Acte ale autoritatilor publice.

Acte ale autoritatilor publice.

Acte administrativ fiscale anulate pentru nemotivare.

- art. 43,  art.  211 din OG 92/2003

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA  NR. 2411/ 18.11.2010)

Prin sentinta civila nr.212/20.01.2010, Tribunalul Bucuresti a admis cererea formulata de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ILFOV si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE - SERVICIUL EVIDETA PE PLATITOR PERSOANE JURIDICE si a anulat decizia nr.40/15.09.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Ilfov si decizia de impunere privind obligatiile fiscale stabilite în urma corectiilor evidentei fiscale nr.133628/19.05.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice - Serviciul Evidenta pe Platitor Persoane juridice.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca,  prin  decizia de impunere privind obligatiile fiscale stabilite in urma corectiilor evidentei fiscale nr.133628/19.05.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice - Serviciul Evidenta pe platitor persoane juridice, s-a stabilit, printre altele, in sarcina reclamantei, obligatia de a plati majorari de întârziere  rezultate in urma  corectiilor, perioada de raportare a obligatiei corectate fiind ianuarie 2008. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestatie care a fost înregistrata la organul fiscal sub nr. 400719/10.07.2009,  prin care a mentionat, in principiu, ca nu exista temei legal pentru calcularea accesoriilor mentionate in decizia contestata in conditiile in care desi completata eronat declaratia 100 aferenta anului 2007, in sensul ca s-a înscris totalul impozitului pe venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, in loc de 40% din totalul acestuia datorat bugetului de stat astfel cum era reglementat in anul 2007, acesta a fost totusi platit integral la termen, in bugetele  corespunzatoare, respectiv, 40% la bugetul de stat, 50% la bugetul local si 10% la ANCPI, iar completarile  necorespunzatoare au fost îndreptate prin declaratia rectificativa 710, data dupa care s-au efectuat corectiile de catre organul fiscal si s-au calculat si obligatiile accesorii prin decizia contestata. Prin urmare, reclamanta a  precizat ca in opinia sa in aceste conditii nu se pot calcula accesorii in conditiile in care nu exista obligatie fiscala principala neachitata, nu exista prevederi legale privind calculul obligatiilor accesorii pentru corectarea evidentelor fiscale si in decizia contestata nu este aratata in mod clar suma totala datorata,

Prin decizia nr.40/15.09.2009, privind solutionarea contestatiei formulate de reclamanta, organul fiscal, retine ca la data de 19.05.2009 reclamanta a depus la organul fiscal cererea  înregistrata sub nr.133628 prin care a solicitat compensarea la data platii in urma depunerii declaratiilor 710 rectificative la declaratiile 100/2007, depunând anexata situatia platilor,  cuprinzând sumele potrivit evidentelor societatii ca fiind cele eronat înregistrate, precum si cele considerate corecte. Situatia anexata cuprinde platile din ordinele de plata emise in perioada cuprinsa intre 06.02.2008 (OP 28) si 05.05.2009 (OP 50),  pe care societatea le-a solicitat sa fie corectate, prin transferul sumelor platite initial, in conturile bugetare corecte. In urma corectiei  s-au stabilit obligatiile de plata la zi, astfel:

- pentru perioada  ianuarie 2008 - 19.05. 2008, transferul sumelor s-a efectuat la data cererii contribuabilului, respectiv, la 19.05.2009 si s-a concluzionat ca in situatia in care  contribuabilul nu a achitat la scadenta  prevazuta de codul fiscal sau de alte acte normative care reglementeaza  obligatia fiscala, suma integrala ci numai suma înscrisa in declaratia initiala, potrivit prevederilor legale, pentru diferentele de obligatii fiscale înscrise in declaratia rectificativa care nu au fost achitate si pentru care nu s-a depus in termenul de un an de la data platii cererea prevazuta de art.114 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, se datoreaza si se calculeaza majorari de întârziere începând cu ziua imediata urmatoare scadentei si pâna la data stingerii obligatiilor fiscale inclusiv, respectiv, 19.05.2009;

- pentru perioada 19.05.2008 - 19.05.2009 transferul sumelor s-a efectuat la data platii.

Pârâta, invoca pentru justificarea calcularii accesoriilor stabilite in sarcina reclamantei prin decizia contestata,  dispozitiile art.114 alin.4 , 5 si 6  si art.120 alin.1 , 2 si 3 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.

Fata de situatia de fapt retinuta de organul fiscal si de dispozitiile legale mentionate, Tribunalul a constatat ca solutia de respingere a contestatiei formulate de reclamanta împotriva deciziei de impunere privind obligatiile fiscale stabilite in urma corectiilor evidentei fiscale nr.133628/19.05.2009, este neîntemeiata, întrucât, asa cum evidentiaza si pârâta in motivarea deciziei de respingere, reclamanta a facut dovada ca a  efectuat plati catre  bugetul de stat si celelalte bugete in perioada cuprinsa între 06.02.2008 - OP nr.28 si 05.05.2009 - OP nr.50, iar in aceste conditii, momentul platii  acestor debite se stabileste in conformitate cu dispozitiile art.114 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, in sensul ca se considera valabila plata de la  momentul efectuarii acesteia, in suma si din contul debitorului înscrise in documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar. In speta, organul fiscal nu a evidentiat ca reclamanta nu ar fi  platit integral impozitele datorate la termenele legale, chiar daca aceasta plata a fost efectuata într-un cont gresit si nici de ce nu a considerat valabila plata efectuata de reclamanta începând cu 06.02.2008 spre exemplu si, prin urmare, nu se  justifica calcularea majorarilor de întârziere pâna la data de 19.05.2009 pentru impozitele datorate pentru perioada ianuarie 2008 -  19.05.2008.

In plus, Tribunalul a remarcat faptul ca atât decizia de impunere privind obligatiile fiscale stabilite in urma corectiilor evidentei fiscale nr.133628/19.05.2009 cât si decizia nr.40/15.09.2009, privind solutionarea contestatiei formulate de reclamanta, nu contin o prezentare clara, concisa  si transparenta a operatiunilor efectuate de pârâte in urma carora au ajuns la concluzia ca reclamanta datoreaza sume catre bugetul de stat cu titlu de accesorii, al caror cuantum total este, de asemenea, neindicat, astfel ca si sub aspectul formei cele doua decizii contravin dispozitiilor legale aplicabile, in materie, acestea nerespectând cerintele impuse unui asemenea document fiscal de dispozitiile normative fiscale aplicabile, in contextul in care este de datoria organului fiscal abilitat, sa depuna eforturi pentru lamurirea tuturor aspectelor privind situatia fiscala a fiecarui contribuabil respectând totodata  principiul transparentei si predictibilitatii sarcinilor fiscale.

 In acest context, Tribunalul a admis actiunea formulata si a anulat decizia nr.40/15.09.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Ilfov si decizia de impunere privind obligatiile fiscale stabilite în urma corectiilor evidentei fiscale nr.133628/19.05.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice - Serviciul Evidenta pe Platitor Persoane juridice.

Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs parata Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Ilfov, aratând ca hotarârea pronuntata a fost data cu  aplicarea gresita a legii.

Asa cum a aratat si la instanta de fond, la data de 19.05.2009, intimata-reclamanta D. A. a depus o cerere prin care a solicitat "compensarea la data platii in urma depunerii declaratiilor 710, rectificative la declaratiile 100/2007", pentru biroul notarial pe care il reprezinta. Corectarea evidentei fiscale a fost solicitata pentru platile efectuate conform ordinelor de plata din perioada 06.02.2008 - 05.05.2009.

S-a procedat la reglarea evidentei fiscale prin simulare, stabilindu-se obligatiile de plata la zi, astfel:

- pentru perioada ianuarie 2008-19.05.2008, transferul sumelor s-a efectuat la data cererii contribuabilului, respectiv 19.05.2009,

- pentru perioada 19.05.2008-19.05.2009 transferul sumelor s-a efectuat la data platii .

Instanta de fond a omis ca, in situatia in care contribuabilul nu a achitat suma integrala la scadenta prevazuta de legislatia fiscala, acesta achitând numai suma înscrisa in declaratia initiala, pentru diferentele de obligatii fiscale înscrise in declaratia rectificativa (pentru care nu s-a efectuat plata si pentru care nu s-a depus cererea prevazuta de art.114 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003), se procedeaza la calcularea de majorari de întârziere începând cu ziua imediat urmatoare scadentei si pâna la data stingerii obligatiilor fiscale.

