Acte ale autorităţilor publice

Sentinţă civilă 11 din 13.01.2010


Prin cererea înregistrată sub nr. 2587/180/2009 la Judecătoria Bacău reclamantul – Cabinetul Medical Individual M  în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local  Filipeşti a formulat contestaţie împotriva  actului administrativ fiscal- titlul de creanţă nr. 6586/10.12.2008.

S-a achitat taxă de timbru de 8 lei. S-au anulat timbre judiciare de 0,3 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 3254/ 27.03.2009, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ unde cauza a fost înregistrată sub nr. 2424/110/2009.

La termenul din data de 10.06.2009 reclamanta a precizat că înţelege să se judece cu Unitatea Administrativ Teritorială- comuna Filipeşti reprezentată prin Primarul  comunei Filipeşti,iar obiectul acţiunii îl reprezintă  contestaţie împotriva actului administrativ fiscal- titlul de creanţă nr. /10.12.2008 emis de către pârâtă.

În motivarea cererii, aşa cum a fost precizată s-a arătat că prin înştiinţarea de plată nr. /10.12.2008 s-a stabilit un debit pe perioada: 01.01.2005-01.12.2008 în sumă de 7191 lei reprezentând impozit pe clădire în sumă de 4238 şi o dobândă de 2868 lei , ca urmare a unui control efectuat de către Curtea de Conturi,impozit pe care nu-l datorează faţă de dispoziţiile art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. G) din Codul Fiscal pentru următoarele considerente:

În baza contractului nr. /29.12.2004 a avut în concesiune bunul imobil în care a funcţionat Cabinetul Medical Individual situat în comuna Filipeşti, sat Filipeşti, judeţul Bacău, redevenţa fiind stabilită  la 1 EURO m.p. pe o perioadă de 5 ani,preţul concesiunii fiind achitat, iar bunul imobil cumpărat la data de 20.09.2007, conform HCL nr. 57/27.10.2006 şi nr. 32/20.04.2007.

S-a mai arătat că pârâta a calculat acest impozit  conform dispoziţiilor art.  249 alin.3 şi art. 256 alin.3 Cod Fiscal, dispoziţii legale care nu sunt aplicabile în cauză, deoarece destinaţia clădirii concesionate a fost de unitate sanitară publică,ori prin efectul legii pentru acestea nu se datorează impozit conform dispoziţiilor art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. G) din Codul Fiscal.

Ca urmare , nu datorează  impozit pe clădire pentru perioada în care s-a aflat sub incidenţa contractului de concesiune,iar pe de altă parte pârâta a calculat impozit pe clădiri până la data de 01.12.2008, deşi terenul a fost cumpărat la data de 20.09.2007, fără a prezenta vreo modalitate de calcul, nici în funcţie de valoarea de inventar a clădirii, nici în funcţie de suprafaţa terenului  ocupat, iar faţă de dispoziţiile legale invocate nu datorează impozit nici pe clădiri şi nici pe teren.

Reclamanta a mai solicitat şi suspendarea executării titlului de creanţă, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, capăt de cerere la care ulterior a renunţat.

În susţinerea cererii, s-au depus înscrisuri: titlul de creanţă nr. /10.12.2008, adresa din data de 22.12.2008 privind realizarea procedurii prealabile, contractul de concesiune nr. 4077/29.12.2004, contract de vânzare-cumpărare nr. /20.09.2007, adresa nr. /6.02. 2009 privind răspunsul pârâtei la procedura prealabilă, somaţia nr. 726/6.02.2009, chitanţa nr. 2970770/18.09.2007.

Pârâta nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: situaţia impozitului pe clădire şi a majorărilor de întârziere întocmite de controlorii  Curţii de Conturi, înştiinţarea de plată din 8.12.2008, contractul de concesiune nr. 4077/2.12.2004, contractul de vânzare-cumpărare nr. 904/20.09.2007, chitanţa nr. 2970770/ 18.09.2007, Decizia de impunere nr. 236/ 18.10.2007, adresa nr. 2063/25.02.2009.

Instanţa, analizând probatoriile administrate în cauză, reţine următoarele:

Pârâta a emis la data de 10.12.2008 înştiinţarea de plată nr. 6586 prin care a stabilit în sarcina reclamantei un debit total de 7179 lei, reprezentând  impozit pe clădiri cu majorările de întârziere aferente, aspecte ce rezultă şi din somaţia nr. 726/6.02.2009 (4238 impozit clădiri şi majorări de întârziere în valoare de 2863 lei)  ce au fost calculate pe perioada: 01.01.2005- 01.12.2008 (adresa nr. 728/6.02.2009- fila 12 dosar nr. 2587/180/2009).

Instanţa mai reţine că între reclamantă şi Consiliul  Local al comunei Filipeşti jud. Bacău s-a încheiat contractul de concesiune nr. /29.12.2004 având ca obiect  exploatarea imobilului în care funcţionează  Cabinetul Medical Individual. M situat în sat/ comuna Filipeşti, judeţul Bacău, format din 7 încăperi în suprafaţă totală de 70,98 m.p., durata concesiunii fiind de  15 ani, începând cu data de  01.01.2005.

La data de 20.09.2007, între Comuna Filipeşti reprezentată de Primarul acesteia  şi Cabinetul Medical Individual M s-a încheiat contractul de  vânzare-cumpărare autentificat sub nr., privind imobilul care a făcut obiectul contractului de concesiune precum şi suprafaţa de teren  de 531 m.p.

Ca urmare, pentru perioada 01.01.2005- 20.09.2007, reclamanta era scutită, prin efectul legii, de a plăti impozit pe clădiri şi pe teren, conform dispoziţiilor art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. g) Cod Fiscal.

Astfel, art. 250 din Codul Fiscal prevede următoarele:

„Scutiri. Clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul  legii sunt după cum urmează:  pct. 5: clădirile unităţilor sanitare publice cu  excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice”, iar conform art. 257 lit. g „Impozitul  pe teren nu se datorează pentru: lit. c) orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei clădiri a cărui titular este oricare dintre aceste categorii de proprietari, exceptând  suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice.

Prin urmare, instanţa reţine că, în mod greşit s-a calculat în sarcina reclamantei  impozit pe teren şi pe clădiri în baza art. 249 alin.3 şi art. 256 alin3 Cod Fiscal, în speţă aplicându-se alte temeiuri legale, respectiv art. 250 pct. 5 şi art. 257 lit. g din Codul Fiscal, aşa cum s-a menţionat.

Pe de altă parte, instanţa mai reţine faptul că  pârâta, în mod eronat a calculat impozit pe clădiri până pe data de 01.12.2008, atâta timp cât imobilul  în discuţie a fost cumpărat de către reclamantă la data de 20.09.2007,iar în actul administrativ  contestat nu este prezent nici un mod de calcul a impozitului  pe clădiri, nici în funcţie de valoarea de inventar a clădirii şi nici în funcţie de  suprafaţa terenului ocupat.

Ca urmare, având în vedere motivele de fapt şi de  drept reţinute, instanţa urmează a admite acţiunea şi a anula actul administrativ fiscal- titlul de creanţă nr. 6586/10.12.2008 şi pe cale de consecinţă va exonera reclamanta de plata sumei de 7179 lei.