Administrarea dovezilor.Expertiza.

Domeniu: Aspecte de Drept material aplicabile în litigiile cu profesionisti

Administrarea dovezilor.Expertiza.

Pentru a putea fi retinute concluziile expertului acestea nu trebuie sa se rezume doar la prezentarea devizelor emise de anumite societati comerciale

- Art.201Cod civil.

 Curtea nu poate retine concluziile formulate de domnul expert B, întrucât acestea în realitate nu sunt concluziile sale, ci reiau preturile la care diverse societati comerciale s-au oferit sa efectueze reparatiile. Or, lasând la o parte ca determinarea c/val reparatiilor nu poate fi lasata la latitudinea unei societati comerciale, aceasta fiind sarcina expertului, Curtea considera ca nu poate tine seama de preturile din devizele emise de acestea.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,

DECIZIA CIVILA NR.162 din 05.04.2012)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala sub nr.37005/3/2008 din 7.10.2008, reclamanta P. M. a chemat în judecata pe pârâta SC T.R. SA, solicitând instantei ca prin sentinta ce va pronunta sa dispuna obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat ca urmare a evenimentului de navigatie din data de 17.05.2006 în portul O., prin care împingatorul "B.r. 96" al armatorului SC T. R. SA a avariat grav ambarcatiunea de agrement în constructie, yacht tip "Roberts Spray 55" înregistrata cu numarul 11-OL, proprietatea reclamantei.

Prin sentinta comerciala nr. 3474/3.03.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a respins exceptia de necompetenta materiala si a admis exceptia de necompetenta teritoriala, declinând cauza în favoarea Tribunalului Calarasi spre competenta solutionare.

La data de 15.01.2009, G SA si G Tau formulat cerere de interventie accesorie în interesul pârâtei SC T R SA, solicitând admiterea cererii de interventie si respingerea ca nelegala si netemeinica a cererii de chemare în judecata a reclamantei P M.

Prin sentinta comerciala nr. 2534/12.10.2010, pronuntata de Sectia Civila a Tribunalului Calarasi în dosarul nr. 2924/116/2009, a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanta P M. împotriva pârâtei SC T. R. SA Constanta, a fost obligata pârâta SC T R SA Constanta la plata sumei de 56.100 euro reprezentând daune materiale si 1500 euro reprezentând daune morale si a fost respins capatul de cerere privind rata inflatiei euro solicitata de reclamanta prin actiune. De asemenea, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale a intervenientului în interesul pârâtei G SA, exceptie invocata de pârâta. A fost respinsa cererea de interventie în interesul pârâtei formulata de intervenientele G SA si G T, fiind obligata pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 5.701,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca expertul S T O a stabilit ca prejudiciul cauzat urmare a producerii accidentului, reprezentat de c/val. reparatiilor necesare aducerii navei în stadiul anterior producerii accidentului, este de 56.100 euro (valoare finala stabilita în suplimentul la raportul de expertiza - paginile 259-260 dosar).

În raspunsul la obiectiuni expertul a aratat ca a avut în vedere numai avariile pe care le-a identificat în prezenta partilor si pe care le-a retinut în procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuarii expertizei si semnat de toate partile fara obiectiuni, iar la stabilirea valorii prejudiciului s-au avut în vedere modalitati de calcul specifice domeniului reparatiilor de nave.

 În raport situatia de fapt retinuta în considerente, tribunalul a constatat ca pârâta SC T R SA se face vinovata de avarierea ambarcatiunii reclamantei P M în urma accidentului naval produs la 17.05.2006 în Portul O si pe cale de consecinta, în baza art.998-999 Cod civil, urmeaza a o despagubi pe reclamanta pentru prejudiciul produs.

Având în vedere ca ambarcatiunea reclamantei este o ambarcatiune de agrement, destinata petrecerii timpului liber, tribunalul a obligat-o pe pârâta catre reclamanta si la plata sumei de 1.500 euro cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveste capatul de cerere din actiunea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata despagubirilor pentru prejudiciul produs plus rata inflatiei euro de la data pronuntarii hotarârii judecatoresti pâna la data platii efective, instanta l-a respins, având în vedere ca inflatia este un indicator financiar ce se calculeaza la nivelul fiecarei tari si se refera la economia fiecarui stat si implicit la moneda nationala a acestuia.

Împotriva sentintei comerciale nr. 2534/2010 pronuntata de Tribunalul Calarasi Sectia Civila au formulat apel atât reclamanta P M, cât si pârâta SC T R SA si intervenienta G T - F.

Prin apelul sau, reclamanta P M a criticat sentinta ca netemeinica si nelegala si a solicitat admiterea apelului si drept consecinta modificarea sentintei, în sensul de a fi obligata pârâta la plata prejudiciului efectiv cauzat, actualizat cu rata inflatiei la moneda euro, plus daunele morale solicitate, actualizarea pretentiilor rezultate cu rata inflatiei la moneda euro, plus cheltuieli de judecata.

În motivare, apelanta reclamanta a aratat ca actiunea se întemeiaza pe raspundere civila delictuala.

Din actele depuse la dosar de reclamanta, cit si din cele depuse de pârâta, rezulta ca aceasta a savârsit fapta, ca a fost savârsita cu vinovatie, ca prin fapta piritei s-a avariat grav nava reclamantei, si s-a dovedit legatura de cauzalitate intre aceste elemente.

S-a aratat ca în procedura de conciliere pârâta a recunoscut avariile prevazute in acest raport de expertiza, (contestând doar valoarea estimata a reparatiilor), desi in întimpinarea depusa la dosar pirita a recunoscut înca o data aceste avarii, dar nu estimarea costurilor reparatiei, desi in prima încheiere de sedinta din la Tribunalul Giurgiu, s-au mai recunoscut o data de catre pirita prin reprezentant, atât vinovatia cât si avariile constatate in acest raport de expertiza, aratând ca nu sunt multumiti de valoarea prejudiciului.

Cu toate acestea, instanta de fond, desi prin încheierea din 28.01.2010 a solicitat expertului desemnat sa evalueze avariile deja recunoscute de parti din raportul anterior de expertiza, plus alte avarii daca le constata personal, totusi noul expert a facut o expertiza neprofesionala, încalcând acest obiectiv si a stabilit doar unele avarii, agreate de pârâta, despre care arata el ca partile prezente la convocare le-au agreat, si facând referire la un înscris olograf.

Dupa cum se poate observa din lecturarea raportului de expertiza, acesta se dovedeste a fi partinitor, în favoarea piritei, se vorbeste foarte des despre "avarii agreate de T", iar expertul nu are nici o dovada de costuri sau un deviz estimativ emis de unitatile de reparatii navale.

A mai sustinut apelanta reclamanta ca, cu toate obiectiunile sale juste si întemeiate, instanta a omologat acest raport de expertiza întocmit cu neprofesionalism si a obligat pârâta sa plateasca ca prejudiciu doar ce a stabilit expertul, fara a avea un suport tehnic material, oferte, devize de lucrari. Aceasta valoare nu o multumeste, pentru ca nu poate sa repare nava cu aceasta suma, iar prejudiciul produs nu poate fi acoperit cu aceasta suma. Pentru acest motiv s-a solicitat tribunalului sa nu omologheze raportul de expertiza efectuat de expertul judiciar S, acesta fiind efectuat cu încalcarea normelor legale in materie si a codului etic profesional, expertul manifestând partinire pentru pirita si lipsa de profesionalism în efectuarea lucrarii de expertiza. Aceste aspecte au condus la stabilirea unui prejudiciu de catre expert, conform indicatiilor pârâtei, fara a anexa la expertiza nici o oferta privind vreun eventual deviz de reparatii a avariilor, efectuate de un agent economic specializat in domeniul reparatii nave.

A fost reiterat în apel acest aspect al analizarii materialului probator, depus la dosar, admiterea probelor prorogate de instanta de fond dupa efectuarea expertizei si respinse ulterior de aceasta, dar si o noua expertiza, care sa evalueze avariile din prima expertiza, cit si cele rezultate ulterior prin deprecierea navei, ca urmare a scurgerii timpului si a faptului ca aceasta sta pe ape de atunci si se deterioreaza in fiecare zi.

Cu privire la daunele morale, apelanta a solicitat ca instanta de apel sa admita solicitarea sa privind cuantumul acestora, aratând ca a solicitat valoarea infima de 5000 euro, strict pentru nu timbra mai mult. Daunele morale solicitate in suma de 5000 euro reprezinta consecintele daunatoare care nu pot fi evaluate ca având un continut economic, si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale - in speta suferintele, neplacerile, durerea psihica provocata ca urmare a avarierii bunului sau, bun in care reclamanta si-a investit toate economiile, accident care i-a provocat restrângerea posibilitatilor preconizate de a se bucura de calatorii de croaziera, întrucât nava urma sa se finalizeze si familia sa plece in calatorii de placere, de petrecere a timpului liber. De asemenea, in categoria daunelor morale solicitate se includ si suferintele si traumele psihice cauzate de comportamentul piritei fata de reclamanta, de la data accidentului pâna in prezent.

De asemenea, apelanta reclamanta a solicitat si admiterea capatului de cerere privind actualizarea prejudiciului rezultat în moneda euro cu rata inflatiei Ia aceasta moneda, capat de cerere respins de instanta de fond ca neîntemeiat.

S-a aratat ca, o data cu introducerea in anul 1999 a monedei euro in cadrul Uniunii Europene, bancile europene au considerat necesara introducerea unei noi rate interbancare, comune bancilor care activeaza in zona monetara a UE, înlocuind ratele interbancare nationale. Astfel a aparut euribor (Euro Inter-Bank Offered Rate), indicator ce reprezinta ratele de dobânzi pentru împrumuturile in euro la care bancile participante in zona monetara UE îsi acorda împrumuturi.

Inflatia masurata prin preturile de consum în zona euro este calculata lunar de Eurostat. Indicele armonizat al preturilor de consum (IAPC) acopera, în medie, aproximativ 700 de bunuri si servicii, reflectând cheltuielile medii ale gospodariilor populatiei din zona euro pentru un cos de produse.

Prin apelul lor, pârâta SC T R SA si intervenienta G T - F au solicitat instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna admiterea apelului, schimbarea în parte a sentintei apelate în sensul respingerii cererii reclamantei privind obligarea subscrisei SC T R SA la plata daunelor morale si a contravalorii daunelor care nu au rezultat ca urmare a accidentului, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, s-a aratat ca prin cererea de chemare în judecata reclamanta a solicitat obligarea subscrisei la plata prejudiciului reprezentând daunele cauzate prin evenimentul de navigatie din 17.05.2006 in portul Oltenita.

 Or, având in vedere faptul ca la momentul cercetarii locale din data de 27.04.2010, expertul a observat ca ambarcatiunea suferise daune rezultate atât din accident cat si din afara accidentului, datorita gresitei ancorari, manipulari, ulterior producerii accidentului, in raportul de expertiza a stabilit separat contravaloarea reparatiilor (materiale si manopera) pentru ambele tipuri de daune.

Cu toate ca prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat contravaloarea prejudiciului cauzat prin accident, instanta a obligat pârâta T R SA si la plata sumei de 2.993 euro reprezentând echivalentul reparatiilor pentru daune care nu sunt datorate accidentului.

 Astfel, prin hotarârea pronuntata, instanta a acordat reclamantei mai mult decât aceasta a solicitat, pronuntând o hotarâre nelegala. In acest sens, oricum T R SA nu poate fi obligata decât la acoperirea prejudiciului cauzat prin accident, iar nu la acoperirea unor daune cauzate ulterior accidentului, fara a avea legatura cauzala cu accidentul propriu zis.

 Totodata, instanta a admis cererea reclamantei de plata a daunelor morale, fara insa a motiva hotarârea astfel pronuntata.

In virtutea principiului "onus probandi incumbit actori" reclamanta trebuia sa faca dovada prejudiciului moral suferit, precum si a cuantumului acestuia. In fata primei instante, reclamanta nu a facut nici o dovada in acest sens, instanta admitând in mod neîntemeiat cererea reclamantei.

La data de 17.03.2011 apelantele SC T R SA si G T - F si intimata G SA au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului formulat de apelanta reclamanta P M, cu cheltuieli de judecata.

La rândul sau, apelanta reclamanta P M a depus întâmpinare la data de 22.03.2011, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantele SC T R SA si G T - Franta ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

În apel a fost administrata proba cu înscrisuri si expertiza tehnica, raportul de expertiza fiind efectuat de domnul expert B V A.

Analizând apelurile formulate de parti prin prisma criticilor formulate de acestia, fata de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile art. 294 si urm. C.proc.civ., Curtea apreciaza ca apelurile sunt fondate si le va admite.

Înainte de toate se impune precizarea în sensul ca prin cererile de apel nu a fost pusa în discutie întrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale, partile fiind de acord cu privire la circumstantele în care a fost avariata ambarcatiunea apelantei reclamante si la persoana vinovata de producerea accidentului, aspectele contestate privind doar cuantumul prejudiciului material si moral.

Referitor la evaluarea prejudiciului, retine Curtea ca atât la prima instanta cât si în faza apelului au fost efectuate câte o expertiza tehnica prin care s-a urmarit sa se determine întinderea acestuia.

La prima instanta raportul de expertiza a fost efectuat de catre domnul expert S T O (F 168 si urm. dosar Tribunal Calarasi) care în raspunsul la obiectiuni (F 251 si urm.) a stabilit o valoare finala de 56.073 euro a prejudiciului produs apelantei reclamante ca urmare a producerii accidentului, reprezentat de contravaloarea reparatiilor necesare readucerii navei în stadiul anterior producerii accidentului, aceasta valoare fiind avuta în vedere de prima instanta la pronuntarea sentintei apelate.

În faza apelului raportul de expertiza a fost efectuat de domnul expert B V A (filele 88 si urm.), care a procedat la întocmirea unei Specificatii de lucrari necesare repararii iahtului avariat (Specificatie ce reprezinta Anexa 16 la raportul de expertiza), si pe care a înaintat-o unui santier naval din Giurgiu. Pe baza acestei Specificatii, santierul naval (SC S A.T.G. G) a întocmit un deviz de reparare a iahtului în care a indicat suma de 127.490,60 euro (cu TVA). Pe cale de consecinta, aceasta suma a fost considerata de catre expert ca reprezinta contravaloarea reparatiilor ambarcatiunii necesare pentru aducerea acesteia în starea premergatore producerii evenimentului de navigatie din noaptea de 17.05.2006.

Ulterior, ca urmare a încuviintarii unui supliment la raportul de expertiza tehnica, în cadrul acestui supliment (filele 239 si urm.), domnul expert a prezentat înca doua devize de reparatii emise în baza aceleiasi Specificatii de lucrari de alte doua santiere navale din tara, respectiv de SC A SA C (deviz în valoare de 136.869,96 euro cu TVA) si SC A SRL C (deviz în valoare de 79.412,85 euro cu TVA).

Se mai impune observatia ca prin obiectivul fixat de instanta de apel s-a pus în vedere domnului expert B sa aiba în vedere avariile constatate prin procesul-verbal din data de 27.04.2010 întocmit de expertul S T, reiesind asadar ca prin ambele rapoarte de expertiza judiciara au fost avute în vedere aceleasi avarii.

Analizând rapoartele de expertiza judiciara efectuate în fata primei instante si în apel, Curtea apreciaza ca metoda utilizata de domnul expert S T este cea corecta, întrucât domnul expert, folosindu-se de cunostintele sale de specialitate,  a determinat ce anume operatiuni tehnologice sunt necesare pentru repararea iahtului, cantitatile de materiale si timpul de manopera aferente reparatiilor, pretul acestora si costurile suplimentare, în functie de toate acestea stabilind întinderea prejudiciului.

Spre deosebire de acesta, Curtea constata ca în raportul de expertiza efectuat de domnul expert Butca acesta nu a determinat el însusi contravaloarea prejudiciului, ci a solicitat unor santiere navale sa efectueze câte un deviz pentru lucrarile din Specificatia întocmita, însusindu-si apoi pretul din deviz.

Apreciaza Curtea ca concluziile raportului de expertiza întocmit de expertul B nu pot fi retinute, întrucât acesta nu a stabilit efectiv contravaloarea reparatiilor necesare iahtului, prin raportare la cunostintele sale, la cantitatile de materiale si lucrari pe care sa le stabileasca el însusi sau la numarul de ore de manopera necesare dupa aprecierea sa, sub acest aspect reiesind ca metoda de evaluare aplicata de expertul S T este cea corecta.

Curtea nu poate retine concluziile formulate de domnul expert B, întrucât acestea în realitate nu sunt concluziile sale, ci reiau preturile la care diverse societati comerciale s-au oferit sa efectueze reparatiile. Or, lasând la o parte ca determinarea c/val reparatiilor nu poate fi lasata la latitudinea unei societati comerciale, aceasta fiind sarcina expertului, Curtea considera ca nu poate tine seama de preturile din devizele emise de acestea.

Aceasta deoarece aceste devize au fost emise avându-se în vedere si o serie de criterii economice, fiecare dintre societati urmarind (ceea ce este de altfel cât se poate de normal) obtinerea unui profit - mai mare sau mai mic, de unde concluzia ca nu reflecta pretul real al reparatiilor, iar pe de alta parte ele reprezinta simple puncte de plecare în eventuale negocieri, cunoscut fiind faptul ca în conditiile unei economii de piata pretul se stabileste în urma întâlnirii cererii cu oferta.

În consecinta, Curtea apreciaza ca modalitatea avuta în vedere de domnul expert S T, care a stabilit în mod direct întinderea prejudiciului, prin raportare la necesarul real de lucrari, materiale si numarul de ore manopera si la valoarea reala a acestora, fara a se folosi de preturile practicate de terti, este cea corecta.

Fata de cele de mai sus, Curtea apreciaza ca nefondate criticile formulate de apelanta-reclamanta, prin care aceasta critica solutia primei instante sub aspectul întinderii daunelor morale si solicitarea acesteia din apel de a se retine ca prejudiciul material este în cuantum de 127.490 euro (astfel cum s-a mentionat de catre dl expert B în raportul sau).

Se are în vedere ca expertul a prezentat si argumentat punctul sau de vedere, nefiind nicidecum partinitor astfel cum sustine apelanta, iar în ceea ce priveste avariile constatate de acesta Curtea retine ca acestea sunt recunoscute de catre apelanta nu doar prin semnarea Procesului-verbal din data de 27.04.2010 ci si prin solicitarea ca instanta de apel sa tina seama de valoarea stabilita de expertul B în baza aceluiasi proces-verbal (deci pentru aceleasi avarii cu cele evaluate de expertul S!).

Desi Curtea apreciaza ca metoda de lucru folosita de domnul expert S T este corecta, nu poate fi de acord întrutotul cu valoarea de 56.073 euro indicata de acesta în raspunsul la obiectiuni, apreciind ca criticile formulate de apelantele SC T R SA si G T - F cu privire la gresita acordare si a daunelor care nu au rezultat din accidentul de navigatie din noaptea de 17.05.2006 sunt întemeiate.

Aceasta deoarece, dupa cum este bine cunoscut, una dintre conditiile pentru a opera raspunderea civila delictuala este legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita.

Or, dupa cum se poate observa din raspunsul formulat de domnul expert S T la obiectiunile partilor, valoarea de 56.073 euro (rotunjit 56.100 euro - cât a acordat prima instanta) cuprinde atât reparatia avariilor produse în timpul accidentului, cât si a celor produse în afara accidentului (acestea din urma fiind în cuantum de 2.993 euro - suma contestata de pârâta si intervenienta prin motivele de apel).

Or, fata de faptul ca din suplimentul la raportul de expertiza reiese ca repararea etravei pentru etansarea corpului navei, desi este necesar a fi efectuata, nu este consecinta accidentului, reiese ca suma de 2.993 euro mentionata în Anexa 5 la supliment în mod gresit a fost inclusa de prima instanta în cuantumul despagubirilor, întrucât nu exista legatura de cauzalitate.

În consecinta, Curtea apreciaza ca fondate sustinerile apelantelor SC T R SA si G T cu privire la acest aspect si constata ca prejudiciul material este în cuantum de 53.080 euro (diferenta dintre 56.073 euro reprezentând valoarea totala a prejudiciului material indicata în raportul de expertiza si 2.993 euro - c/val reparatiilor necesare pentru avariile produse în afara accidentului).

Referitor la solutia data de prima instanta pe capatul de cerere privind daunele morale, care a fost criticata în ambele apeluri, Curtea retine ca ambarcatiunea care a fost avariata în accidentul din data de 17.05.2006 era un vas de agrement aflat în constructie, proprietatea apelantei-reclamante.

Se observa ca timp îndelungat de la data producerii accidentului naval (respectiv pâna la data pronuntarii sentintei apelate) reclamanta a fost în imposibilitate de a finaliza constructia ambarcatiunii si de a o folosi în scop de agrement, întrucât nu a primit nici un fel de despagubiri care sa îi permita sa repare ambarcatiunea, aceasta de altfel nefiind adusa nici în prezent la starea anterioara producerii accidentului.

Abia de la pronuntarea sentintei (12.10.2010) apelanta reclamanta a fost în posesia unui titlu executoriu împotriva intimatei pârâte pentru suma de 56.100 euro reprezentând daunele materiale acordate de prima instanta.

Curtea apreciaza fondate criticile apelantei reclamate cu privire la admiterea în parte a capatului de cerere privind daunele morale si ca nefondate criticile formulate de apelanta pârâta si apelanta intervenienta, considerând ca suma de 1.500 euro daune morale acordata prin sentinta atacata este într-un cuantum prea mic.

Apreciaza Curtea ca, fata de faptul ca prin avarierea ambarcatiunii apelanta reclamanta a fost lipsita foarte mult timp de posibilitatea de a o termina si apoi de a efectua calatorii de agrement - aceasta fiind de altfel natura ambarcatiunii - i s-a produs un prejudiciu moral constând în privarea de placerea ocazionata de astfel de calatorii si de posibilitatea de relaxare oferita de navigare si ca suma de 5.000 euro solicitata de catre apelanta reclamanta este rezonabila si este de natura sa acopere suferintele psihice si starea de nemultumire a acesteia.

În sfârsit, cât priveste motivele de apel formulate de apelanta reclamanta cu privire la respingerea capatului de cerere prin care se solicita actualizarea prejudiciului cu rata inflatiei de la data pronuntarii hotarârii si pâna la data platii efective, Curtea apreciaza ca acestea nu sunt întemeiate.

Se are în vedere ca în România moneda nationala este leul, Institutul National de Statistica fiind în masura sa stabileasca rata inflatiei doar pentru moneda nationala nu si pentru alta moneda si ca, astfel cum reiese din adresa nr. 33118/11.08.2011 emisa de aceasta institutie (F 78 dosar Curte) rata inflatiei pentru euro poate fi calculata numai pentru tarile care fac parte din zona euro - deci nu si pentru România.

Fata de cele de mai sus, admitând apelurile, Curtea va schimba în parte sentinta apelata în sensul ca va obliga pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 53.080 euro daune materiale si la suma de 5.000 euro daune morale, ambele sume în echivalent în lei la cursul BNR de la data platii, precum si la plata sumei de 5.437 lei cheltuieli de judecata (calculate prin raportare la suma de 53.080 euro respectiv 191.088 lei în echivalent în lei la cursul de la data formularii actiunii), urmând a pastra celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

Referitor la cheltuielile de judecata din apel (taxe judiciare de timbru si onorariu expert), fata de faptul ca ambele parti au efectuat cheltuieli si ca ambele apeluri vor fi admise, în temeiul art. 276 C.proc.civ. Curtea l-a compensat.

Domenii speta

Spete similare