Liberare provizorie sub control judiciar. Codiţii.

Liberare provizorie sub control judiciar. Codiţii.

Îndeplinirea condiţiei formale, prevăzută de dispoziţiile art.1602 alin.1 C. pr. pen., conferă inculpatului arestat doar o vocaţie la liberare provizorie, nu şi un drept la o astfel de măsură, a cărei dispunere este condiţionată şi de constatarea aptitudinii liberării provizorii de a permite realizarea scopului prevăzut de art.136 alin.1 şi 2 C. pr. pen.

Pentru acordarea liberării provizorii este esenţială, aşadar, o evaluare atentă a tuturor împrejurărilor cauzei, pentru a se stabili în ce măsură menţinerea temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a unei persoane este însoţită şi de persistenţa aptitudinii acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, continuarea privării de libertate în scop preventiv.

-art.1602 alin.1 şi art.136 alin.1 şi 2 C. pr. pen.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ,

DECIZIA NR.1084/R din 28.05.2012)

Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.05.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II a Penală în dosarul nr. 16272/3/2012, în temeiul art. 1608a alin. 6 C.pr.pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.G.N..

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul M.G.N. este cercetat în stare de arest preventiv, din data de 03.04.2012, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen..

În fapt, s-a reţinut că, la data de 04.11.2011, în intervalul orar 10:10 – 10:40, inculpatul a efectuat tranzacţii frauduloase la ATM-ul nr. 15100001, aparţinând Băncii Româneşti – Agenţia Drumul Taberei, cu un card falsificat ce avea embosat ca titular pe numitul C.Ghe. C., iar pe banda magnetică avea înscrise datele cardului părţii vătămate D.L., iar în data de 20.09.2011 a efectuat tranzacţii frauduloase la ATM BCR NCR 6382 – Piaţa Amzei cu cardul nr. 4342 56xx xxxx 6455 falsificat, emis de Wells Fargo National Association din SUA.

Cu privire la existenţa indiciilor temeinice din care s-a dedus presupunerea rezonabilă că inculpatul este prezumtivul autor al infracţiunii reţinute în sarcina sa, instanţa a avut în vedere imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor, listingurile telefonice aparţinând inculpaţilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, procesele-verbale de percheziţie domiciliară efectuate la locuinţele inculpaţilor, din care s-a constatat că au fost identificate aceleaşi articole vestimentare pe care le-au purtat inculpaţii în imaginile video analizate, declaraţiile martorilor M.D.C. şi M.E., recunoaşterile efectuate de pe planşe fotografice, percheziţia efectuată asupra autoturismul utilizat de acesta, marca Hyundai Santa Fe, cu numărul de înmatriculare B-222-RNY, în care a fost găsit un card bancar falsificat.

Raportându-se la condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., prima instanţă a reţinut, de asemenea, că liberarea provizorie poate fi încuviinţată dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte fapte prevăzute de legea penală sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.

În acest context, instanţa a apreciat că faptele ce fac obiectul cauzei prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, având în vedere circumstanţele reale în care au fost comise - de mai multe persoane, care au acţionat în mod organizat şi premeditat, folosind aceeaşi modalitate şi acelaşi tip de obiecte, reprezentate de carduri falsificate, asupra unui anumit tip de bancomat; prejudiciile ce se puteau cauza în cazul neintervenţiei organelor de anchetă; numărul mare al actelor materiale presupus a fi realizate într-un interval relativ mare de timp; înmulţirea deosebită a infracţiunilor de natură informatică cu impact negativ asupra relaţiilor comerciale transnaţionale, dar şi asupra încrederii în securitatea mijloacelor de plată electronică, angrenarea unui număr mare de persoane constituite în grupuri organizate, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele pentru care este cercetat inculpatul M.G.N. - cât şi din circumstanţele personale ale inculpatului, care a adoptat o conduită reprobabilă, ce s-a întins pe o anumită perioadă de timp şi care a vizat un cerc larg de persoane şi care, dacă nu ar fi intervenit organele de cercetare penală, nu ar fi întrerupt activităţile pe care le realiza.

În acest context, instanţa a reţinut că circumstanţele personale ale inculpatului – reliefate prin aceea că provine dintr-o familie organizată, are un copil minor în întreţinere şi pretinde că are un loc stabil de muncă – nu pot fi valorificate prin ele însele, ut singuli, fără a fi avute în vedere în contextul factual sus-prezentat, astfel că, pe de o parte, nu sunt de natură a minimaliza sau estompa pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, iar pe de altă parte, nu pot conduce la punerea acestuia în libertate, din moment ce aceste împrejurări nu au exercitat nicio influenţă asupra comportamentului său până în prezent.

Instanţa a mai constatat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, încă din perioada minorităţii, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, respectiv furt calificat, prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e, g şi i C.pen., ultima condamnare de 6 ani închisoare fiind aplicată de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa penală nr. 266/10.03.2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 139/09.06.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru comiterea unor infracţiuni similare celor pentru care este cercetat în prezenta cauză, respectiv infracţiuni prevăzute de art. 24 alin. 2 şi art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei la data de 05.07.2011, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 805 zile. S-a constatat, aşadar, o predispoziţie infracţională a inculpatului în comiterea unor fapte de aceeaşi natură, împrejurare relevantă sub aspectul analizării pericolului social pe care inculpatul l-ar prezenta în cazul în care ar fi pus în libertate.

Prin urmare, instanţa a reţinut că există în mod real riscul ca inculpatul, o dată pus în libertate, să încerce să reia activităţile anterioare sau să îi influenţeze pe martori şi pe ceilalţi participanţi, aspecte relevante în contextul în care inculpatul nu a recunoscut întocmai săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, inculpatul Mechea George Nicuşor, care a criticat soluţia instanţei pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi prezentat lăsarea sa în libertate, iar, în prezent, nu există date din care să rezulte că ar mai săvârşi alte fapte penale.

Examinând actele dosarului şi încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat în considerarea următoarelor argumente:

Instanţa de fond a evaluat în mod corespunzător datele cauzei şi a concluzionat pe deplin întemeiat că, în actuala fază a procesului penal, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M.G.N. nu este oportună.

Îndeplinirea condiţiei formale, prevăzute de dispoziţiile art. 1602 alin. 1 C.p.p., conferă inculpatului arestat doar o vocaţie la liberare provizorie, nu şi un drept la o astfel de măsură, a cărei dispunere este condiţionată şi de constatarea aptitudinii liberării provizorii de a permite realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1,2 C.p.p.

Pentru acordarea liberării provizorii este esenţială, aşadar, o evaluare atentă a tuturor împrejurărilor cauzei, pentru a se stabili în ce măsură menţinerea temeiurilor ce au stat la baza privării de libertate a unei persoane este însoţită şi de persistenţa aptitudinii acestora de a mai justifica, la un anumit moment procesual, continuarea privării de libertate în scop preventiv.

În cauza de faţă, în baza propriului examen al împrejurărilor de fapt relevante, Curtea apreciază, la rândul său, că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins şi prin liberarea provizorie a inculpatului, astfel încât nu se justifică pertinent acordarea acesteia în actualul stadiu procesual.

În acest sens, reţine că inculpatul M.G.N. este cercetat pentru săvârşirea unei fapte grave, ce s-ar putea circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., faptă săvârşită în formă continuată şi care presupune atât specializare şi consecvenţă în pregătirea săvârşirii ei, cât şi riscul repetabilităţii unor acte materiale similare, în condiţiile în care informaţiile bancare obţinute în mod fraudulos pot fi folosite în mod repetat pentru falsificarea instrumentelor de plată electronică şi efectuarea de operaţiuni financiare cu astfel de instrumente.

Specificul infracţiunii de care este suspectat recurentul-inculpat  evidenţiază, în consecinţă, necesitatea unei pregătiri minuţioase a activităţii infracţionale şi, implicit, o periculozitate socială mai mare a autorilor unor astfel de fapte, date ce trebuie avute în vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie îl va avea asupra bunei desfăşurări a procesului penal.

Pe de altă parte, este cert că  inculpatul M.G.N. nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind liberat condiţionat din executarea unei pedepse anterioare, de 6 ani închisoare, aplicată pentru o faptă similară, la data de 05.07.2011 şi săvârşind prezenta faptă la un interval de doar 4 luni. Această împrejurare pune în lumină un comportament infracţional repetitiv, orientat în mod cert spre aceeaşi valoare socială ocrotită de lege, respectiv încrederea publică în autenticitatea instrumentelor de plată electronică şi în securitatea tranzacţiilor ce implică astfel de instrumente.

Celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului nu pot fi evaluate în mod izolat de circumstanţele reale ale cauzei şi nu legitimează, prin ele însele, constatarea oportunităţii măsurii alternative solicitate. De altfel, trebuie avut în vedere şi stadiul actual al procedurii, cauza aflându-se încă în faza de urmărire penală, fază a cărei finalizare reclamă investigarea detaliată a tuturor persoanelor implicate în activitatea infracţională şi a activităţilor complexe desfăşurate de acestea.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că, în raport de intervalul de timp de aproximativ 3 luni în care inculpatul s-a aflat în stare de arest şi de  ponderea interesului public spre a cărui protejare se tinde astfel, măsura arestării preventive este încă proporţională cu acest interes, alternativa liberării provizorii neavând aptitudinea de a asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile recurentului-inculpat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.G.N. împotriva încheierii din data de 10.05.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare