Contractul de mandat este guvernat, în ceea ce priveste forma, de principiul simetriei.

Contractul de mandat este guvernat, în ceea ce priveste forma, de principiul simetriei.

Contractul de vânzare – cumpărare (care reprezintă actul juridic în vederea căruia s-a acordat în speţă mandatul) este un contract consensual (având ca obiect doar imobilul construcţie, nu şi teren) fiind încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, cu dată certă astfel încât şi mandatul încheiat sub semnătură privată dat în acest sens este valabil.

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.2454/202/2010 (nr. vechi 1241/2011) – DECIZIA CIVILĂ NR.1218/10.10.2011)

Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Călăraşi la data de 26.04.2010 şi înregistrată sub nr.2454/202/2010, reclamanţii I.I. şi I.A. au chemat în judecată pe pârâtul S.P.C.T. ŞI A.F.L.C.  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să încheie un nou act adiţional de modificare si completare a contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 813/13.08.2007, în care să fie menţionată suprafaţa utilă de 75,7 mp., în loc de 80 mp. iar preţul să fie calculat în raport de această suprafaţă utilă, respectiv 2.000 lei/mp, cu consecinţa recalculării avansului, ratelor aferente, dobânzi, comision şi TVA, urmând ca suma rezultată să fie considerată plata în avans făcută în contul ratelor viitoare, iar cota de TVA să fie stabilită la 5% atât pentru ratele de plată cât si pentru dobânzi; obligarea pârâtului să stabilească cota indiviză din proprietatea comună forţată si perpetuă reprezentată de părţile comune ale imobilului, urmând ca până la primul termen de judecată să depună calculele; obligarea  pârâtului să întocmească cartea funciară a apartamentului ce face obiectul contractului încheiat între părţi; obligarea pârâtului să predea cartea privind garanţia imobilului şi certificatele de garanţie ale lucrărilor efectuate, dar si actele de garanţie pentru produsele din dotarea apartamentului, respectiv uşi interior si exterior, centrală şi accesoriile instalaţiei de încălzire, obiecte sanitare, cadă cu hidromasaj, robinete chiuvete, ferestre si uşi termopan; să stabilească în sarcina pârâtului termenul de îndeplinire a obligaţiilor de 30 de zile, calculate de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii de 100 lei /zi de întârziere, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4177/17.11.2010 Judecătoria Călăraşi a respins excepţia netimbrării acţiunii invocată de către pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii I.I. şi I.A. împotriva pârâtei S.P.C.T. şi A.F.L.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au semnat contractul cadru, au achitat avansul pentru dobândirea apartamentului şi şi-au însuşit şi semnat actul adiţional la contractul-cadru, fără vreo obiecţiune.

În aceste condiţii contractul încheiat între părţi are putere de lege iar dispoziţiile acestuia şi ale legii s-au respectat în cauză, motive pentru care a considerat că acţiunea ca neîntemeiată. Mai reţine instanţa cu privire la excepţia netimbrării, că acţiunea a fost legal timbrată.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal au formulat apel reclamanţii solicitând admiterea acestuia modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii lor aşa cum a fost formulată, apreciind astfel sentinţa netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:

-  Apreciază că sentinţa nu este motivată, lipsindu-i considerentele.

- Instanţa a greşit în aprecierea sa respingând acţiunea deoarece: preţul imobilului este stabilit în mod artificial, pentru a acoperi alte pierderi ale constructorului şi nu respectă devizul iniţial şi modul de calcul al preţului stabilit anterior; preţul nu poate fi influenţat de diferenţele de curs valutar sau de eventualele creşteri de preţuri ale materialelor, potrivit dispoziţiilor legale în materie, în aceste împrejurări culpa aparţinând autorităţii contractante sau constructorului, iar nu cumpărătorului care nu trebuie să suporte aceste diferenţe, legal; cu privire la modalitatea de calcul, pârâta s-a eschivat şi nu a explicat conform căror dispoziţii legale a calculat preţul la care a ajuns şi pe care l-a menţionat în actele adiţionale, nu este transparentă şi s-a eschivat, astfel încât nu se poate şti dacă acesta este corect calculat sau nu; suprafaţa apartamentului nu a fost cea convenită iniţial şi menţionată în proiectul de execuţie a lucrării, culpa aparţinând autorităţii şi constructorului; pârâta nu a stabilit cota indiviză din construcţie şi teren şi nu se poate face intabularea imobilului; pârâta nu a predat, în mod culpabil, cartea de garanţie a imobilului care recunoaşte că se află în posesia sa.

Precizează reclamanţii că au semnat actul adiţional deşi nu au fost de acord cu deciziile privitoare la preţ întrucât suprafaţa imobilului nu corespunde realităţii, preţul fiind astfel stabilit încasat conform HG nr.1275/2000 anexele 6 şi 5 referitoare la preţul final. Clauza privitoare la preţul final este astfel nulă conform anexei 6 invocată şi art.14(2) din H.G. menţionată. Nu pot fi stabilite două preţuri, iniţial şi final, această clauză fiind specifică exclusiv contractului de construire.

Suprafaţa utilă a apartamentului este cea din contract ci este mai mică respectiv de 75,7 mp calculată conform anexei 7 din Lg.114/1996 situaţie ce influenţează preţul.

Întrucât preţul a fost stabilit prin contract, respectiv de 2000 lei /mp apare nejustificată creşterea acestuia de la 151.400 lei la 160.000 lei, preţ ce influenţează şi cuantumul avansului de 10%, dobândă de 5% anual, dar şi cuantum TVA-ului de 5%.

Se mai arată că TVA de 5% se aplică în opinia lor atât pentru contract cât şi pentru dobândă. Pârâta le-a calculat TVA mai mare.

Pârâta are obligaţia de a stabili cota indiviză din proprietate comună, forţată şi perpetuă conform anexei 6 invocată, pct.23 din Lg.145/1999, art.10 din anexa 2 din Lg.114/1996 şi art.3 lit.c din Lg.230/2007.

Conform art.101 coroborat cu art.2 lit.i din Lg.114/1996 înstrăinarea imobilului se face în baza actelor doveditoare ale proprietăţii şi extrasului de carte funciară, carte neîntocmită de pârâtă.

De asemenea, legale sunt şi cererile privitoare la obligaţiile de garanţie conform art.21 lit.q din Lg.10/1995, OG nr.21/1992 art.20(3(, 21,56(3) lit.d.

Prin întâmpinarea depusă pârâta S.P.C.T. şi A.F.L.C. solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că reclamanţii nu şi-au precizat în mod clar acţiunea; în raport de acţiunea formulată instanţa nu poate interveni peste convenţia părţilor; apelanţii nu şi-au justificat şi probat punctul de vedere din apel în fapt şi în drept; se apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.969 C. civ..

Îşi menţine criticile cu privire la timbrare.

În drept se invocă art.115-118 C. proc. civ.

Ulterior apelanţii revin cu precizări referitor la stabilirea cotei de 5% TVA aplicabil ratelor şi dobânzii cu referire la art.128, 1341 şi 140 C. fiscal; respectiv art.295 C. civ.

În şedinţa din 16.02.2011, tribunalul a solicitat reprezentanţilor părţilor să facă precizări atât cu privire la motivele de apel, respectiv cu privire la calitatea şi personalitatea pârâtei Serviciul public.

Părţile s-au confirmat şi au depus precizările solicitate, însoţite de acte.

Prin precizarea apelanţilor se arată că îşi menţin doar capetele de cerere din motivele de apel prin care au solicitat:

- obligarea pârâtului să încheie un nou act adiţional prin care să se stabilească un TVA de 5% pentru rate şi dobânzi;

- obligarea de a stabili cotele indivize din proprietatea comună forţată şi perpetuă;

- obligarea la întocmirea cărţii funciare.

În şedinţa din 30.03.2011, tribunalul a pus în discuţia părţilor şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului pe care a unit-o cu fondul cauzei.

Prin decizia civilă nr. 46 din 6.04.2011 Tribunalul Călăraşi a admis apelul formulat de către apelanţii reclamanţi I.I. şi I.A. împotriva sentinţei civile nr. 4177/17.11.2010 a Judecătoriei Călăraşi a schimbat în tot sentinţa şi rejudecând, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.P.C.T. şi A.F.L.C., şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea reclamanţilor ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea apelanţilor cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul în raport de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate la fond şi în apel, de motivele de apel invocate şi în limita acestora conform art. 295 C. proc. civ., a admis apelul pe următoarele considerente:

Pârâta are personalitate juridică conform hotărârii de înfiinţare a acestuia emisă de Consiliul Local al Municipiului Călăraşi, art. 1(pag. 23 apel) nr.71/13.06.2002.

Contratul de execuţie construcţii, nr. 7/1996 (pg.36 apel) a blocului din care face parte şi apartamentul în cauză s-a încheiat între fostele IACM Călăraşi în calitate de anteprenor general şi IJGCL C. în calitate de beneficiar.

Pârâta şi anteprenorul succesor S.C. C. S.A. au încheiat un act adiţional la contractul nr. 7/86, înregistrat sub nr. 2/2007 (pg. 44 apel).

Conform încheierilor nr. 22818/26.08.2009 şi nr. 31437/21.11.2009 a OCPI C. blocul din care face parte şi apartamentul din cauză este intabulat ca un drept de proprietate publică în favoarea municipiului Călăraşi – aflat în administrarea C.L.C.

Conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate încheiat sub nr. 813/13.08.2007 cu privire la acelaşi apartament părţi în cauză sunt C.L.M.C., prin S.P.C.T. şi A.F.L.C. (apreciem în calitate de mandant şi mandatar) ca vânzător şi reclamanţii I.I. şi A. în calitate de cumpărători. Deşi tribunalul a pus în vedere părţilor să lămurească calitatea pârâtei chemate în judecată acestea nu au depus în apel alte acte decât cele de la fond din care să reiasă o altă situaţie cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului.

Cum proprietarul apartamentului în cauză este unitatea administrativ teritorială a municipiului Călăraşi, iar administratorul este C.L. al primei, pârâta chemată în judecată apare doar ca un mandatar ce a vândut în numele şi pentru Consiliul Local.

În cauză nu s-a făcut dovada puterilor conferite de mandant mandatarului, cu privire la acest apartament conform art. 1532 şi următoarele C.civ.

Mandantul este îndatorat, conform art.1546 C.civ. a îndeplini obligaţiile contractuale de către mandatar în limitele puterilor date.

Ori în cauză nu s-a făcut dovada acestor obligaţii pe care le are pârâta de îndeplinit în numele şi pentru C. L. sau UAT a municipiului Călăraşi, respectiv dacă poate sta în judecată cu privire la toate obligaţiile pe care le are de executat mandantul faţă de cumpărător.

În această situaţie, tribunalul a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, excepţie pe care a admis-o şi, admiţând apelul, a schimbat sentinţa în tot şi a respins acţiunea ca făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece, reclamanţii au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu Consiliul local şi nu cu pârâta din cauză.

Respingând acţiunea pe excepţie şi nu pe fond cum a procedat fondul, tribunalul a apreciat că nu se creează reclamanţilor o situaţie mai grea decât la fond, în propria cale de atac întrucât îi asigură posibilitatea să promoveze o nouă acţiune cu acelaşi obiect împotriva adevăratului vânzător.

La data de 20.05.2011, au declarat recurs  reclamanţii I.I. şi I. A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 26.05.2011.

Prin motivele de recurs formulate de recurenţii - reclamanţi apreciază că soluţia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, fiind lipsită de temei legal, întrucât din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâta - intimată avea calitatea de pârâtă, fiind împuternicita de către Consiliul Local să îndeplinească toate demersurile în vederea administrării fondului locativ, inclusiv să stea în proces, respectiv în orice litigiu legat de încheierea şi executarea contractelor de vânzare - cumpărare privitoare la fondul locativ aparţinând Consiliului Local Călăraşi.

Menţionează recurenţii - reclamanţi că, din contractul 7/1986 şi actul adiţional nr. 2/2007 rezultă faptul ca beneficiarul lucrării este pârâta.

Totodată, din conţinutul actului de vânzare - cumpărare şi actelor adiţionale ulterioare, rezultă că actul a fost încheiat cu intimata - pârâtă în calitate de proprietar, iar nu de reprezentant al Consiliului Local.

In plus, există hotărâre de Consiliu Local care împuterniceşte pe intimată să administreze fondul locativ aparţinând acestuia şi să reprezinte Consiliul Local în toate chestiunile şi litigiile legate de încheierea şi executarea contractelor de vânzare - cumpărare şi încheriere etc., a fondului locativ.

Faţă de cele învederate anterior, recurenţii – reclamanţi apreciază că s-a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, condiţii în care solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Călăraşi.

Constatându-se legal învestită şi competentă să soluţioneze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului şi hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Din examinarea cererii de recurs formulate, rezultă că reclamanţii au criticat decizia pronunţată de instanţa de apel sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, în sensul că S.P.- Centrale termice şi Administrarea Fondului Locativ are calitatea de mandatar a Consiliului L.M.C.

Pentru clarificarea poziţiei Serviciului Public- Centrale Termice şi Administrarea Fondului Locativ, Curtea a avut în vedere faptul că din conţinutul contractului de vânzare cumpărare( prin care reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu) rezultă că intimatul pârât are calitatea de reprezentant al C.L.C., acţionând în această calitate la momentul perfectării contractului. De asemenea, actul Adiţional este încheiat de reclamanţi şi S.P.- Centrale termice şi Administrarea Fondului Locativ, perfectarea acestui act făcându-se de către aceste serviciu tot în calitate mandatar al C.L.C.

În faza procesuală a apelului s-a depus la dosarul cauzei hotărârea nr 71/13 06 2002 a Consiliului Local Călăraşi, prin care s-a dispus înfiinţarea Serviciului Public- Centrale Termice şi Administrarea Fondului Locativ, cu personalitate juridică şi economică, având ca obiect de activitate, printre alte atribuţii trasate în sarcina şi aceea de administra şi întreţine fondul locativ.

Având în vedere că mandatul este guvernat, în ceea ce priveşte formă, de principiul simetriei, precum şi faptul că contractul de vânzare cumpărare( care reprezintă actul juridic în vederea căruia s-a acordat mandatul) este un contract consensual( având ca obiect doar imobilul construcţie nu şi cota indiviză de teren, dispoziţiile art 2 din titlul X al legii 247/2005, care sancţionează cu nulitatea absolută lipsa formei autentice a actelor de înstrăinare sau dobândire a terenurilor negăsindu-şi aplicabilitatea în cauză), fiind încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, cu dată certă, Curtea a apreciat că S.P.- Centrale Termice şi Administrarea Fondului Locativ are calitatea de reprezentant al C.L.M.C., calitate în care a încheiat şi actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare şi a fost chemat în judecată în prezenta cauză. Acest aspect este menţionat expres atât în cererea de chemare în judecată cât şi cererea de apel.

Potrivit dispoziţiilor hotărârii nr 71/2002 a Consiliului Local Călăraşi, acest serviciu este împuternicit să facă acte de administrare şi de întreţinere a fondului locativ aflat la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale. Aşa cum reiese din conţinutul contractului de vânzare cumpărare a apartamentului, care constituie un act de dispoziţie, S.P.- Centrale Termice şi Administrarea Fondului Locativ a fost împuternicit să încheie respectivul act, mandatul acordat în aceste condiţii, fiind valabil prin prisma consideraţiilor expuse în cele ce preced.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în mod greşit s-a considerat de către instanţa de apel că  nu există legitimitate procesuală pasivă şi că în mod eronat s-a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive,  astfel că, faţă de prevederile art 312  alin 3 cod procedură civilă, a admis recursul şi a casat cu trimitere spre rejudecarea litigiului la instanţa de apel.

SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

ŞI DE FAMILIE

5) Acţiunea prin care se solicită să se constate nulitatea absolută a unei cereri de chemare în judecată ce a stat la baza pronunţării unei sentinţe civile, pe motiv că acesta a fost falsificată, aspect ce rezultă din ordonanţa procurorului, ordonanţă prin care s-a reţinut incidenţa art. 10 lit. g din Cod de procedură penală – prescripţia răspunderii penale faţă de autorul folosului, reprezintă un reflex în plano. Un reflex în plan procesual civil al dispoziţiilor din procedura penală, respectiv al celor prevăzute de art. 14 alin. 3 lit. a – potrivit cu care, în procesul penal, în cadrul acţiunii civile, repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile în natură prin […] restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare, al celor prevăzute de art.348 – potrivit cu care, în caz de condamnare, instanţa trebuie să se pronunţe prin hotărâre şi cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, dar mai ales al celor prevăzute de art.245 alin.1 lit.c1 – potrivit cu care, prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris. Deoarece, incontestabil, cererea de chemare în judecată constituie un înscris sub semnătură privată, susceptibil de a fi alterat prin săvârşirea unei infracţiuni de fals, ceea ce s-a şi săvârşit în cazul de faţă, după cum s-a reţinut în mod definitiv prin Ordonanţa nr.707/II-2/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, şi întrucât nici o măsură complementară în legătură cu acest înscris nu mai poate fi dispusă în cadrul procesului penal de procuror ori de instanţa de judecată, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a făptuitorului, acţiunea de faţă, având ca obiect desfiinţarea acestui înscris prin constatarea nulităţii sale absolute în nici un caz nu poate fi considerată inadmisibilă, ci ei îi sunt deplin aplicabile decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi dispoziţiile de drept substanţial ale Codului civil în materie de nulităţi.

Domenii speta

Spete similare