Instanta de fond nu a retinut prevederile invocate de organul fiscal, respectiv dispozitiile art.120 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care justifica calculul majorarilor de întârziere.

Instanta de fond arata ca atât decizia de impunere nr.133628/19.05.2009 cât si decizia nr.40/15.09.2009 emise de catre DGFP Ilfov "nu contin o prezentare clara, concisa si transparenta a operatiunilor efectuate" si "contravin dispozitiilor legale aplicabile in materie".

Aceste observatii sunt de ordin general, nefondate, neîntemeiate, fara indicarea concreta a prevederilor încalcate de catre organul fiscal. Instanta de fond a considerat necesar sa recomande organului fiscal sa depuna eforturi pentru lamurirea tuturor aspectelor privind situatia fiscala a fiecarui contribuabil, nearatând nici de aceasta data in mod concret unde au fost încalcate prevederile legale in materie.

Organul fiscal din cadrul DGFP Ilfov a procedat conform normelor legale si a întocmit deciziile mentionate, care, atât din punct de vedere al formei cât si al continutului, cuprind toate elementele cerute de lege. Atât decizia de impunere nr.133628/19.05.2009, cât si decizia nr.40/15.09.2009 emise de catre DGFP Ilfov întrunesc conditiile legale prevazute de dispozitiile art.211 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

In drept sunt invocate art.304 pct.9, art.299 si urmatoarele Cod procedura civila.

Prin întâmpinare, intimata reclamanta D. A. solicita respingerea recursului ca nefondat, aratând ca absolut toate obligatiile legale ce-i reveneau la bugetul de stat au fost achitate la termenul stabilit de lege atât în anul 2007 în conturi diferentiate, cât si în anul 2008, în doua conturi distincte. În acelasi timp avea obligatia completarii si depunerii Declaratiei 100 privind descrierea platilor, la D.G.F.P. Ilfov. Singura sa culpa a fost ca în declaratiile 100 aferente anului 2007, la rubrica privind suma datorata bugetului de stat (din impozitul pe transferul proprietatilor  imobiliare din patrimoniul personal) a mentionat gresit întreaga suma retinuta si nu doar 40% cât revenea bugetului de stat (restul fiind datorat bugetelor locale si A.N.C.P.I.). Prin Declaratia rectificativa 710 a îndreptat eroarea privind mentiunea scriptica în ceea ce priveste suma datorata bugetului de stat din impozitul pe transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal. Insa toate platile datorate atât catre bugetul de stat cât si catre bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale si A.N.C.P.L, atât pe anul 2007 cât si pe anul 2008 au fost achitate toate integral, în fiecare luna, pâna la data de 25 - asa cum rezulta din documente.

Astfel încât sustinerea recurentei ca ar fi procedat la compensarea platii în urma Declaratiei rectificative 710, abia atunci efectuându-se transferul sumelor, este lipsita de orice fel de temei legal, întrucât, conform art.114 alin.4 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, platile se considera valabile la momentul efectuarii acestora. În consecinta, recurenta nu avea absolut nici un fel de temei legal pentru calcularea de accesorii (majorari de întârziere, penalitati etc.) întrucât efectiv nu exista obligatii fiscale principale neachitate la scadenta. Atâta timp cât intimata si-a îndeplinit obligatiile de plata, fapt necontestat, în conturile mentionate pe ordinele de plata, nu poate fi obligata la plata de accesorii etc., doar pe baza unui soft neadaptat legislatiei fiscale (Declaratia rectificativa 710 fiind mentionata în Codul fiscal).

A anexat întâmpinarii ordine de plata atestând plata pe anii 2007, 2008 a contributiei la bugetul asigurarilor sociale, la bugetul de stat, la bugetele locale  si  O.C.P.I.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea constata urmatoarele:

Conform art.43 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal trebuie sa cuprinda, printre altele, motivele de fapt pe care se bazeaza si temeiul de drept.

Potrivit art.211 din acelasi act normativ, decizia de solutionare a contestatiei, la rândul sau, trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent în emiterea deciziei, organ care,  bineînteles, in exercitarea rolului sau de control, trebuie sa raspunda tuturor motivelor din contestatia care i-a fost adresata.

Analizând considerentele pentru care prima instanta a anulat actele administrativ fiscale  - decizia nr.40/15.09.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Ilfov si decizia de impunere privind obligatiile fiscale stabilite în urma corectiilor evidentei fiscale nr.133628/19.05.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice - Serviciul Evidenta pe Platitor Persoane juridice - pentru nerespectarea cerintelor de forma, respectiv de motivare a lor, in fapt si in drept, Curtea constata ca aspectele retinute de prima instanta sunt, in esenta, corecte. Astfel, decizia de impunere nu cuprinde motivele de fapt pe care se întemeiaza si nici pe cele de drept, cu exceptia indicarii OMFP 2144/2008 (referitor, probabil, la procedura de corectie a evidentei fiscale, prin simulare), ordin care  nu este publicat in Monitorul Oficial si care, de altfel, nu poate constitui temeiul  calculului accesoriilor constând in majorari de întârziere.

Rezulta abia din decizia data in contestatie ca au fost avute in vedere pentru calculul acestor accesorii (aferente veniturilor din transferuri de proprietati imobiliare) declaratia rectificativa a intimatei reclamante si prevederile art.114 alin.4,5,6 si art.120 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.

Potrivit art.114 alin.4, pentru creantele fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plata întocmite de acesta si va considera valabila plata de la momentul efectuarii acesteia, în suma si din contul debitorului înscrise în documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar. Conform alin.6 al aceluiasi articol, cererea poate fi depusa în termen de un an de la data platii, sub sanctiunea decaderii.

Art.119 si urmatoarele din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala cuprind dispozitii privitoare la dobânzi, penalitati si majorari de întârziere, reglementând situatiile in care acestea se platesc si modul efectiv de aplicare a lor.

Chiar si decizia data in contestatie, desi reda dispozitiile art.114 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, nu lamureste in ce mod a fost aplicat acesta, cât timp declaratia rectificativa privea inclusiv perioada ianuarie 2008 - 19.05.2008, pentru care se afirma ca transferul sumelor s-a efectuat nu la data platii, ci la data cererii contribuabilului, adica la 19.05.2009, in lipsa declaratiei rectificative, care sa fi fost depusa in termenul de 1 an prevazut de alin.6. Or, ceea ce ar fi trebuit sa arate recurenta in motivarea deciziei sale era ca a aplicat sanctiunea decaderii prevazuta de  art.114 alin.6, pentru perioada ianuarie 2008 - 19.05.2008.

Pe de alta parte, este de remarcat ca ceea ce a sustinut intimata -reclamanta, prin contestatia formulata, este ca platile au fost efectuate in conturile corecte, in cuantumul corect si la termenul prevazut de lege, eroarea materiala strecurându-se nu in ordinele de plata ci numai in declaratia 100. Or, recurenta nu a raspuns acestor motive de contestatie, in conditiile in care art.114 alin.4 anterior citat se refera la corectarea erorilor din documentele de plata întocmite de contribuabil. Mai departe, nu a motivat, in conditiile in care sustinerile contribuabilului se dovedesc corecte, pe ce criterii se impunea aplicarea art.114 si art.119 si urm. din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, raportat numai la declaratia 100, deci in situatia in care era nevoie numai de o corectare scriptica, care nu viza si virarea de sume dintr-un cont bugetar in altul.

De asemenea, nici una dintre deciziile atacate nu mentioneaza sumele  la care s-au aplicat majorari, provenienta acestora, perioada pe care s-au aplicat majorarile.

Pentru aceste argumente, constatând ca actele administrativ fiscale atacate in prezenta cauza nu îndeplinesc, asa cum a retinut si prima instanta, cerintele de forma prevazute de art.43 si 211 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, Curtea apreciaza ca in mod corect s-a dispus anularea lor, deficientele constatate neputând fi acoperite altfel decât prin anulare. Desfiintarea actelor administrative anterior aratate trebuie urmata de încheierea unui nou act administrativ fiscal care sa aiba în vedere considerentele prezentei decizii.

Pentru toate aceste argumente, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea  va respinge recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare