Recurs. Anulare decizie emisă de a.j.f.p. Comunicarea actului administrativ fiscal

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare decizie emisă de A.J.F.P. Comunicarea actului administrativ fiscal

- art. 44 şi art. 218 din O.G. 92/2003

Potrivit Criticile aduse hotărârii prin prisma prevederilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate şi au fost înlăturate.

Motivul de casare invocat vizează situaţia în care hotărârea  a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu poate fi reţinut în speţă.

Contrar celor invocate de recurent, prima instanţă a reţinut în mod corect incidenţa prevederilor art. 44 din O.G. 92/2003 şi a art. 218 din O.G. 92/2003, cărora, raportat la starea de fapt reţinută, le-a dat o corectă interpretare.

Prin Decizia nr. 324 din 1.07.2015 emisă de A.J.F.P. B., s-a dispus, în temeiul art. 27 alin. 2, lit. d) din OG nr. 92/2003, atragerea răspunderii intimatului reclamant S. P. T. în solidar cu societatea J. G. S.R.L. al cărei administrator este, pentru suma de 585.932 lei ce reprezintă obligaţii fiscale restante neachitate de societate.

Recurenta pârâtă a comunicat actul - administrativ fiscal de atragere a răspunderii solidare către reclamant prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, însă această modalitate de comunicare a eşuat dovadă fiind returnarea prin poştă a scrisorii recomandate.

Ulterior, s-a procedat la comunicarea actului administrativ prin publicitate, însă, după cum în mod corect s-a reţinut, această comunicare cu reclamantul prin publicitate, prin anunţ colectiv, este la rândul ei viciată pentru că nu se referă la intimatul reclamant, căruia îi este destinat actul de atragere a răspunderii,  ci la societatea comercială J. G. S.R.L, aspect ce reiese fără echivoc din înscrisul de la fila 33 al dosarului primei instanţe.

În acest context, în mod legitim s-a reţinut de prima instanţă că actul administrativ se comunică, indiferent de modalitatea prevăzută de lege, destinatarului său, ceea ce, în speţă, nu s-a efectuat. Întrucât comunicarea efectivă a fost făcută la cererea reclamantului din data de 07.04.2015, prima instanţă a reţinut, în mod corect că, contestaţia administrativă a fost depusă în termen şi a obligat pârâta la soluţionarea pe fond a acesteia.

Decizia nr. 1049 din 18.05.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 3229/111/ 2015

Prin Sentinţa nr. 77/CA din 21.01.2016 Tribunalul B. a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către reclamantul S. P. T. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C.-N. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. A admis în parte cererea formulată de către reclamantul S. P. T. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. N. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., a anulat Decizia nr. xx/01.07.2015, emisă de către pârâta de rândul 1, privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de către reclamant. A obligat pârâta de rândul 1 să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de către reclamant, înregistrată la această pârâtă sub nr. xxxxx/12.05.2015 şi să plătească reclamantului suma de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtele au procedat iniţial la încercarea de a comunica către reclamant prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire a Deciziei nr. xxx/07.01.2015, emisă de către pârâta de rândul 2, privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului, însă ca urmare a returului prin poştă a scrisorii recomandate a procedat la comunicarea actului administrativ prin publicitate, prin anunţ colectiv, conform înscrisurilor aflate la filele 32, 33 din dosar.

Instanţa de fond a constatat, însă, că este viciată comunicarea cu reclamantul prin publicitate, prin anunţ colectiv, a deciziei nr. xxx/07.01.2015. În acest sens, instanţa evidenţiază faptul că, comunicarea Deciziei nr. xxx/07.01.2015 prin publicitate, prin anunţ colectiv, nu s-a făcut pe seama reclamantului, ci a societăţii comerciale J. G. S.R.L, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 33. Comunicarea actului administrativ fiscal, în temeiul art. 44 din O.G. 92/2003, trebuie să aibă un caracter unitar, în privinţa persoanei destinatarului şi elementelor sale de identificare, indiferent la care modalitate de comunicare reglementată de acest text de lege se recurge. Chiar în alineatul 5 al art. 44 din O.G. 92/2003, se menţionează expres că şi comunicarea prin publicitate a actului administrativ trebuie efectuată pe numele contribuabilului. În speţă, prin înscrisul de la fila 32, se remarcă că s-a încercat comunicarea deciziei nr. xxx/07.01.2015, pe numele reclamantului S. P. T. la adresa din O., str. A. C., nr. x, bl.Yxx, ap. xx. Însă, conform înscrisului de la fila 33, prin anunţul colectiv s-a efectuat comunicarea aceluiaşi act administrativ nu pe numele reclamantului, ci pe numele J. G. S.R.L., la o altă adresă, ce reprezintă sediul social al acestei societăţi, respectiv O., str.P., nr. x. În concluzie, în speţă nu s-a realizat comunicarea cu reclamantul prin publicitate, prin anunţ colectiv, a deciziei nr. xxx/07.01.2015, procedura urmată de către pârâte încălcând prevederile art. 44 din O.G. 92/2003, actualizată, care statuează: ,,Comunicarea actului administrativ fiscal:

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorităţii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean sau a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(6) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(7) În cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice. Pentru organul fiscal al unei autorităţi a administraţiei publice locale, consiliul local stabileşte, prin hotărâre, în funcţie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanţă ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal.”

Prin urmare, reclamantul s-a încadrat în termenul legal de 30 de zile de depunere a contestaţiei administrative în urma primirii Deciziei nr. xxx/07.01.2015, ca urmare a solicitării reclamantului din data de 07.04.2015 (fila 15). În consecinţă, raportat la prevederile art. 205 - 218 din O.G. 92/2003, actualizată, temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a anulat Decizia nr. xx/01.07.2015, emisă de către pârâta de rândul 1, prin care s-a respins ca nedepusă în termen contestaţia administrativă formulată de către reclamant. În mod corespunzător, instanţa a obligat pârâta de rândul 1 să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de către reclamant, înregistrată la această pârâtă sub nr. xxxxx/ 12.05.2015.

Întrucât atacarea direct în instanţă a Deciziei nr. xxx/07.01.2015, emisă de către pârâta de rândul 2, privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului, în lipsa soluţionării pe fond a contestaţiei administrative este inadmisibilă raportat la prevederile art. 218 din O.G. 92/2003, actualizată, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acestor pretenţii, care au fost respinse ca atare.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 451 - 453, pârâta de rândul 1 a fost obligată  să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea timbrajului.

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa de fond a admis în parte acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. N. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., solicitând admiterea recursului si casarea sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, " pârâtele au procedat iniţial la încercarea de a comunica către reclamant prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire a Deciziei nr.xxx/07.01.2015 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului, însă ca urmare a returului prin poştăa scrisorii recomandate a procedat la comunicarea actului administrativ prin publicitate, prin anunţ colectiv."

Cu toate acestea, pe de altă parte, instanţa reţine că, "este viciată comunicarea cu reclamantul prin publicitate, prin anunţ colectiv, a Deciziei nr.xxx/07.01.2015 şi că "comunicarea deciziei nr.xxx/07.01.2015 prin publicitate, prin anunţ colectiv, nu s-a făcut pe seama reclamantului, ci a societăţii comerciale J. G. SRL".

Ori, Decizia nr. xxx/0707.2015 a fost comunicată în conformitate cu prevederile art. 44 Cod de procedură fiscală, prin poştă cu scrisoare recomandată la adresa de domiciliul din loc. O., str. A. C., nr. x, bl. Y xx, et. x, ap.xx, jud. B.

Dat fiind faptul că, corespondenţa a făcut obiectul returului poştal, s-a procedat la comunicarea Deciziei nr. xxx/07.01.2015 prin publicitate, pe site-ul wvww.anaf.ro, conform Anunţului nr. xxxx/28.01.2015.

Astfel, arată recurenta, în mod eronat instanţa reţine că ar fi viciată comunicarea cu reclamantul prin publicitate, prin anunţ colectiv, deoarece din Anunţul colectiv rezultă că actul administrativ fiscal comunicat reclamantului nu este altul decât Decizia de atragere a răspunderii solidare a d-lui S. P. T., în calitate de administrator, pentru obligaţiile fiscale datorate de debitoarea la J. G. SRL, cu sediul în O., str. P., nr. x, jud. B. O simplă accesare a site-ului ANAF la categoria anunţuri, se putea identifica cu exactitate faptul că s-a emis un anunţ privind emiterea unui act administrativ fiscal în sarcina administratorului S. P. T., în speţă decizia de atragere a răspunderii solidare a acestuia şi, mai mult, din Anunţul colectiv - la notele de subsol, se specifică faptul că actele administrativ-fiscale pot fi consultate de titularii acestora chiar şi la organul fiscal emitent.

Prin urmare, Decizia nr. xxx/07.01.2015 privind atragerea răspunderii solidare a fost comunicată la data de 12.02.2015, după împlinirea termenului de 15 zile de la publicare 28.01.2015, astfel termenul de 30 de zile, de depunere a contestaţiei împotriva Deciziei nr. xxx/07.01.2015 s-a împlinit în data de 16.03.2015 şi, astfel, în mod întemeiat prin Decizia nr. xx/01.07.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de contestator, s-a respins contestaţia pentru suma de 585,932 lei, ca nedepusă în termen.

În considerarea motivelor expuse, a solicitat admiterea recursului şi  casarea sentinţei, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiate şi  menţinerea ca legale şi  temeinice a actelor administrativ-fiscale atacate.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului, cu consecinţa menţinerii ca legală şi  temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea a reţinut că este nefondat şi îl l-a respins  pentru următoarele considerente:

Criticile aduse hotărârii prin prisma prevederilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate şi au fost înlăturate.

Motivul de casare invocat vizează situaţia în care hotărârea  a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu poate fi reţinut în speţă.

Contrar celor invocate de recurent, prima instanţă a reţinut în mod corect incidenţa prevederilor art. 44 din O.G. 92/2003 şi a art. 218 din O.G. 92/2003, cărora, raportat la starea de fapt reţinută, le-a dat o corectă interpretare.

Prin Decizia nr. 324 din 1.07.2015 emisă de A.J.F.P. B., s-a dispus, în temeiul art. 27 alin. 2, lit. d) din OG nr. 92/2003, atragerea răspunderii intimatului reclamant S. P. T. în solidar cu societatea J. G. S.R.L. al cărei administrator este, pentru suma de 585.932 lei ce reprezintă obligaţii fiscale restante neachitate de societate.

Recurenta pârâtă a comunicat actul - administrativ fiscal de atragere a răspunderii solidare către reclamant prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, însă această modalitate de comunicare a eşuat dovadă fiind returnarea prin poştă a scrisorii recomandate.

Ulterior, s-a procedat la comunicarea actului administrativ prin publicitate, însă, după cum în mod corect s-a reţinut, această comunicare cu reclamantul prin publicitate, prin anunţ colectiv, este la rândul ei viciată pentru că nu se referă la intimatul reclamant, căruia îi este destinat actul de atragere a răspunderii,  ci la societatea comercială J. G. S.R.L, aspect ce reiese fără echivoc din înscrisul de la fila 33 al dosarului primei instanţe.

În acest context, în mod legitim s-a reţinut de prima instanţă că actul administrativ se comunică, indiferent de modalitatea prevăzută de lege, destinatarului său, ceea ce, în speţă, nu s-a efectuat. Întrucât comunicarea efectivă a fost făcută la cererea reclamantului din data de 07.04.2015, prima instanţă a reţinut, în mod corect că, contestaţia administrativă a fost depusă în termen şi a obligat pârâta la soluţionarea pe fond a acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a reţinut că este neîntemeiată critica  formulată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, împrejurare în raport cu care a respins recursul şi a menţinut în întregime hotărârea recurată, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare