Legitima aparare. Eroare grava de fapt cu privire la retinerea dispozitiilor art. 73 lit. b Cod penal în loc de art. 44 alin. 2 Cod penal.

Savârsirea faptei de catre inculpat s-a realizat în stare de legitima aparare, în conditiile art.44 alin.3 cod penal: „este de asemenea în legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul”.

În cauza se impunea retinerea savârsirii faptei de catre inculpat în conditiile legitimei aparari prev. de art.44 alin.3 Cod penal si nu retinerea circumstantei atenuante legale prev. de art.73 lit.b cod penal, având în vedere ca actiunea ilicita a partii vatamate de împiedicare a inculpatului sa iasa din curte nu a reprezentat o provocare din partea partii vatamate, ci un atac material în sensul art.44 alin.2 cod penal, care a pus în pericol grav drepturile inculpatului la libertate si la stabilirea resedintei.

Instanta de fond a pronuntat sentinta recurata în urma unei erori grave de fapt cu privire la retinerea starii de provocare prev. de art.73 lit.b cod penal în loc de starea de legitima aparare prev. de art.44 alin.2 cod penal, acest fapt constituind cazul de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.18 cod procedura penala, caz de casare care se ia în considerare întotdeauna din oficiu, potrivit art.3859 alin.2 cod procedura penala.

Art. 44 alin. 2 Cod penal

Art. 3859 pct. 18 Cod procedura penala

Art.23 alin.1, art. 25 alin.2 din Constitutia României

Constata ca prin sentinta penala nr.234 din data de 18 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Tulcea, în dosarul penal nr.2851/327/2010, s-a hotarât:

„În temeiul art.182 alin.1 Cod pen. cu aplicarea art.73 lit.b raportat la art.76 lit.d Cod penal, condamna pe inculpatul D.M. la o pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru infractiunea de vatamare corporala grava (fapta din data de 08.02.2008).

În baza art. 71 Cod penal si al art. 3 din Protocolul aditional al Conventiei Europena a Drepturilor Omului, interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice precum si cele prevazute la art.64 lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat,  pe durata pedepsei.

În temeiul art.81 Cod penal dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit în conformitate cu  art.82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.

În baza art. 359 Cod proc.pen., se atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, în sensul ca, daca în cursul termenului de încercare va savârsi din nou o infractiune, se va revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei, urmând ca acesta sa execute în intregime pedeapsa ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

Admite actiunea civila promovata de Spitalul Judetean de Urgenta Tulcea, cu sediul în Tulcea, str.1848, nr.32, judetul Tulcea si va obliga inculpatul, în temeiul art.14 si art.346 Cod proc.pen. raportat la prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, la plata catre acesta, a sumei de 3.794,87 lei, ce se va actualiza cu indicele de inflatie la momentul platii efective.

Admite în parte, actiunea civila a partii civile P.C. si va obliga inculpatul la plata, catre acesta a sumei de 5000 lei, cu titlu de daune materiale si morale.”

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Începand cu luna noiembrie 2007, P.C. si P.N. au inchiriat o parte din imobilul din Tulcea str.B. nr.21, catre D.M. si concubina acestuia, P.M. In seara zilei de 08.02.2008, intre P.C. si D.M. s-a iscat o altercatie verbala, care avea ca obiect neplata chiriei. In jurul orelor 23,00 inculpatul a fost surprins de P.N. si P.C., cu bagaje, in dreptul portii, intentia fiind de a se muta peste noapte, la numitul C.S.I., care locuia vis-à-vis pe str. B. la nr.22. Cei doi, temându-se de a nu li se fi sustras bunuri din imobilul inchiriat precum si nemultumiti de faptul ca D.M. incerca sa plece fara a achita chiria restanta, au incercat sa-l retina pe acesta. In conflictul spontan care s-a iscat, inculpatul l-a impins pe P.C. care s-a dezechilibrat si a cazut pe o bordura din beton aflata in curte, fracturându-si in acel moment piciorul si soldul drept.

Din certificatul medico-legal nr.173/20.03.2008 rezulta ca P.C., in varsta de 64 ani, prezinta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corp/plan dur, ce necesita ingrijiri medicale timp de cca. 90 zile de la data producerii, daca nu survin complicatii.

La data de 11.10.2010 partea vatamata P.C. s-a constituit parte civila cu suma de 10.000 lei, din care 7.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentand cheltuieli de spitalizare si tratamente si 3.000 lei cu titlu de daune morale.

Spitalul judetean de urgenta Tulcea s-a constituit parte civila cu suma de 3.794,87 lei, ce reprezinta contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vatamata Petrov Calistrat.

In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati martorii: P.N., R.E. si C.S.I.

In privinta inculpatului, cu exceptia termenului de judecata din data de 13.09.2010, când nu s-au putut indeplini acte de procedura intrucat era lipsit de aparare, acesta nu s-a prezentat in fata instantei, desi a fost citat chiar si cu mandat de aducere.

Din declaratia data de inculpat in faza de urmarire penala, rezulta ca sotii P.N. si C., in seara zilei de 08.02.2008 se aflau in stare de ebrietate, au iscat un scandal in curtea imobilului, fiind solicitata (de catre inculpat) interventia organelor de ordine publica, prin serviciul de urgenta 112. Intrucât scandalul a fost continuat, dupa plecarea echipajului de politie, inculpatul si-a facut bagajele, fiind decis sa paraseasca imobilul, la acea ora din noapte (ora 23,00). Deoarece poarta era incuiata, a incercat sa sara gardul, insa a fost surprins de P.N., care a inceput sa traga de bagaje. La locul incidentului a sosit si P.C. care l-ar fi lovit pe inculpat si l-ar fi taiat cu un cutit, in zona abdomenului. In acea altercatie, P.N. l-a impins pe P.C. care a cazut deasupra unui bazin din fier. Vatamarile suferite de inculpat nu sunt atestate prin niciun mijloc material de proba. 

Sustinerile inculpatului nu sunt coroborate cu alte mijloace de proba, fiind infirmate in parte de declaratiile martorilor audiati in fata instantei.

Astfel, potrivit declaratiei martorului C.S.I., luata sub prestare de juramant, acesta a perceput in mod direct momentul in care inculpatul D.M. a impins partea vatamata, care nu s-a mai ridicat din locul unde cazuse.

Elementul material al laturii obiective al infractiunii consta in actiunea inculpatului exercitata asupra partii vatamate, urmata de caderea acesteia din urma si producerea leziunilor expuse anterior.

Urmarea imediata consta in producerea de leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare aprox.90 de zile de ingrijiri medicale, legatura de cauzalitate fiind dedusa implicit din modul de desfasurare al agresiunii, fiind evident ca in absenta agresiunii exercitate impotriva sa, partea vatamata nu ar fi suferit urmarile constatate potrivit investigatiilor medicale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a savarsit infractiunea cu intentie directa, in acceptiunea art. 19 alin.1 pct. 1 lit a Cod penal, avand reprezentarea faptelor  si a consecintelor asupra integritatii corporale si sanatatii partii vatamate.

Pe cale de consecinta, apreciind ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, in sensul ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului, tinand cont de criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevazute de art.72 cod penal, respectiv: dispozitiile partii generale ale codului penal, limitele de pedeapsa ale infractiunii, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea si imprejurarile in care a fost savârsita fapta, persoana inculpatului, comportamentul din cursul procesului penal.

Potivit fisei de cazier judiciar, inculpatul nu figureaza cu antecedente penale.

Intrucat din probele administrate in cauza, rezulta ca inculpatul a fost provocat de partea vatamata de a reactiona in maniera constata, instanta de fond a retinut in privinta acestuia circumstante atenuante, in sensul prevederilor art.73 lit.b Cod pen.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul D.M.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a aratat ca din probele administrate în cauza nu rezulta cu certitudine ca inculpatul este cel care a împins-o pe partea vatamata care s-a dezechilibrat si a cazut pe bordura din beton aflata în curtea unde s-a iscat altercatia, partea vatamata împreuna cu sotia acesteia tragând de inculpat, în încercarea de a-l mobiliza pe acesta si considerând astfel ca în cauza nu se poate constata vinovatia inculpatului, întrucât nu se pot stabili cu certitudine  conditiile în care a avut loc accidentul; în consecinta, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârii pronuntata de Judecatoria Tulcea si, rejudecând, sa se dispuna achitarea inculpatului în temeiul dispozitiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.a) Cod procedura penala, întrucât fapta nu exista; în ceea ce priveste actiunea civila a cauzei, inculpatul a solicitat respingerea acesteia ca nefondata.

În recurs nu s-au administrat mijloace de proba noi.

Examinând sentinta recurata în raport de motivele de recurs si de actele si lucrarile dosarului, fata de efectul devolutiv al recursului si limitele acestuia, potrivit art.3856 cod procedura penala, Curtea constata ca recursul formulat de catre inculpatul Dinu Marian este fondat, pentru urmatoarele:

Instanta de fond a retinut în mod corect starea de fapt, cu privire la incidentul care a avut loc în data de 08.02.2008 între inculpatul D.M. si partea vatamata P.C., încheiat prin împingerea partii vatamate de catre inculpat care s-a dezechilibrat si a cazut pe o bordura din beton aflata in curte, fracturându-si in acel moment piciorul si soldul drept, leziuni traumatice care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale.

În acest sens, Curtea are în vedere declaratia partii vatamate care se coroboreaza cu declaratia martorei P.N., cu declaratia martorului ocular C.S.I. (care a declarat ca a perceput in mod direct momentul in care inculpatul D.M. a împins partea vatamata, care nu s-a mai ridicat din locul unde cazuse) si cu certificatul medico-legal nr.173/20.03.2008, din care rezulta ca P.C., în vârsta de 64 ani, prezinta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corp/plan dur, ce necesita îngrijiri medicale timp de cca. 90 zile de la data producerii, daca nu survin complicatii.

Fata de aceste mijloace de proba administrate în cauza, Curtea constata ca nu sunt întemeiate criticile recurentului inculpat, constând în faptul ca nu s-ar putea stabili cu certitudine  motivul pentru care partea vatamata s-a dezechilibrat si a cazut.

 Având în vedere efectul devolutiv al recursului si limitele acestuia potrivit art.3856 cod procedura penala, raportat la probatoriul administrat în cauza, Curtea constata ca recursul formulat de catre inculpatul D.M. este fondat pentru un alt motiv decât cel invocat.

Astfel, Curtea constata, astfel cum instanta de fond a retinut în mod corect, ca incidentul dintre inculpat si partea vatamata din seara zilei de 08.02.2008 a pornit de la o altercatie verbala, care avea ca obiect neplata chiriei de catre inculpat, iar în jurul orelor 23,00 inculpatul a fost surprins de P.N. si P.C., cu bagaje, in dreptul portii, intentia fiind de a se muta peste noapte, la numitul C.S.I., care locuia vis-à-vis pe str. B. la nr.22; P.N. si P.C., temându-se de a nu li se fi sustras bunuri din imobilul inchiriat precum si nemultumiti de faptul ca D.M. incerca sa plece fara a achita chiria restanta, au încercat sa-l retina pe acesta.

Curtea constata ca actiunea partii vatamate P.C. de împiedicare a inculpatului de a iesi din curtea partii vatamate a fost o actiune ilicita, având în vedere ca neplata chiriei nu poate constitui un motiv pentru a-l împiedica pe chirias sa paraseasca locuinta închiriata; nu era justificata nici temerea partii vatamate ca inculpatul ar fi putut sustrage bunuri din locuinta, având în vedere ca putea solicita inculpatului sa-i arate bunurile cu care vrea sa plece.

În consecinta, Curtea apreciaza ca partea vatamata nu avea dreptul sa-l împiedice pe inculpat sa paraseasca locuinta închiriata, pentru plata chiriei restante partea vatamata având calea licita în formularea unei actiuni civile în pretentii, constând în plata chiriei restante.

Actiunile partii vatamate P.C. si a sotiei acestuia, P.N., de împiedicare a inculpatului D.M. sa iasa din curtea partii vatamate au constat în închiderea portii (aspect care reiese din declaratiile partii vatamate si a sotiei acestuia) în care au aratat ca inculpatul încerca sa sara poarta care era încuiata, prinderea bagajelor inculpatului si, ulterior, îmbrâncirea reciproca, în urma careia partea vatamata s-a împiedicat de o bordura si a cazut, suferind leziunile mentionate mai sus.

Fata de considerentele expuse, fata de actiunea ilicita a partii vatamate de împiedicare a inculpatului sa paraseasca locuinta închiriata (proprietarul neavând un asemenea drept fata de chirias),  actiune de natura a aduce atingere dreptului de libertate a inculpatului, Curtea apreciaza ca în cauza se impunea aprecierea savârsirii faptei de catre inculpat în stare de legitima aparare în conditiile art.44 alin.3 cod penal: „este de asemenea în legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul”.

Astfel, Curtea retine ca inculpatul a împins pe partea vatamata în încercarea de a parasi curtea partii vatamate, actiunea partii vatamate de împiedicare a inculpatului de a iesi din curte punând în pericol grav dreptul de libertate a inculpatului si dreptul acestuia de a-si stabili resedinta (inculpatul dorea sa se mute la martorul C.S.I.), drepturi consacrate de art.23 alin.1, respectiv de art. 25 alin.2 din Constitutia României.

Actiunea partii vatamate de prindere a bagajelor inculpatului si împiedicare astfel a acestuia sa iasa din curte reprezinta un atac material, direct, imediat si injust îndreptat împotriva inculpatului si prin care s-au pus în pericol grav drepturile fundamentale ale inculpatului prev. de art.23 alin.1, respectiv de art. 25 alin.2 din Constitutia României, fiind îndeplinite astfel conditiile atacului prev. de art.44 alin.2 cod penal care justifica retinerea legitimei aparari.

 Curtea apreciaza ca se impune a se retine legitima aparare prev. de art.44 alin.3 cod penal, având în vedere ca împingerea partii vatamate P.C. (în vârsta de 63 de ani la data savârsirii faptei) de catre inculpatul D.M. (în vârsta de 31 de ani la data savârsirii faptei)  nu a respectat cerinta proportionalitatii dintre atac si aparare pentru a se retine legitima aparare în conditiile art.44 alin.2 cod penal, însa depasirea de catre inculpat a limitelor unei aparari proportionale a fost determinata de tulburarea produsa inculpatului de discutiile în contradictoriu cu partea vatamata si sotia acestuia, de faptul ca acestia nu îi dadeau voie sa iasa din curte si i-au prins bagajele pe care le avea.

Fata de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constata ca în cauza se impunea retinerea savârsirii faptei de catre inculpat în conditiile legitimei aparari prev. de art.44 alin.3 cod penal si nu retinerea circumstantei atenuante legale prev. de art.73 lit.b cod penal, având în vedere ca actiunea ilicita a partii vatamate de împiedicare a inculpatului sa iasa din curte nu a reprezentat o provocare din partea partii vatamate ci un atac material în sensul art.44 alin.2 cod penal care a pus în pericol grav drepturile inculpatului la libertate si la stabilirea resedintei.

În consecinta, Curtea constata ca instanta de fond a pronuntat sentinta recurata în urma unei erori grave de fapt cu privire la retinerea starii de provocare prev. de art.73 lit.b cod penal în loc de starea de legitima aparare prev. de art.44 alin.2 cod penal, acest fapt constituind cazul de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct.18 cod procedura penala, caz de casare care se ia în considerare întotdeauna din oficiu, potrivit art.3859 alin.2 cod procedura penala.

Fata de considerentele expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.”b, d” cu referire la art. 3859 pct.18 cod procedura penala, Curtea va admite recursul penal declarat de inculpatul D.M. împotriva sentintei penale nr.234 din data de 18 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Tulcea, în dosarul penal nr. 2851/327/2010, caseaza  hotarârea atacata si, rejudecând, în temeiul art.11 pct.2 lit.a) - art.10 lit.e) cod procedura penala cu ref. la art.44 alin. (3) cod penal, va achita pe inculpatul D.M. pentru infractiunea prev. de art.182 alin. (1) cod penal.

În consecinta, se vor înlatura dispozitiile referitoare la condamnarea inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, Curtea retine ca potrivit art.346 alin.2 cod procedura penala „când achitarea s-a pronuntat … pentru ca instanta a constat existenta unei cauze care înlatura caracterul penal al faptei… instanta poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile”, iar în prezenta cauza s-a retinut savârsirea de catre inculpat a faptei în legitima aparare, cauza prev. de art.44 alin.3 cod penal de înlaturare a caracterului penal al faptei.

În consecinta, Curtea constata ca fapta inculpatului de a împinge pe partea vatamata (persoana mult mai în vârsta decât el) nu este o actiune ilicita penala însa este o actiune ilicita de natura a atrage raspunderea sa civila delictuala, în conditiile art.998 cod civil, deoarece a depasit limitele unei aparari proportionale, astfel cum s-a aratat mai sus.

Este evident ca leziunile corporale suferite de catre partea vatamate (fractura pertrohanteriana dreapta, impotenta functionala sold drept) care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale, au cauzat partii civile suferinte psihice si fizice cauzate de leziunile traumatice suferite, fiindu-i afectate functiile locomotorii, însa având în vedere ca fapta inculpatului a fost determinata de actiunea ilicita a partii civile (astfel cum s-a prezentat mai sus), Curtea va reduce cuantumul daunelor morale acordate partii civile Petrov Calistrat  de la 3000 lei la 2000 lei.

În ceea ce priveste daunele materiale în cuantum de 2.000 lei acordate de catre instanta de fond, Curtea urmeaza a le înlatura având în vedere ca acestea nu au fost dovedite în nici un fel, chiar instanta de fond precizând în motivarea acordarii acestora ca „suma de 2000 lei constituie o estimare rezonabila a cheltuielilor efectuate cu tratamentele medicale”, fiind încalcate astfel prevederile art.1169 cod civil: „cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”.

Curtea nu va modifica pretentiile partii civile ale unitatii spitalicesti, având în vedere principiul disponibilitatii care reglementeaza solutionarea actiunii civile, iar inculpatul nu a criticat prin motivele de recurs actiunea civila formulata de aceasta parte civila, ci doar actiunea civila formulata de catre partea civila P.C.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate în masura în care nu contravin prezentei.

Domenii speta

Spete similare