Revizuire. termenul în care poate fi exercitată

DREPT PROCESUAL CIVIL

REVIZUIRE. TERMENUL ÎN CARE POATE FI EXERCITATĂ

Potrivit art. 324 alin. 1 şi 5, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, de la comunicarea hotărârii definitive, iar în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Decizia civilă nr. 3892/ 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea

(dosar civil nr. 3275/111/2012)

Prin sentinţa civilă nr. 1107/LM din 24 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 3275/111/2012, s-a admis  excepţia tardivităţii introducerii cererii de revizuire.

 S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta N.C., în contradictoriu cu intimaţii COLEGIUL TEHNIC „D.L.” şi INSPECTORATUL JUDEŢEAN BIHOR.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa în acest mod, instanţa tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Prin sentinţa civilă nr. nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor în dosar nr. 12938/111/2010 s-a respins acţiunea precizată si completată formulată de reclamanta N.C.  în contradictoriu cu pârâta  Colegiul Tehnic „D.L.” Oradea.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa a reţinut, in esenţă că evaluarea reclamantei revine persoanelor abilitate prin normele legale, instanţa neputând sa se substituie acestora. Desigur însa ca procedura de acordare trebuie respectată de respectivele persoane, iar în speţa de fata  apreciindu-se că acesta a fost respectata, chiar reclamanta necontestând-o, ea înţelegând să critice doar calificativul acordat, iar unitatea pârâta nu a contestat diplomele obţinute si nici  activităţile pe care le-a desfăşurat reclamanta in timpul activităţii şcolare sau activităţi extraşcolare.

Având in vedere dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 128/1997 modificata privind Statutul personalului didactic si art. 31 lit. f din Ordinul nr. 4925/2005 a Ministerul Educaţiei, Ordinul  nr. 4.595 din 22 iulie 2009, instanţa a reţinut ca procedura de întocmire a fiselor de evaluare pentru toţi anii şcolari contestaţi de reclamantă a fost respectata de către unitatea pârâta.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N.C., ce a fost respins prin decizia civila nr. 1753/R/2011 dată de Cutea de Apel Oradea.

 În considerentele hotărârii s-a reţinut că este reală afirmaţia că la dosar există probe care atestă nivelul calitativ al activităţii desfăşurate de recurentă pe parcursul anilor care au fost evaluaţi în timpul procesului.

Însă, susţinerea instanţei de fond potrivit căreia aceasta nu are competenţa de a face ea însăşi evaluarea s-a reţinut a fi legală şi temeinică. În aceste condiţii, s-a apreciat că singurul lucru care mai rămâne de discutat îl reprezintă respectarea dispoziţiilor legale privind procedura de evaluare, ori, aşa cum a arătat şi Inspectoratul Şcolar Bihor şi cum a reţinut şi instanţa de fond, nu au fost evidenţiate încălcări ale dispoziţiilor legale în procedura de evaluare întocmită de reprezentanţii Colegiului Tehnic „D.L.” Oradea.

De asemenea, din lectura art. 52 din Legea nr. 128/1997, s-a apreciat că  nu se reţine că este obligatorie procedura unei alte discuţii decât cea în faţa Consiliului de Administraţie al unităţii de învăţământ, şedinţă, la care însăşi recurenta a recunoscut că a participat. Faptul că printr-un ordin al ministrului s-ar fi sugerat o astfel de procedură, s-a apreciat a fi irelevant din perspectiva analizei legalităţii evaluării pe care instanţa o face, doar legea cadru prevăzând condiţii care în caz de nerespectare determină nulitatea procedurii.

S-a considerat că, indiferent de concluzia la care ajunge instanţa în legătură cu valoarea activităţii desfăşurată de recurentă, concluzie care oricum este unilaterală, deoarece nu există termen de comparaţie în analiza activităţii altor cadre didactice de la aceiaşi unitate de învăţământ, limitele verificării trebuie să se oprească doar la legalitatea procedurii, ori, Curtea a reţinut că nu poate să identifice elemente care să evidenţieze încălcări ale dispoziţiilor legale imperative.

Împotriva deciziei nr. 1753/R/2011 data de Cutea de Apel Oradea reclamanta a formulat contestaţie in anulare, înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 12.08.2011. Prin decizia civila nr. 1300/2012-R Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondata contestaţia in anulare.

De asemenea,  reclamanta a formulat împotriva deciziei nr. 1753/R/2011 data de Cutea de Apel Oradea si cerere de revizuire, înregistrata la data de 26.08.2011, respinsa ca inadmisibila prin decizia nr. 1258/2010-R, având in vedere că prin decizia atacata nu s-a evocat fondul.

Împotriva sentinţei civile nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor s-a formulat si prezenta cerere de revizuire, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 si 7 C. pr. civ.

În ce priveşte cererea de revizuire întemeiata pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ., instanţa a reţinut următoarele:

Spre deosebire de recurs, care in principiu, urmăreşte remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regula, îndreptarea erorilor săvârşite in legătură cu starea de fapt stabilita prin hotărârea definitivă sau irevocabila. Datorita acestui fapt, cele doua căi de atac sunt complementare si deci pot fi exercitate concomitent.

S-a mai reţinut că potrivit  dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. pr. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prima ipoteza vizează situaţia in care instanţa s-a pronunţat din eroare si asupra unor lucruri care nu s-au cerut – extra petita. Ipoteza a doua are in vedere situaţia in care instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate în proces - minus petita. Iar ipoteza a treia vizează situaţia in care instanţa a dat reclamantului mai mult decât a cerut - plus petita.

Cea de-a doua ipoteza, a fost invocată de către revizuientă ca fiind incidentă in cauza.

 Tribunalul a reţinut că art. 322 pct. 2 teza a doua Cod pr. civ. are in vedere ipoteza in care nu s-a soluţionat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu si atunci când nu a fost analizata o cerere de probaţiune ori o excepţie sau un argument. In sensul acestui text, prin lucru cerut trebuie să se înţeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului si au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii. Revizuirea s-a apreciat că nu poate fi primită când instanţa a respins un capăt de cerere, de vreme ce acesta a primit o dezlegare.

În speţă susţinerile revizuientei in sensul ca instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut sunt nefondate, instanţa analizând toate capetele de cerere formulate si respingându-le ca nefondate.

În ce priveşte excepţia de tardivitate, invocata de intimată,, s-a apreciat a fi întemeiata. Astfel potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. 1 C. pr. civ. termenul de revizuire este de o luna si se va socoti in cazurile prev. de art. 322 pct. 1, 2 si 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.

În speţă, sentinţa civila nr. 363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor, hotărâre definitivă, a fost comunicata revizuientei la data de 30.03.2011, iar termenul de revizuire de o luna curge de la comunicării acesteia, împlinindu-se la data de 02.05.2011 (având in vedere ca data de 30.04.2011 a fost intr-o zi de sâmbătă). Iar împrejurarea că reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei s-a apreciat că nu determina suspendarea termenului de revizuire, întrucât cele doua căi de atac sunt complementare si deci pot fi exercitate concomitent.

Aşadar susţinerile revizuientei din concluziile scrise in sensul că până la soluţionarea recursului nu putea promova calea de atac a revizuirii, au fost apreciate ca fiind nefondate. Iar faptul ca a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 363/LM/2011 si apoi revizuire împotriva hotărârii date in recurs nu reprezintă împrejurări mai presus de voinţa părţii care să determine repunerea in termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. pr. civ. În consecinţă cererea de repunere in termen a fost apreciat ca  nefondată.

Având in vedere că revizuienta a depus cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. pr. civ. la data de 2.04.2012, în baza  dispoziţiilor art. 324 alin. 1 C. pr. civ., s-a reţinut a fi tardiv  formulată.

 În ce priveşte cererea de revizuire întemeiata pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. pr. civ. instanţa a reţinut că potrivit acestor dispoziţii se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă după, darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa parţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unui instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. 1 C. pr. civ. termenul de revizuire este de o luna si se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori după caz, din ziua in care partea a luat cunoştinţa de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Revizuienta a invocat ca înscris nou decizia civila nr. 1480/7.06.2011-R data de Cutea de Apel Oradea in dosar nr. 471/35/2010 prin care, după rejudecarea recursului ca urmare a admiterii unei contestaţii in anulare, s-a admis recursul declarat de recurenta N.C. împotriva sentinţei civile nr. 1614/2009 data de Tribunalul Bihor si in consecinţa s-a admis contestaţia acesteia si s-a dispus anularea Deciziei nr. 6/2009 si a Hotărârii nr. 8041/2009 si sancţiunea aplicată petentei, aceea de avertisment.

Tribunalul a reţinut că de aceasta hotărâre revizuienta avea cunoştinţă la data la care a introdus cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1753/R/2011 dată de Cutea de Apel Oradea, cerere înregistrată pe rolul Curţii la data de 26.08.2011, in cuprinsul motivelor de revizuire aceasta făcând referire la soluţia pronunţată in dosar nr. 471/35/2010, prin care s-a dispus anularea sancţiunii avertismentului.

Aşadar, chiar presupunând că revizuienta a luat cunoştinţă de decizia civila nr. 1480/7.06.2011-R numai la data înregistrării cererii de revizuire pe rolul Curţii de Apel Oradea, termenul de revizuire de o lună este cu mult depăşit.

Împrejurarea că revizuienta a formulat cerere de revizuire si împotriva hotărârii date in recurs s-a apreciat că nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care sa determine repunerea in termenul de revizuire împotriva sentinţei civile nr.  363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor.

Astfel pentru a se putea dispune de către instanţă repunerea in termen, partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul legal trebuie sa facă dovada existentei unei împrejurări mai presus de voinţa ei, deci a unei împrejurări ce exclude culpa părţii respective.

Ori revizuienta a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei date in recurs nr. 1753/5.07.2011 la data de 26.08.2011 si nimic nu o împiedica să formuleze la acea data si cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr.  363/LM/2011 data de Tribunalul Bihor. În consecinţă cererea de repunere in termen  s-a apreciat a fi nefondată.

Având in vedere că revizuienta a depus cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. pr. civ. la data de 2.04.2012, la mai mult de jumătate de an după ce a aflat de hotărârea pe care a invocat-o ca înscris nou, in baza  disp. art. 324 alin. 1 C. pr. civ., instanţa a constatat  că aceasta este tardiv  formulată.

În ce priveşte cererea de revizuire întemeiata pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. pr. civ. aceasta a fost disjunsa formându-se un nou dosar.

S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimaţi.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petenta N.C., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii excepţiei de tardivitate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată pe temeiul art.  322 pct. 2 şi  5 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului a arătat că la data de 24.08.2011 petenta a promovat, în termenul legal cerere de revizuire la Curtea de Apel Oradea, însă instanţa sesizată a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, fiind îndrumată petenta a depune cererea la instanţa competentă, adică aceea care a pronunţat hotărârea definitivă.

S-a arătat că această hotărâre a fost supusă căii de atac a recursului, deci până la soluţionarea acestei căi de atac nu se punea problema promovării unei căi extraordinare de atac, cum este ceea a revizuirii.

 Instanţa de control judiciar a pronunţat hotărârea irevocabilă la data de 12.08.2011, iar petenta a formulat iniţial cererea de revizuire la Curtea de Apel Oradea la 24.08.2011 .

În raport de aceste considerente, a apreciat că cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 324 Cod procedură civilă, în subsidiar solicitându-se a se aplica dispoziţiile  art. 103 Cod procedură civilă, repunerea în termenul de o lună de zile, în raport de împrejurarea mai presus de voinţa părţii, care constă în promovarea căii de atac extraordinare la o instanţă necompetentă, considerându-se că se impunea ca instanţa respectivă să-şi decline competenţa de soluţionare la Tribunalul Bihor.

În continuare s-a făcut referire la temeiurile care stau la baza cererii de revizuire, respectiv cele prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 5 Cod procedură civilă.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate  precum şi din oficiu, Curtea a apreciat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Temeiurile de revizuire invocate de petentă sunt cele prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 5 Cod procedură civilă şi anume, faptul că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau  nu s-a  pronunţat asupra unui lucru cerut, ori  s-a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv, faptul că după darea hotărârii s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

 Potrivit art. 324 (1) alin. 1 şi 5, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2, de la comunicarea hotărârii definitive, iar în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Referitor la primul temei de revizuire (art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă), în mod corect se reţine de Tribunal că hotărârea atacată cu revizuire (sentinţa civilă nr. 363/2011) a fost comunicată petentei în data de 30.03.2011, dată de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună şi în raport de care cererea de revizuire formulată de petentă în data de 02.04.2012 este tardivă.

Faptul că petenta a declarat recurs împotriva sentinţei mai sus evocate, nu o împiedica pe aceasta să exercite şi calea extraordinară de atac a revizuirii, cele două căi de atac fiind complementare şi deci puteau fi exercitate concomitent .

De asemenea, faptul că s-a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 363/2011 şi apoi revizuire împotriva hotărârii date în recurs nu constituie împrejurări mai presus de voinţa părţii, de natură să justifice repunerea părţii în termenul de revizuire.

Nefondate sunt şi criticile formulate de petentă cu privire la tardivitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.

 Astfel, hotărârea invocată de petentă ca temei al revizuirii (decizia civilă nr. 1480 /07.06.2011 a Curţii de Apel Oradea) a fost cunoscută de aceasta încă de la data introducerii cererii anterioare de revizuire la Curtea de Apel Oradea (26.08.2011), în cuprinsul cererii respective făcându-se trimitere la hotărârea judecătorească mai sus evocată.

Ori, raportat la data respectivă (26.08.2011) cererea de revizuire a fost introdusă la Tribunalul Bihor cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 5 Cod procedură civilă.

Împrejurarea că petenta a formulat cerere de revizuire şi împotriva hotărârii date în recurs nu constituie temei de repunere în termen conform art. 103 Cod procedură civilă.

De asemenea, nu se poate imputa instanţei (Curtea de Apel Oradea) că nu a declinat din oficiu competenţa de soluţionare a primei cereri de revizuire, în condiţiile în care hotărârea atacată a fost precis individualizată (decizia nr. 1753 /2011 a Curţii de Apel Oradea) nefiind indicată ulterior vreo altă hotărâre, cu toate că s-a invocat de instanţă excepţia inadmisibilităţii, revizuienta de altfel nefiind prezentă la judecată şi neprecizându-şi punctul de vedere cu privire la excepţia respectivă.

Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare