Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar. incidenţa dispoziţiilor art. 23(1) din lege

Decizie 1274 din 15.10.2009


LEGEA NR. 18/1991 PRIVIND FONDUL FUNCIAR. INCIDENŢA DISPOZIŢIILOR  ART. 23(1) DIN LEGE

Recurentul fiind proprietarul casei  în cota de  1/1 parte, în mod legal,  în considerarea prevederilor  art. 23 (1) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent  casei de locuit a fost inclus în titlul de proprietate emis în favoarea recurentului.

În condiţiile în care proprietarul tabular  a înstrăinat întregul său drept de proprietate  înscris în cartea funciară, titlul de  proprietate eliberat în favoarea acestuia apare ca fiind  lipsit de  temei legal.

Decizia nr. 1274/2009-R

din 15.10.2009 (dosar nr. 478/111/2005)

Prin sentinţa civilă nr.5578 din 21 oct.2004, pronunţată de  Judecătoria O., în dosar nr.8942/2003, având ca obiect fond funciar L.18/1991, s-a  admis cererea formulată de  reclamantul  Ş. C., împotriva pârâţilor R. I. B.,  Comisia Locală Pentru Stabilirea  Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor de pe lângă  comuna O. şi Comisia Judeţeană Pentru  Stabilirea Dreptului de Proprietate de pe lângă Prefectura  Judeţului B., s-a  constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1185/4 apr.1997 al Comisiei Judeţene Pentru Stabilirea  Dreptului de Proprietate Asupra  Terenurilor al jud. B., cuprinzând următoarele top.165 şi 166 din CF 283 C., în natură reprezentând teren intravilan, casă şi curte în comuna C., titlu emis pe numele pârâtului R. I. – B., s-a constatat nulitatea absolută a  încheierii nr.19180/18 sept.1997, pronunţată de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei O., s-a dispus rectificarea înscrisurilor din CF nr.283 C., în sensul radierii dreptului de proprietate înscris  sub B 12 în favoarea pârâtului R. I.  B., s-a respins ca nefondată cererea reclamantului R. I. B., din dosarul conexat cu nr.2025/2004 al Judecătoriei O., împotriva pârâţilor Ş. C., R. A., Comisia Locală Pentru Stabilirea  Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor de pe lângă  comuna O. şi Comisia Judeţeană Pentru  Stabilirea Dreptului de Proprietate de pe lângă Prefectura  Judeţului B., privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.349/13 sept.1994 al Comisiei Judeţene Pentru Stabilirea  Dreptului de Proprietate Asupra  Terenurilor al Judeţului B., în privinţa  nr. top.165 şi 166 din CF 283 C., titlu emis pe numele lui S. F., a fost obligat  pârâtul R. I. B. să plătească reclamantului Ş. C. – 4.143.000 lei cheltuieli de judecată şi s-a respins ca nefondată cererea reclamantului R. I. B. din dosarul conexat nr.2025/2004, privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, a reţinut următoarele:

Ş. F. a fost  tatăl lui Ş. C. şi bunicul lui R. I. B.,  având înscris sub B 10 din CF 283 C., cota de 4/6 părţi din imobilele cu nr. top 165 şi 166 în natură casă şi teren cu 2820 mp. A solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi prin titlul de proprietate  nr.349/13 sept.1994 şi i s-a reconstituit (între altele)  dreptul de proprietate asupra nr.165 şi 165 din CF 283 C., după decesul acestuia la 21 iul.1994.

Împreună cu soţia, Ş. F. vinde cota lui de 4/6 părţi anterior emiterii titlului de proprietate 349/1994, la data de 7 dec.1992 nepotului său R. I. B. , care se întabulează sub B 11 din CF C. cu  această cotă parte.

La data de 4 apr.1997, se eliberează titlul de proprietate nr.1185/1997 prin care se  reconstituie dreptul de proprietate în favoarea lui R. I. B. privind nr. top165 şi 166 din CF 283 C. şi care se întabulează sub B 12.

Instanţa de fond, analizând cererile părţilor privind valabilitatea celor două titluri de proprietate prin prisma motivelor invocate, a constatat că titlul de proprietate nr.1185/1997 a fost eliberat  cu încălcarea prevederilor art.8 din  L.18/1991, R. I. B. nefiind cooperator şi nici succesor al lui Ş. F..

Sub acest aspect nu are nici o relevanţă că  i s-a  vândut cota parte din acel teren sau că, faptic el foloseşte acel teren.

În schimb, titlul de proprietate 349/1994, este valabil chiar dacă a fost  emis după decesul titularului.

Aceasta deoarece, în privinţa nr. top 165 şi 166 sunt aplicabile  prevederile D.L. 42/1990, în  temeiul art.8 din acest act normativ, Ş. F. dobândind dreptul său asupra celor două nr. top încă de la intrarea în vigoare a D.L: 42/1990. Titlul de proprietate eliberat în  baza art.23 din L.18/1991 are  doar efect recognitiv, Ş. F. a devenit proprietar  din 1990, anterior decesului.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa de fond,  a anulat titlul de proprietate nr.1185/1997 şi a dispus radierea  dreptului de proprietate înscris în CF în baza acestuia şi a respins cererea privind anularea titlului de proprietate nr.349/1994.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal, timbrat cu taxa de timbru aferentă,  pârâtul  R. I. – B., prin care a solicitat  admitere apelului, schimbarea  în tot a sentinţei atacate,  prin admiterea acţiunii sale de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate 394/1994 – în partea de intravilan, care trebuie eliminată din cuprinsul acestui act, menţinând titlul de proprietate al său emis  în 1997/1185, cu consecinţa respingerii cererii formulate de Ş. C., ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 513/A din data de 23.10.2008, pronunţată de Tribunalul B., în dosar nr. 478/2005, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul R. I.  - B., dom. în loc. O.,  str.Ep.N. P., nr. 3, cod poştal 410535, jud. B.în contradictoriu cu  intimaţii Ş. C., dom. în loc. S., nr. 351/A, cod poştal 417515, jud. B.  R. A.,  dom. în loc. O., str. Ep.N. P., nr. 3, bl. PC 87, ap. 3, cod poştal 410535, jud. B.,  COMISIA LOCALĂ O. DE APLICARE A L.18/1991 şi COMISIA JUDEŢEANĂ B. DE APLICARE A L.18/1991, împotriva sentinţei civile nr.5578 din 21 oct.2004, pronunţată de  Judecătoria O.,  care a fost păstrată în totalitate.

A fost obligată partea apelantă să plătească părţii intimate S. C., suma de  400 lei (ron), cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Terenul în litigiu, cu nr. top 165 şi 166 înscris în CF 283 C., a format anterior cooperativizării, proprietatea tabulară a antecesorului  pârâţilor, S. F., a cărui drept este întabulat sub B 10 – cu încheierea nr.3482/24.11.1955.

Ca urmare a cererii formulate de Ş. F. la data de 7 mart.1991, dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. top 165 şi 166 C., a fost reconstituit în favoarea acestuia prin titlul de proprietate nr.349/1994, titlul fiind  emis însă după decesul titularului.

Anterior emiterii titlului de proprietate 349/1994, antecesorii părţilor, numiţii S. F. şi  soţia S. A., au înţeles să transmită dreptul de proprietate asupra cotei de 4/6 părţi din imobilul înscris în CF 283 C.- cu nr. top 165 şi 166, în natură casă, anexe şi grădină apelantului R. I. B., prin contractul de vânzare – cumpărare aflat la  fila 26 din dosarul de fond, încheiat la data de 7 dec.1992.

Întrucât antecesorul pârâţilor S. F., este persoana care a adus terenul în litigiu în CAP şi a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea sa, se apreciază că în conformitate cu disp.art.8 din L.18/1991, acesta este persoana îndreptăţită la reconstituire, Titlul de Proprietate nr.349/1994 fiind emis valabil, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

Este de observat că apelantul şi-a valorificat dreptul său de proprietate dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare, încheiat la data de 7 dec.1992, obţinând în acest sens Decizia civilă nr.73/R/22 ian.2008 a Curţii de Apel O., prin care s-a constatat că R. I. B. a dobândit cu titlu de cumpărare dreptul de proprietate asupra construcţiilor în întregime şi asupra cotei de 4/6 părţi din terenul înscris în CF 283 C. cu nr. top 165, 166, dispunând totodată întabularea acestui drept în cartea funciară.

Or, confirmându-se valabilitatea transferului de proprietate asupra cotei de 4/6 părţi teren din  top 166 şi 165 C., din patrimoniul defunctului S. F., în patrimoniul  apelantului R. I. B., prin Dec.civ. nr.73/2008 – R a Curţii de Apel O., se confirmă implicit  şi  valabilitatea titlului vânzătorului, respectiv a Titlului de Proprietate nr.394/1994.

Întrucât situaţia juridică a cotei de teren cumpărate de apelant a fost reglementată pe calea dreptului comun, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care se dispune şi întabularea dreptului  litigios în favoarea sa, în cartea funciară se constată că acesta nu mai justifică un interes actual în promovarea prezentului apel.

În raport de considerentele expuse, criticile aduse de apelant hotărârii atacate s-au apreciat a fi nefondate, motiv pentru care  în baza art.296 C.pr.civ. – apelul a fost respins ca nefondat.

În temeiul disp.art.274 C.pr.civ. apelantul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.

Împotriva acestei decizii a declarat  recurs  R. I. B.,  solicitând admiterea recursului, modificarea în tot  a deciziei, admiterea apelului, admiterea acţiunii din dosarul conexat privind  nulitatea  absolută parţială a titlului de proprietate nr. 349/1994 privind partea  de intravilan şi a se respinge acţiunea  lui Ş. C., păstrând titlul de proprietate nr. 1185/1997 emis în favoarea recurentului.

În motivarea  cererii de recurs sunt  formulate  următoarele critici:

- decizia conţine  motive contradictorii, generate de  interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi bazată pe încălcarea art. 23 a Legii fondului funciar  şi prin ignorarea problemelor de drept irevocabil hotărâte, cu putere de lucru judecat, prin decizia nr. 73/2008-R a Curţii de Apel O.;

- greşit s-a reţinut că prin decizia nr. 73/R/2008 s-a  confirmat valabilitatea transferului de  proprietate  asupra cotei de 4/6 părţi, însă vânzătorul i-a vândut teren în anul 1992 în temeiul calităţii lui de proprietar tabular asupra cotei de 4/6 părţi, nu  în temeiul titlului emis  în anul 1994, titlul fiind emis ulterior vânzării şi cuprinde şi terenul vândut recurentului;

- greşit  s-a reţinut că recurentul nu ar justifica  un interes, deşi pe calea  dreptului comun s-a reglementat doar cota de 4/6 părţi din terenul cumpărat în 1992, iar situaţia  juridică a  întregului teren ce i se  cuvine lui ca teren aferent  casei de  locuit  urma  să se  reglementeze în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991;

- în acest moment recurentul este întabulat pe  casă în întregime, pe  cota de 4/6 părţi cu titlu de  cumpărare şi pe cota  de 2/6 părţi din teren prin  reconstituire în baza  Legii nr. 18/1991;

- este paradoxal ca titlul de proprietate din 1997 să fie anulat, iar titlul din 1994 emis pe numele bunicului vânzător să fie menţinut, acest titlu, care se referă la ambele nr. top. neputând  fiinţa  peste întabularea efectuată în favoarea sa, peste  dreptul dobândit de recurent prin cumpărare, confirmată prin hotărârea irevocabilă din ianuarie  2008;

- titlul emis  în anul 1994 încalcă proprietatea  tabulară a recurentului,  nemaijustificând  vreun temei pentru partea  de intravilan, trebuind  anulat în parte;

- titlul emis în anul 1997  pe numele recurentului trebuie  menţinut, el a fost emis în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991, terenul fiind aferent casei de  locuit şi anexelor  gospodăreşti şi neimportând faptul că recurentul nu a fost cooperator şi nici succesor al defunctului Ş. F., astfel importante este că el era proprietar al casei de locuit şi asupra  cotei de 4/6 părţi din teren, fiind succesorul în drepturi al bunicului său, care prin vânzare i-a transmis nu doar bunul material şi dreptul deja întabulat  cât dreptul ce urma să-l dobândească în temeiul Legii nr. 18/1991.

În drept sunt  invocate dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă, raportat la art. 23(1) şi (4) din Legea nr. 18/1991 şi art. 274 Cod procedură civilă

Intimatul reclamant Ş. C., precum şi moştenitorii acestuia, au solicitat respingerea recursului, menţinerea ca legală şi temeinică a  hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că titlul de proprietate  a cărei anulare se solicită, nu ar putea  fi desfiinţat în baza  art. 23 din Legea nr. 18/1991, având în vedere  decizia nr. 73/2008-R prin care s-a statuat  asupra recunoaşterii dreptului de proprietate al recurentului în ce priveşte cota de  1/1 din casa de locuit şi cota de  4/6 din teren, instanţa care a pronunţat decizia  menţionată apreciind că diferenţa de cotă, de  2/6, nu a format  obiect de  înstrăinare la momentul perfectării  contractului de vânzare cumpărare, această parte din  teren  căzând astfel sub incidenţa  procedurii speciale a Legii nr. 18/1991. Intimatul subliniază totodată că decizia instanţei de apel este legală şi  temeinică şi dat fiind  că,  prin confirmarea implicită a valabilităţii transferului de proprietate asupra cotei de 4/6 părţi din teren, din patrimoniul defunctului S. F. în cel al apelantului R. I. B., se confirmă implicit şi valabilitatea  titlului vânzătorului, respectiv a  titlului de proprietate  nr. 394/1994.

Examinând decizia  recurată prin prisma motivelor  invocate, precum şi din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 73/2008-R a Curţii de Apel O. s-a constatat că reclamantul R. I. B. a dobândit cu titlu de cumpărare  dreptul de proprietate asupra construcţiilor în întregime şi asupra  cotei de 4/6 părţi din terenul înscris în  cartea funciară nr. 283 C. cu numerele topografice  166 şi 165.

Parcelele topografice  anterior  menţionate  au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar, fiind înscrise în Titlul  de proprietate  cu nr. 349 din 13.09.1994 emis în favoarea  numitului Ş. F., aceleaşi parcele  fiind înscrise ulterior în titlul de proprietate nr. 1185 din 04.04.1997 eliberat în favoarea lui R. B. I.  recurentul din cauză.

În condiţiile în care prin hotărârea judecătorească mai sus arătată s-a  stabilit cu putere de lucru judecat  că recurentul a  dobândit cu titlu de cumpărare  dreptul de proprietate asupra cotei de 4/6 părţi din teren, păstrarea de către instanţele  anterioare a  titlului de proprietate  emis în favoarea lui Ş. F., antecesorul  intimatului Ş. C., este lipsită de orice justificare legală.

În contextul sus-arătat, se cuvine  a se face  precizarea că recurentul R. I. B. este proprietarul casei în cota de  1/1 parte, prin urmare, fiind  incidente prevederile  art. 23(1) din legea nr. 18/1991, în mod legal terenul aferent  casei de locuit – aflată în proprietatea  recurentului -, a fost  inclus  în titlul de proprietate  nr. 1185 din 04.04.1997 emis în favoarea  recurentului. Este adevărat că în litigiul finalizat  prin decizia civilă nr. 73/2008 a Curţii de Apel O. s-a stabilit  că recurentul a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra  cotei de 4/6 părţi din teren, dar doar această  porţiune de teren putea fi înstrăinată de Ş. F., având în vedere  dreptul acestuia înscris  sub B.10. În condiţiile în care acesta a înstrăinat  prin actul încheiat în 7 decembrie  1992 întregul  său drept de proprietate  înscris în cartea funciară, titlul de proprietate  nr. 349 din 13.09.1994 eliberat pe numele  său  apare ca fiind lipsit de temei legal, în mod greşit fiind  păstrat prin hotărârile instanţelor anterioare.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza disp. art. 312 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a modificat în tot decizia în sensul că a admis apelul declarat de  apelantul R. I.  B. împotriva  sentinţei civile pronunţate de  judecătorie pe care a  schimbat-o în tot în sensul că a admis  acţiunea din dosarul nr. 2025/2004, a respins acţiunea din dosarul nr. 8942/2003 şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 349 eliberat  la data de  13.09.1994 în favoarea lui Ş. F., în sensul eliminării din acest titlu a  terenului  situat în intravilan  aferent nr. top. 165 în suprafaţă de  2115 mp şi nr. top. 166 în suprafaţă de 705 mp., urmând  a fi înlăturată totodată şi dispoziţia  privind  cheltuielile de judecată acordate în fond  şi apel în favoarea lui Ş. C..

Fiind în culpă procesuală, partea  intimată reclamantă a fost obligată, în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de  500 lei, în favoarea  recurentului  pârât, ce reprezintă valoarea  onorariului avocaţial din recurs.

Domenii speta