Plata obligatie fiscala.

Plata obligatie fiscala.

Impozit pe cladiri. Imobil aflat în indiviziune. Schimbarea titularului de rol fiscal. Certificat de calitate de mostenitor al titularului de rol fiscal. Refuz nejustificat. Restituirea impozitului.

 - art.249 si 254 din Codul fiscal

- art.61.(1) si art.63 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare,  raportate la art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004

- art.117 din Codul de procedura fiscala

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VIII-A  CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.2592/07.11.2011)

Asupra recursului civil de fata, constata ca prin cererea înregistrata la  Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal sub nr.7388/3/CA/2011, reclamantul M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta  DIRECTIA GENERALA DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 5, obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care reclamantul sa poata plati obligatiile fiscale pentru apartamentul nr. X situat în str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5  si la plata sumei de 2977 lei cu titlu de despagubiri civile.

Prin sentinta civila nr.2223/31.05.2011 a Tribunalul Bucuresti - Sectia  a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal pronuntata în dosarul nr.7388/3/CA/2011 a fost  respinsa actiunea ca neîntemeiata.

Constatarile instantei de fond:

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut în  esenta ca, la data de 16.03.2004, reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere pentru eliberarea unui certificat fiscal, in cuprinsul careia a solicitat atestarea calitatii de proprietar scutit de la plata impozitului pentru apartamentul  nr. X situat în str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5, aceasta fiind solutionata nefavorabil de pârâta, datorita neachitarii la zi a impozitului pe cladiri.

La data de 24.09.2010, reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere privind rectificarea titularului de rol fiscal pentru  acelasi imobil.

Prin adresa nr.R 307/141717/7.10.2010, pârâta a comunicat respingerea cererii formulate, cu motivarea ca rectificarea rolului se efectueaza numai pe baza certificatului de mostenitor, petentul fiind îndrumat in acest sens sa se adreseze notarului public pentru obtinerea unui supliment la certificatul de mostenitor.

La data de 22.11.2010 reclamantul s-a adresat pârâtei cu o noua cerere de rectificare a rolului fiscal, raspunsul administrativ negativ al pârâtei fiind comunicat prin adresa nr.R 399/39237/24.11.2010.

Instanta a retinut ca reclamantul are calitatea de unic mostenitor legal al defunctei B.N., conform certificatului de calitate de mostenitor legal nr.36/15.03.20029, apartamentul  nr. X situat în str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5, nefiind inclus in masa succesorala ramasa de pe urma defunctei.

Urmare a sentintei civile nr.5576/20.11.2003 pronuntata de Judecatoria Sector 5, a fost emis procesul-verbal de inventariere nr.1920 din 10.03.2004, procedându-se la inventarierea apartamentului nr. X situat în str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5, care nu a fost inclus in certificatul de mostenitor nr.36/2002, pentru motivele invocate in încheierea de respingere nr.6716/4.09.2003.

Ulterior, reclamantul a solicitat unui alt birou notarial suplimentarea cauzei succesorale privind pe defuncta B.N., cererea de eliberare a unui certificat de mostenitor suplimentar fiind respinsa, cu motivarea ca aspectele legate de contributia sotilor B.G. si B.N. nu pot fi stabilite de notarul public.

Instanta a retinut ca, în raport cu dispozitiile art.249 si 254 din Codul fiscal si art.61. (1) si art.63 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare,  raportate la art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, nu se poate retine un refuz nejustificat din partea pârâtei privind rectificarea rolului fiscal pe numele reclamantului, întrucât acesta nu a depus in sustinerea cererii adresate pârâtei înscrisuri de natura a face dovada dreptului sau de proprietate asupra apartamentul nr. X situat în str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5.

In speta, apartamentul în cauza a fost dobândit de defuncta in timpul casatoriei cu numitul B.G., prin contractul de vânzare-cumparare nr.11403/1992, fiind prezumat a fi bun comun al sotilor potrivit art.30 Cod familiei, astfel cum se retine si in considerentele sentintei civile nr.5576/20.11.2003 a Judecatoriei Sector 5 si nu a fost inclus in masa succesorala ramasa de pe urma defunctei, astfel cum aceasta a fost stabilita conform certificatului de mostenitor nr.36/2002.

Certificatul de calitate de mostenitor nr.36/2002 nu constituie un înscris doveditor in ceea ce priveste dreptul de proprietate al reclamantului, apartamentul in cauza nefiind inclus in masa succesorala ramasa de pe urma autoarei sale, iar masura inventarierii  apartamentului realizata prin procesul-verbal nr.1920 din 10.03.2004, nu este suficienta pentru considerarea bunului in cauza ca facând parte din masa succesorala, constituind doar o masura cu scop de conservare cu caracter provizoriu.

Prin urmare, în lipsa unui certificat de mostenitor care sa ateste dreptul reclamantului asupra apartamentului sau a unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate cu privire la succesiunea ramasa de pe urma autoarei reclamantului, parata nu poate fi obligata la rectificarea rolului fiscal pe numele acestuia, nefiind îndeplinite conditiile legale prevazute de art.254 din Codul fiscal si art.61. (1) si art.63 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare.

 Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratând în esenta ca instanta nu s-a pronuntat asupra plângerii prealabile si a dovezilor administrate care erau hotarâtoare pentru dezlegarea pricinii, cu aceasta procedura numai pentru  M.G. în calitate de fiu, garant si unic mostenitor al defunctei B.N., instanta încalcând autoritatea de lucru judecat, privind cota de 50% prezumata ca apartinând defunctei, cota prezumata prin Sentinta civila nr.5576/20.11.2003, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.

Recurentul-reclamant sustine ca, începând cu luna octombrie 2010 pârâta a rectificat rolul fiscal al locuintei din Bucuresti str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5. Pentru B.N. titular al Contractului de vânzare-cumparare nr.11403/1992, B.G. sot, si M.G. în calitate de garant, dreptul de proprietate cu Titlu asupra locuintei cumparate a fost dobândit în conditiile Decretului - Lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuinte din fondurile statului catre populatie.

Pentru ca B.G a parasit locuinta si sotia bolnava din anul 1991, recurentul, în calitate de garant a achitat integral pretul locuintei în anul 1993.

Constatarile Tribunalului cuprinse în sentinta civila nr.2223/31 mai 2011 în cea mai mare parte nu corespund adevarului, deoarece recurentul nu este pensionat gradul III de invaliditate, nu a adresat pârâtei nici o cerere de rectificare a rolului fiscal si nu are calitatea de unic mostenitor al defunctei P.S.

Cererea privind suplimentul la Certificatul de mostenitor fost comunicat pârâtei în luna noiembrie 2010 cu plângerea prealabila înregistrata sub nr.39237/22.11.2010, iar recomandarea instantei pentru un alt Certificat de mostenitor sau o alta hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila este nedreapta si pagubitoare, pentru ca procedura a fost dusa la îndeplinire din anul 2004.

Actele cu privire la succesiunea ramasa  de pe urma defunctei B.N. au fost comunicate pârâtei cu contestatia înregistrata sub nr.143622/18.10.2010 si în sedinta publica din data de 24.05.2011, asa cum se face vorbire în încheierea Tribunalului.

Mai mult, privind concluzia Biroului Notarului Public S.I.R. eliberata  sub nr.336 din data de 23.05.2011, reclamantul sustine ca recomandarea instantei nu poate fi dusa la îndeplinire, în timp ce pârâta, pentru ca numitul B.G. nu va plati impozitul, va aplica dobânzi de întârziere si penalitati pe care în final se vor plati tot de M.G. în calitate de garant al defunctei B.N.

Recurentul mai arata ca, este pus în imposibilitate de a plati impozitul pe apartament si ca locuinta apartament nr. X situat în str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5, a fost cumparata în baza Decretului - Lege nr.61/1990.

Instanta a încuviintat proba cu înscrisuri si a retinut ca atât petentul cât si intimatul B.G au vocatie succesorala concreta în calitate de fiu si respectiv sot supravietuitor. Instanta a prezumat bunul comun al sotilor si cota de 50% ca apartinând defunctei, dupa care a admis în parte plângerea formulata de petentul M. G. împotriva intimatilor B.N.P. P. si B.G., obligând B.N.P. P.S. sa procedeze la inventarierea bunurilor succesorale ce nu au fost retinute în Certificatul de Mostenitor nr.36/15.03.2003.

Asa cum este scris în Procesul-verbal de inventariere nr.1920 din 10.03.2004, în drept se poate constata ca M.G. în calitate de fiu este unicul mostenitor al defunctei B.N. bunuri ramase, inventariate conform legii, astfel încât, hotarârea atacata  este nedreapta, abuziva si pagubitoare.

Analizând actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât si în limitele prevazute de art.3041 Cod procedura civila, Curtea a apreciat recursul ca fiind fondat pentru urmatoarele considerente:

Instanta de fond a facut o gresita aplicare a prevederilor art.249 si 254 din Codul fiscal, în ceea ce priveste nasterea si stingerea obligatiei de plata a impozitelor  pe teren si cladire, ca urmare a decesului titularului de rol.

Potrivit art.249 alin.1 si 4 din Codul fiscal al României, (1) orice persoana care are în proprietate o cladire situata în România datoreaza anual impozit pentru acea cladire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (4) În cazul în care o cladire se afla în proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai cladirii datoreaza impozitul pentru spatiile situate în partea din cladire aflata în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili partile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datoreaza o parte egala din impozitul pentru cladirea respectiva.

De asemenea, potrivit art.254 alin.1, 2, 5, 61 si  9  din acelasi act normativ, (1) în cazul unei cladiri care a fost dobândita sau construita de o persoana în cursul anului, impozitul pe cladire se datoreaza de catre persoana respectiva cu începere de la data de întâi a lunii urmatoare celei în care cladirea a fost dobândita sau construita.  (2) În cazul unei cladiri care a fost înstrainata, demolata sau distrusa, dupa caz, în cursul anului, impozitul pe cladire înceteaza a se mai datora de persoana respectiva cu începere de la data de întâi a lunii urmatoare celei în care cladirea a fost înstrainata, demolata sau distrusa.

(5) Orice persoana care dobândeste, construieste sau înstraineaza o cladire are obligatia de a depune o declaratie fiscala la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale în a carei raza de competenta se afla cladirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrainarii sau construirii.

(6^1) Declararea cladirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este conditionata de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru si publicitate imobiliara.

 (9) Declararea cladirilor în vederea impunerii si înscrierea acestora în evidentele autoritatilor administratiei publice locale reprezinta o obligatie legala a contribuabililor care detin în proprietate aceste imobile, chiar daca ele au fost executate fara autorizatie de construire.

Curtea a apreciat ca:

În speta de fata, anterior decesului numitei B.N., la data de 09.08.2011, titulari de rol fiscal, pentru, apartamentul nr. X situat în str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5, era B.G., si B.N., iar, în mod evident, urmare a decesulului titularului de rol fiscal, se impune si rectificarea acestuia, prin trecerea în evidenta fiscala a mostenitorilor, sau mostenitorului, potrivit actelor doveditoare.

Reclamantul a solicitat acest lucru autoritatii fiscale locale, pârâte, formulând initial o cerere prin care solicita, în calitate de titular, un certificat fiscal din care sa rezulte ca este proprietar scutit la plata impozitului, întrucât are calitatea de pensionar cu pensie de invaliditate gradul II, depunând  certificat de mostenitor, iar ulterior a solicitat rectificarea titularului de rol, prin cererea înregistrata la autoritatea pârâta sub nr.141717/24.09.2010.

Autoritatea pârâta a comunicat reclamantului, ca rectificarea rolului fiscal se efectueaza numai în baza certificatului de mostenitor, fiind necesara, în opinia acestei autoritati, obtinerea unui supliment la certificatul de mostenitor, întrucât imobilul în cauza nu a fost mentionat în certificatul de mostenitor depus de reclamant.

Din punct de vedere al dispozitiilor legale incidente si mentionate, esential pentru a fi titular de rol, pentru a fi platitor de impozit pe constructie este sa fi dobândit o asemenea constructie, dobândirea putând fi facuta pe cale succesorala legala sau testamentara.

Reclamantul a facut dovada cu certificatul de mostenitor nr.36/15.03.2002, ca, în calitate de fiu, este unic mostenitor al defunctei B.N., unul dintre titularii de rol, dobândind prin succesiune legala bunurile ramase de pe urma defunctei, sotul acesteia, B.G., celalalt titular de rol, fiind strain de succesiune, prin neacceptare, conform art.700 Cod civil.

Prin urmare, autoritatea fiscala avea ca titulari de rol pe B.N. si B.G., coproprietari devalmasi ai acestui imobil, si, potrivit certificatului de mostenitor, exista un succesor ar bunurilor defunctei, în persoana reclamantului, în calitate de descendent, care a dobândit pe calea succesiunii, o cota parte din imobil, ce se va stabili pe cale judecatoreasca si locul de titular de rol, în locul autoarei sale, în virtutea calitatii de succesor.

Din punct de vedere al înregistrarii în evidentele fiscale, nu prezinta relevanta faptul ca, în certificatul de mostenitor nu a fost trecut acest apartament, pentru ca reclamantul a dobândit vocatie succesorala concreta si calitatea de mostenitor legal, pentru toate bunurile defunctei, chiar daca nu au fost trecute toate pe certificatul de mostenitor, iar acest apartament, din punct de vedere al autoritatii fiscale a apartinut si defunctei în indiviziune cu alta persoana.

Reclamantul se afla, pe locul defunctei sale mame, B.N., dobândind ca urmare a calitatii sale de mostenitor, locul acesteia în evidentele fiscale.

Potrivit Certificatului de mostenitor, pentru stabilirea dreptului de proprietate a celorlalte bunuri ce au apartinut defunctei B.N., urmeaza a se stabili pe cale judecatoreasca.

Prin urmare, faptul ca nu s-a stabilit cota de contributie a sotilor B.G. si B.N., întrucât acest aspect trebuie stabilit pe cale judecatoreasca, motiv pentru care notarul public a refuzat eliberarea unui certificat de mostenitor suplimentar, în care sa includa si acest imobil, nu prezinta relevanta din punct de vedere al autoritatii fiscale, întrucât încetarea starii de indiviziune se poate solicita oricând.

Pâna la acel moment, dobândind calitatea de mostenitor legal, reclamantul are aceasta calitate pentru toate bunurile apartinând defunctei, iar pâna la încetarea starii de indiviziune cu privire la acest apartament, reclamantul este continuatorul defunctei, inclusiv cu privire la calitatea de titular de rol fiscal, alaturi de celalalt titular cu care se afla în indiviziune cu privire la acest imobil.

Ulterior, urmare a iesirii din indiviziune, în ipoteza în care se face dovada ca defuncta B.N. nu a avut nici un aport la dobândirea apartamentului, iar bunul este proprietatea exclusiva a sotului acesteia B.G., atunci, în temeiul hotarârii judecatoresti irevocabile, se poate face cuvenita rectificare si în privinta rolului fiscal.

Pâna la stabilirea cotei de contributie a defunctei la dobândirea imobilului, cei doi titulari vor achita o parte egala din impozitul privind cladirea respectiva, ulterior, urmând ca impozitul sa fie achitat în functie de cota ce o va stabili instanta.

Aprecierea instantei de fond ca în lipsa unui certificat de mostenitor care sa ateste dreptul reclamantului asupra apartamentului sau a unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate cu privire la succesiunea ramasa de pe urma autoarei reclamantului, pârâta nu poate fi obligata la rectificarea rolului fiscal pe numele acestuia, nefiind îndeplinite conditiile legale prevazute de art.254 din Codul fiscal si art.61. (1) si art.63 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare, nu poate fi retinuta.

Pe de o parte, pentru ca schimbându-se situatia juridica a titularului de rol, a debitorului obligatiei de plata, organul fiscal are obligatia sa faca rectificarile necesare, neputând mentine ca titular de rol o persoana decedata, or, din acest punct de vedere, nu poate impune întreg impozitul celuilalt coindivizar, în lipsa unui act din care sa rezulte ca acesta a dobândit proprietatea asupra întregului imobil, în locul persoanei decedate trebuind sa figureze succesorul sau, în lipsa, Statul, în ipoteza în care succesiunea este declarata vacanta, ceea ce nu este cazul în speta de fata.

Pe de alta parte, faptul ca nu exista un certificat de mostenitor care sa mentioneze expres în cuprinsul masei succesorale si apartamentul în cauza sau o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila pronuntate cu privire la succesiunea ramasa de pe urma autoarei reclamantului, nu înseamna ca trebuie sa se faca abstractie ca imobilul se afla în evidentele organului fiscal, din care rezulta ca defuncta era coproprietar al acestuia, iar reclamantul este unicul mostenitorul legal al defunctei, calitate dovedita cu certificat de mostenitor, elemente suficiente pentru a se face rectificarea rolului fiscal, independent de parcurgerea procedurii succesorale ulterioare, cu privire si la imobilul în cauza.

Fata de aceste considerente Curtea, vazând dispozitiile art.312 Cod procedura civila, a  admis recursul si a modificat în tot sentinta recurata, în sensul  admiterii în parte a actiunii formulate de reclamant si obligarii pârâtei sa înscrie reclamantul în rolul fiscal pentru imobilul situat în municipiul Bucuresti,  str. Dunavat nr.11, bl. A, sc. E, et.4, sector 5  si la plata sumei de 2977 lei cu titlu de despagubiri civile

În ceea ce priveste capatul de cerere privind despagubirile, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât, în ipoteza în care, ulterior înscrierii reclamantului ca titular de rol, se va constata ca acesta beneficiaza de scutire la plata impozitului pe cladire, acesta va putea cerere restituirea impozitului achitat si nedatorat potrivit prevederilor din Codul de procedura fiscala.

Domenii speta

Spete similare