Obligarea autoritatii publice la înmatricularea autoturismului second-hand fara plata taxei de poluare.

Art.90 – Tratat de instituire a UE – CJCE

Art.3, art.4, art.5, art.9, art.14 – OG nr.50/2008 pentru instiutirea taxei de

 poluare pentru autovehicule

Art.148 - Constitutie

Prin actiunea adresată Tribunalului Constanta – Sectia contencios administrativ si înregistrată sub nr.11530/118/13.09.2010, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta INSTITUtIA PREFECTULUI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca Opel Zafira seria sasiu WOLOTGF7522128267, culoare gri, an fabricatie 2002.

Motivând actiunea, reclamantul învederează în esentă că a achizitionat acest autoturism în august 2010, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv din Germania, însă că, pentru a-l înmatricula în România i se impune achitarea taxei de poluare  prevăzută în OUG nr. 50/2008.

Reclamantul consideră că, întrucât această taxă trebuie plătită la prima înmatriculare în România a unui autoturism, s-ar păstra conceptul de „taxă de primă înmatriculare” instituită initial prin prevederile art. 2141 -2143 Cod fiscal, care au fost declarate de instantele românesti ca fiind neconforme cu dispozitiile art.90 din Tratatul UE.

Reclamantul a mai arătat că, nici taxa de poluare nu ar fi conformă cu Tratatul UE, respectiv cu art.25, art.28 si art.90, aceasta pentru că, taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană si reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută (f.2-6 dos.fond), depunând ca probe: cartea de identitate a vehiculului (f.8), certificatul de înmatriculare tradus în limba română (f.9), contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului (f.10) .

Prin Sentinta civilă nr.1252/14.10.2010, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulată de reclamant M.C., si a dispus obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul marca Opel Zafira seria sasiu WOLOTGF7522128267, culoare gri, an fabricatie 2002, fără plata taxei de poluare.

Pentru a pronunta această hotărâre, instanta de fond a retinut în esentă că autoturismul în cauză este din categoria M (1), are capacitatea cilindrică 1995 cm3, fiind fabricat în anul 2002 si înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 14.01.2002.

S-a mai retinut că, autoturismul a fost cumpărat de reclamant în data de 19.08.2010, după care, in luna următoare s-a prezentat la autoritătile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima dată în România, cererea sa fiind respinsă pe motiv că, nu există dovada achitării taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008.

Problema de drept care s-a pus în cauză a fost dacă legislatia internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislatiei internationale si comunitare.

Astfel, retine instanta că, potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărtii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin.2 si art. 9 alin.1).

Obligatia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distinctia nici între autoturismele produse în România si cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi si cele second-hand.

 Deoarece,  OUG a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 (art.14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele aflate deja în circulatie înmatriculate în tară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art 5 alin 1).

Fată de sus-mentionatele dispozitii legale, pentru a interpreta corect acest act normativ si a identifica intentia legiuitorului, tribunalul a utilizat interpretarea teleologică (după scop), retinând în esentă că:

În expunerea de motive care însoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecintă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorită pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plăteste` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Se mai arată că, potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăseste 2.000 cmc si care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligatia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).

Se retine că, OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr.218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligatia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene si care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 si 2. Asadar, se creează o diferentă de tratament fiscal între masinile noi si cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.

A rezultat că, retine instanta de fond, pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria M1 si are norma de poluare Euro 2, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc  - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.

Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.

Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparatie cu produsele interne.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanta de fond a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au  prioritate fată de dreptul national, acesta rezultând din două argumente:

De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constitutie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).

De altfel, prin Legea nr.57/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitătii, dinainte de aderare.

Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală si specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară si fără ca baza legală a Comunitătii însăsi să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre arătând că, dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar si în fata dreptului national ulterior – or, în spetă, taxa pe poluare a fost introdusă în legislatia internă de abia în anul 2008.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că, judecătorul national este obligat să aplice  normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau  a unei alte proceduri constitutionale.

Analizând dispozitiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism  produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in tară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientati din punct de vedere fiscal să achizitioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Apreciază instanta de fond că, urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intentia legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cuaceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, astfel încât, consumatorii sunt directionati fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.

Se protejează astfel productia internă, aspect ce reiese explicit din preambulul O.U.G. nr. 208/2008 si OUG 218/2008, potrivită căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.

O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitătii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.

Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tări membre ale UE, atât timp cât,  norma fiscală natională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în spetă, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).

Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferentă de tratament s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin Hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia si fructele cultivate în Italia).

Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, desi este evident că, poluează si autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.

Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, desi din preambulul OUG 50/2008 rezultă că, s-a urmărit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătătirea calitătii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului `poluatorul plăteste`.

Acest tip de discriminare se discută însă în raport de art.16 din Constitutie, art.26 din Pactul International din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 si a art.1 si 2 din OG nr.137/31 august 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, dispozitii fată de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea actiunii în acest sens si nechemarea în judecată a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării).

Pentru toate aceste aspecte instanta de fond a admis actiunea .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta INSTITUtIA PREFECTULUI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, indicând ca temei de drept prevederile art.299 Cod pr.civilă si art.5 al.1 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005, cu următoarea motivatie, în esentă:

-pentru a se putea proceda la înmatricularea unui autovehicul, serviciul de înmatriculare din cadrul institutiei pârâte este obligat să verifice dacă la data solicitării sunt îndeplinite si alte conditii de natură juridică, respectiv tehnică a autovehiculului, instanta neputând îndeplini atributiile functionarului public desemnat să verifice aceste conditii impuse la înmatriculare;

-instanta de fond a stabilit că prevederile legislatiei interne contravin legislatiei internationale si comunitare, ori asupra acestor aspecte se poate pronunta doar judecătorul national, deoarece prin lege această atributie revine în mod exclusiv acestuia;

-taxa de primă înmatriculare nu contravine normelor europene, atâta timp cât, fiecare stat este liber să instituie taxa pentru înmatriculare si, mai mult, actul normativ care a instituit această taxă, respectiv OUG nr.50/2008, nu a fost declarat neconstitutional.

Solicită admiterea recursului, si pe cale de consecintă, desfiintarea sentintei recurate si respingerea actiunii formulate de reclamantul M.C.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant M.C. solicită respingerea recursului si mentinerea sentintei pronuntate de prima instantă, cu următoarea motivatie, în esentă:

Prima instantă a apreciat corect că, taxa este discriminatorie pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul revînzării lor în tară, în situatia în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de provenientă, în timp ce la revînzarea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu mai este percepută.

Solicită intimatul reclamant ca instanta să constate că, în cauza de fată, taxa de poluare instituită de OUG nr.50/2008 are un caracter ilegal si că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate fată de dreptul national.

Fată de sustinerile recurentei potrivit cărora instanta de fond si-a depăsit competenta ce-i revine potrivit legii, arată intimatul reclamant faptul că, acestea nu pot fi primite, deoarece prima instantă nu a dispus obligarea recurentei la înmatricularea autoturismului în orice conditii, ci doar înmatricularea acestuia fără plata taxei de poluare, celelalte conditii de natură juridică sau tehnică privind autoturismul trebuind îndeplinite de intimat.

Arată intimatul recurent că, nici critica cu privire la faptul că actul normativ care a instituit taxa de poluare, respectiv OUG nr.50/2008 nu a fost declarat neconstitutional nu poate fi retinută, deoarece instanta de fond nu a analizat neconstitutionalitatea acestui act normativ, ci doar neconcordanta acestuia cu norma europeană, care are prioritate fată de dispozitioile interne contrare (art.148 din Constitutie).

Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse sentintei recurate, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge, ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente, în esentă:

Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât si în practica judiciară internă si cea a CJCE că, art.90 din Tratatului de Instituire a Uniunii Europene produce efecte directe si ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdictiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

În cauza de fată, Tribunalul a retinut aplicabilitatea prioritară si directă a disp.art.90 din Tratat potrivit cu care „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură si mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Judecătorul national, ca prim judecător comunitar, are competenta atunci când dă efect disp.art.90 din Tratat, să aplice procedurile nationale de asa manieră ca drepturile prevăzute în acesta, să fie deplin si efectiv protejate.

Pe de altă parte, obligatia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdictiilor, ci si Guvernului însusi si organelor componente ale acestora, cum sunt bunăoară autoritătile fiscale.

Tribunalul, ca instantă de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozitiile constitutionale interne si normele Tratatului  de asa manieră încât, să i se recunoască particularului dreptul său, de a nu fi impus cu o taxă specială, discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand, importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

În această manieră, instanta de fond si-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat, cât si de Legea de ratificare a acestuia, precum si de Curtea de Justitie în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) – M(3) si N(1) – N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărtii de identitate a autovehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor omologate de acestea, aprobate prin art.3 din Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.211/2003.

Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare – art.3 al.2 si art.9 al.1 - , obligatia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit art.4 lit.”a” din Ordonantă, fără ca textul să facă distinctie între autoturismele produse în România si cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi si cele second-hand.

Deoarece OUG nr.50 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 conform art.14 al.1, rezultă că, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele aflate deja în circulatie, înmatriculate în tară, taxa calculându-se de Administratia Fiscală competentă, potrivit art.5 al.1 .

În atare conditii, cum scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura libera circulatie a mărfurilor, în mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat în sensul hotărârii pronuntate, atât timp cât, acest articol se referă la „impozitele si taxele interne”, care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparatie cu produsele interne.

Curtea retine că, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr.50/2008, în conditiile în care, reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

În conditiile date, Curtea constată că, într-adevăr, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozitiile dreptului comunitar, care au prioritate fată de dreptul national, aceasta rezultând din două argumente esentiale:

-de la 01 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, astfel că, în art.148 al.2 din Constitutie s-a prevăzut „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozitiile contrare din legea internă, cu respectarea prevederilor Actului de aderare”, iar potrivit al.4 al aceluiasi text „Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile al.2”.

-prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitătii dinainte de aderare.

Analizând dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe această taxă de poluare la un autoturism produs în tară sau într-un alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, astfel că, cumpărătorii sunt orientati din punct de vedere fiscal, să achizitioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

În atare conditii, retine Curtea că, OG nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitătii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat UE, precum si pentru cel din prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent,  vânzarea autoturismelor noi produse în România.

După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte tări membre ale UE, atât timp cât, norma fiscală natională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor (CJE, Hotărârea din 07 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în spetă taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).

Mai trebuie remarcat si un alt tip de discriminare – între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismului anterior datei de 01 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturismele ulterior, si care, plătesc taxă de poluare, desi este evident că, poluează si autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate ulterior.

Discriminarea este realizată de legiuitor care, a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, desi din preambulul OG nr.50/2008, rezultă că, s-a urmărit asigurarea îmbunătătirii calitătii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „Poluatorul plăteste”.

Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern si se aplică cu prioritate, instanta de fond era tinută să admită actiunea reclamantului, în modalitatea în care sus-a fost expus.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii atacate, Curtea văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare