  prevazuta  de Legea nr. 31/1990 si 26/1990 la momentul  înmatricularii  societatii,  prin  cercetarea prevederilor  actului constitutiv  si a celorlalte  înscrisuri  cerute de lege. Asa cum rezulta  din înscrisurile  înfatisate  si din informatiile oferite de ONRC, a fost  autorizata  constituirea societatii reclamante  si dispusa  înmatricularea  acesteia  în registrul comertului  având ca obiect  principal  de activitate  Cod CAEN  6492- alte activitati  de  creditare ( amanet auto) prin încheierea  nr. 10612/30.11.2009 pronuntata de judecatorul delegat  la ORCTB , în exercitarea atributiilor  prevazute  de art.37 si 40  din Legea  nr.31 /1990.  La momentul  înmatricularii  societatii reclamante, controlul  legalitatii actelor sau  faptelor care , potrivit  legii , se  înregistrau  în registrul comertului, se exercita  de justitie, prin  judecatorii  delegati.

În  considerarea celor expuse, tribunalul a admis exceptia  inadmisibilitatii  si a respins  actiunea , astfel  cum a fost  completata,  ca inadmisibila.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrata sub acelasi numar unic la 8 septembrie 2010 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V - a Comerciala.

În motivarea apelului a fost criticata hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinându-se în esenta ca instanta  de fond, retinând ca actiunea în constatare trebuie sa vizeze un raport juridic concret, nu a dat nici un raspuns la motivele de fapt si de drept si la argumentele aduse în actiunea introductiva, nu a înteles care este interesul promovarii unei astfel de actiuni si a pronuntat o hotarâre nemotivata.

Apelanta - reclamanta a reiterat sustinerile despre stabilirea în mod definitiv si irevocabil a legalitatii constituirii si functionarii sale, a aratat ca, în consecinta , putea sa functioneze fara a mai avea nevoie de alta autorizare, dar ca , pentru a preveni si preîntâmpina eventuale litigii sau procese , a considerat ca este absolut necesara promovarea prezentei actiuni pentru ca instanta sa cenzureze si sa confirme legalitatea întregului sau proces de constituire, înregistrarea si functionarea ca societate comerciala pura si simpla, fara a împrumuta caracterul unei societati bancare sau al unei institutii financiare nebancare.

Apelanta-reclamanta a criticat faptul ca instanta de fond a invocat ex oficio si a solutionat exceptia inadmisibilitatii  fara a preciza motivele de fapt si temeiul de drept si fara ca pârâtele sa puna concluzii pe aceasta exceptie .

A sustinut ca exceptia inadmisibilitatii actiunii nu este reglementata si definita de Codul de procedura civila, nu este  clasificata  nici de doctrina si nici de jurisprudenta ca exceptie de ordine publica si , în acest context, a sustinut ca instanta a avut-o în vedere din oficiu cu încalcarea prevederilor art. 136 Cod procedura civila.

Apelanta-reclamanta a criticat solutia de respingere a cererii ca inadmisibila si pentru faptul ca aceasta solutie nu se justifica raportat chiar la considerentele instantei referitoare la un control al legalitatii deja efectuat , cât si la pozitia exprimata de pârâte în acelasi sens.

A sustinut ca singura conditie ce trebuie îndeplinita pentru ca actiunea în constatare sa fie promovata si admisa este cea a interesului, iar interesul consta în prevenirea contestarii drepturilor sale recunoscute si conferite de hotarârile judecatoresti definitive si irevocabile pe care le-a mentionat . În acelasi sens, a subliniat ca interesul este justificat de asigurarea protectiei raporturilor juridice viitoare pe care le va avea cu partenerii comerciali, bazate pe acte si fapte de comert, precum si de împiedicarea eventualelor contestari ale tertilor sau ale partenerilor comerciali întemeiate pe motivul nelegalitatii constituirii societatii.

În aceasta ordine de idei, a subliniat ca actiunea are caracter provocatoriu , ca tinde la recunoasterea judecatoreasca a drepturilor reclamantei, la consolidarea acestora si la împiedicarea contestarii lor, ca este definita drept o actiune în confirmare, iar aceasta contrazice argumentele primei instante care se refera la necesitatea existentei unui raport juridic concret.

Apelul este întemeiat în drept pe dispozitiile art. 282 pct. 1, raportat la art. 295 si 296 Cod procedura civila.

La 21 ianuarie 2011, intimatul - pârât OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI a depus întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, lasând solutia pe apel la aprecierea instantei.

Exceptia a fost respinsa de Curte la termenul din 10 martie 2011, cu motivarea expusa în practicaua  prezentei decizii.

Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate în cauza, Curtea a apreciat apelul ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:

Examinând criticile si argumentele aduse de apelanta - reclamanta în sustinerea apelului, Curtea a apreciat ca logica expunerii necesita abordarea acestora grupate în urmatoarea ordine: motivarea hotarârii ; analiza motivelor de fapt si de drept ale cererii precizate ; inadmisibilitatea ca exceptie ; dreptul instantei de a invoca inadmisibilitatea din oficiu ; modul în care inadmisibilitatea a fost pusa în discutie ; analiza solutiei de respingere a actiunii ca inadmisibila prin raportare la cerintele impuse de art. 111 Cod procedura civila ; analiza altor conditii care impun respingerea actiunii ca inadmisibila.

1.Critica referitoare la nemotivarea hotarârii primei instante este nefondata. Curtea constata ca instanta de fond a facut o prezentare ampla a petitelor actiunii în constatare , astfel cum aceasta a fost completata , a motivelor de fapt si de drept invocate de apelanta-reclamanta , ca si a apararilor formulate de cei doi intimati - pârâti în întâmpinare.

A procedat în stricta concordanta cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila , solutionând cu precadere si argumentat exceptiile , cu observatiile ce se vor arata în continuare în legatura cu inadmisiblitatea actiunii în constatare.

A caracterizat corespunzator actiunea cu care a fost învestita si a întemeiat-o în drept ,  dupa care a prezentat conditiile de admisibilitate a acestui tip de actiune , precum si argumentele pe care s-a întemeiat atunci când a apreciat neîntrunite aceste conditii legale.

În plus , Curtea a constatat ca prima instanta a adus argumente pertinente în sprijinul ideii ca actiunea în constatare nu putea fi primita nici pentru ca scopul urmarit de apelanta - reclamanta fusese atins prin parcurgerea de catre aceasta a singurei proceduri judiciare, prevazute de legea româna.

Raportat la toate aceste elemente, Curtea a apreciat ca hotarârea judecatoreasca respecta întrutotul cerintele art. 261 alin. 1 Cod procedura civila, solutia pronuntata decurgând logic din motivarea expusa.

2.Critica referitoare la necercetarea de catre prima instanta a motivelor de fapt si de drept ale actiunii, asadar la necercetarea fondului , este neîntemeiata.

Prima instanta, calificând în mod corect - apreciaza Curtea - inadmisibilitatea drept exceptie, a facut aplicarea dispozitiilor art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, dispozitii care prevad obligatia examinarii cu prioritate a exceptiilor de procedura si/sau de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, examinarea fondului.

3.Critica întemeiata pe gresita calificare ca exceptie a inadmisibilitatii este neîntemeiata. Nicaieri în economia Codului de procedura civila nu exista un inventar si nici o clasificare a exceptiilor , prevederile art. 137 alin. 1 din acest act normativ nefacând altceva decât sa practice o dihotomie între exceptiile de fond si cele de procedura.

Indiscutabil ca , în atare situatie , o astfel de lacuna a fost complinita de doctrina si de jurisprudenta care , desi nu unanime, în majoritate consacra inadmisibilitatii statut de exceptie în considerarea faptului ca aceasta are acelasi efect ca si exceptiile , respectiv face de prisos cercetarea fondului, fiind un veritabil fine de neprimire a cererii.

Din acest punct de vedere, Curtea a apreciat ca instanta de fond a calificat corespunzator inadmisibilitatea drept exceptie , ca în mod legal a luat-o în discutie prioritar  si, în consecinta, gasind-o întemeiata , a dat eficienta efectului acesteia, respectiv nu a mai intrat în cercetarea fondului.

De altfel, s-a  constatat ca apelanta - reclamanta însasi achieseaza la aceasta idee, de vreme ce, invocând încalcarea prevederilor art. 136 Cod procedura civila, contesta în subsidiar caracterul de exceptie de ordine publica al inadmisibilitatii.

4. Sub acest din urma aspect, Curtea a apreciat, raspunzând prin aceasta si criticii relative la inexistenta dreptului instantei de a invoca inadmisibilitatea din oficiu, ca prima instanta a fost în drept sa invoce ex oficio  exceptia de inadmisibilitate, având în cerere ca apelanta - reclamanta a înteles sa promoveze o actiune al carei regim este stabilit prin norme legale derogatorii de la dreptul comun , norme care , de aceea , au fost  apreciate de Curte ca imperative.

Prin urmare , Curtea a  apreciat ca în cazul special al acestui tip de actiune instanta este obligata a verifica din oficiu conformitatea actiunii cu prevederile art. 111 Cod procedura civila si de a ridica toate obiectiile care se impun în caz contrar , lucru care s-a si întâmplat în speta prin invocarea ex oficio a exceptiei de inadmisibilitate.

5.Privitor la critica referitoare la modul în care exceptia a fost invocata, Curtea a apreciat-o ca nefondata. Desi încheierea de dezbateri pare a confirma sustinerea despre caracterul eliptic al exceptiei pe care Curtea a ridicat-o , se constata ca, la cererea apelantei - reclamante, pronuntarea a fost amânata, iar apelanta - reclamanta si-a exercitat dreptul la aparare prin concluziile scrise depuse în intervalul de pronuntare, concluzii în care apelanta reclamanta si-a  prezentat,ca de altfel si în apel, punctul de vedere pe toate conditiile apreciate ca fiind impuse de art. 111 Cod procedura civila.

Curtea a înlaturat ca lipsita de interes sustinerea despre solutionarea exceptiei fara punctul de vedere al intimatilor pârâti, întrucât numai acestia erau în drept sa invoce o eventuala vatamare cauzata în acest mod , iar intimatii nu au facut acest lucru.

6.În ceea ce priveste netemeinicia solutiei de admitere a exceptiei de inadmisibilitate, cu consecinta respingerii actiunii, Curtea a apreciat critica nefondata, pentru urmatoarele considerente , printre care a raspuns grupat argumentelor apelantei - reclamante.

Trei sunt conditiile de admisibilitate pe care o actiune în constatare trebuie sa le îndeplineasca : reclamanta sa justifice un interes în promovarea cererii ; cererea sa vizeze existenta unui drept al reclamantei ori inexistenta unui drept al pârâtei ; reclamanta sa nu aiba la îndemâna actiunea în realizarea dreptului.

În legatura cu interesul promovarii actiunii, se constata ca acest aspect nu a fost luat în analiza de catre prima instanta, dar este discutat si argumentat în apel , astfel încât Curtea a fost nu numai în drept, dar si obligata a raspunde sustinerilor apelantei.

Interesul promovarii unei actiuni în justitie se cenzureaza prin prisma folosului practic urmarit de partea reclamanta în cazul admiterii  acestei cereri. În speta, atâta vreme cât nu exista nici o contestare a conditiilor de legalitate a functionarii societatii apelante, venita din partea unui tert , reconfirmarea situatiei juridice pe care o urmareste apelanta-reclamanta este lipita de orice folos practic .

De asemenea, pentru ca o actiune sa fie primita , interesul urmarit de titularul acesteia trebuie sa fie legitim, personal, nascut si actual. Pentru aceleasi considerente expuse în legatura cu lipsa folosului practic, Curtea a apreciat ca neîndeplinita si cerinta ca interesul sa fie nascut si actual, eventualele contestari ale actelor societatii pârâte putând fi cenzurate la momentul la care acesta ar avea loc. Din acest punct de vedere, s-a retinut ca nu exista interes în cauza câta vreme apelanta-reclamanta are în vedere preîntâmpinarea unor litigii în legatura cu care nu exista nici un indiciu, asadar un prejudiciu absolut eventual, cu caracter vadit incert.

Curtea a retinut, în plus, ca interesul urmarit de apelanta-reclamanta nu este nici legitim. Pe de o parte, în raport de împrejurarea ca autorizarea functionarii acestei societati a format deja obiectul controlului de legalitate,  pronuntându-se pe acest aspect doua hotarâri judecatoresti irevocabile , Curtea a apreciat ca apelanta - reclamanta nu mai beneficiaza de protectia nici unei alte dispozitii legale care sa îi reconfirme statutul legal deja dobândit si ca nu este autorizata de nici o dispozitie legala sa ceara un control judiciar a posteriori unui control judiciar deja efectuat în mod irevocabil. A admite altfel echivaleaza cu recunoasterea posibilitatii neconditionate a oricarui subiect de drept de a cere, chiar si fara o tulburare efectiva a stabilitatii statutului si a drepturilor sale , reconfirmarea de catre instantele judecatoresti a acestui statut sau a drepturilor , în integralitatea lor ori luate ut singuli, ceea ce , în mod evident, depaseste cu mult si denatureaza finalitatea recunoasterii constitutionale a dreptului de acces la justitie , lasând loc arbitrariului.

Pe de alta parte, Curtea a apreciat ca interesul apelantei-reclamante nu este legitim si prin raportare la primul si al treilea petit al actiunii în constatare .

Astfel, în ceea ce priveste constatarea legalitatii functionarii societatii apelante, dincolo de faptul ca apelanta - reclamanta solicita constatarea unei situatii de fapt, nu poate obtine o apreciere globala asupra legalitatii functionarii sale, câta vreme aceasta functionare se traduce în acte si fapte juridice, cenzurabile individual si pe masura savârsirii lor. A admite altfel ar  echivala cu confirmarea generala fara nici un fundament faptic sau juridic a conduitei trecute, prezente si viitoare a unui subiect de drept si , implicit, cu asigurarea unui beneficiu de impunitate pentru eventualele fapte si acte savârsite de acest subiect contrar legii, bunelor moravuri ori obligatiilor contractuale.

În ceea ce priveste al treilea petit al actiunii în constatare, Curtea a apreciat ca lipsa de legitimitate a interesului deriva din împrejurarea ca apelanta - reclamanta tinde sa limiteze incidenta legii în ceea ce priveste activitatea pe care o desfasoara doar la actele normative enumerate în cererea introductiva  de instanta si în cererea completatoare. O astfel de limitare, însa, este inacceptabila, întrucât nici o dispozitie legala nu autorizeaza o instanta de judecata sa faca inventarul exhaustiv al actelor normative aplicabile unui subiect de drept , fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a decide care sunt destinatarii fiecarui act normativ pe care îl edicteaza si al instantelor de judecata de a decide care act sau acte normative sunt aplicabile fiecarui raport juridic concret dedus judecatii .

Cea de a doua conditie de admisibilitate a actiunii în constatare este legata de cerinta ca aceasta sa vizeze existenta unui drept al reclamantei sau inexistenta unui drept al pârâtei.

În ceea ce priveste prima ipoteza, se constata ca prin cele patru petite nu se solicita altceva decât constatarea unei situatii de fapt, respectiv legalitatea autorizarii si functionarii societatii apelante, faptul ca actele si faptele de comert pe care societatea le poate încheia în raport de obiectul de activitate reprezinta activitate comerciala de sine-statatoare, diferita de obiectul de activitate al societatii financiare bancare si nebancare, incidenta anumitor acte normative si caracterul comercial al activitatii de amanet, diferit de activitatile financiar-bancare.

În ce priveste a doua ipoteza, Curtea a apreciat ca în mod corect prima instanta a stabilit ca apelanta - reclamanta nu se întemeiaza pe un raport juridic concret cu intimatii - pârâti,  pentru a se deduce ca se invoca inexistenta vreunui drept concret al acestora din urma .

Ultima conditie de admisibilitate nu a fost dezbatuta în cadrul apelului si a fost avuta în vedere tangential de catre instanta de fond, atunci când a retinut ca aspectele principale ale prezentei cereri au fost deja valorificate în procedura speciala prevazuta de legea nr.26/1990 si de legea nr.31/1990, procedura în care controlul de legalitate s-a efectuat de catre judecatorul delegat la registrul comertului.

Conchizând, Curtea a apreciat ca neîntemeiate toate criticile formulate de apelanta - pârâta împotriva hotarârii de fond, apreciaza ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt si ca a facut o riguroasa aplicare a dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila atunci când a retinut sintetic ca demersul judiciar de fata nu priveste confirmarea unui drept subiectiv al reclamantei si nici inexistenta unui drept al persoanelor chemate în judecata , Curtea retinând în plus si lipsa interesului în promovarea actiunii.

În consecinta, în temeiul art. 295-296 Cod procedura civila Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare