Actiune în revendicare. Reluarea procedurii dupa solutionarea notificarii în procedura speciala a Legii nr. 10/2001. Electa una via.

Justificarea crearii de catre legiuitor, prin textul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, a facultatii de a alege între doua proceduri alternative cu aceeasi finalitate este aceea ca s-a urmarit valorificarea de catre reclamant a aceleia care creeaza premisele obtinerii mai rapide a rezultatului urmarit.

Reiese ca repunerea pe rol a actiunii de drept comun este permisa ori de câte ori notificantul mai are interesul continuarii judecatii.

Art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001

Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la 02.02.1994, reclamantii C.E. si F.I.G. si F.L.D. i-au chemat în judecata pe  S.C. D S.A., R.A. C.U. si Consiliul Local Constanta pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna restituirea în natura a imobilului situat în Constanta, str. S.M. si evacuarea pârâtilor din acest imobil.

Prin sentinta civila nr. 1128/03.02.1997, Judecatoria Constanta a admis actiunea si a obligat pârâtii sa lase reclamantilor, în deplina proprietate si posesie, imobilul format din teren în suprafata de 123, 40 mp si constructiile de pe acesta (cu exceptia partii detinute de societatea comerciala si utilizata ca brutarie). Împotriva acestei hotarâri toate partile au formulat apeluri, care au fost respinse prin decizia civila nr. 1471/26.06.1998 a Tribunalului Constanta, iar fata de aceasta decizie s-a formulat recurs în aceeasi modalitate.

Prin încheierea din 23.03.2001, Curtea de Apel Constanta a suspendat judecata recursurilor, dând curs solicitarii reclamantilor de a face aplicarea dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Separat de acest litigiu s-a derulat procedura fondata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 si întemeiate pe notificarea înregistrata sub nr. 3791/2001, pentru acelasi imobil (teren si constructie).

Astfel, prin actiunea ce a facut obiectul dosarului civil nr. 2010/118/2008 al Tribunalului Constanta, reclamantii i-au chemat în judecata pe pârâtii A.V.A.S. Bucuresti, S.C. D S.A. Constanta, R.A.E.D.P.P. Constanta, Municipiul Constanta prin primar, Consiliul local Constanta si Ministerul Finantelor Publice, pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna restituirea în natura a imobilului, iar în situatia în care restituirea în natura nu este posibila - restituirea prin echivalent.

Prin sentinta civila nr. 901/12.05.2010, Tribunalul Constanta a respins exceptiile vizând lipsa calitatii procesuale a reclamantilor si pârâtilor S.C. D S.A. si A.V.A.S.; admitându-se în parte actiunea, pârâtul Municipiul Constanta a fost obligat sa restituie în natura reclamantilor imobilul în litigiu, mai putin brutaria nationalizata, pentru care pârâtul A.V.A.S. a fost obligat sa faca propunere de acordare de despagubiri.

Prin decizia civila nr. 300/22.12.2010, Curtea de Apel Constanta a respins apelul A.V.A.S., dar a admis apelurile celorlalti pârâti, schimbând în parte hotarârea atacata, în sensul respingerii cererii de restituire în natura a terenului în suprafata de 118,91 mp aferent magazinului alimentar si constructiilor anexe proprietatea S.C. D S.A. În consecinta, pârâtul Municipiul Constanta a fost obligat sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul ce nu poate fi restituit în natura; au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.

Prin decizia civila nr. 7761/03.11.2011, Înalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile reclamantilor si al A.V.A.S. Bucuresti împotriva deciziei civile nr. 300/22.12.2010 a Curtii de Apel Constanta, astfel ca sentinta civila nr. 901/12.05.2010 a Tribunalului Constanta a devenit irevocabila.

Astfel fiind, pentru acelasi imobil s-a initiat mai întâi o actiune în revendicare, suspendata, urmata de solutionarea irevocabila a procedurii legii speciale, punându-se problema raportului dintre actiunea în curs de judecata (recursul în actiunea în revendicare) si procedura de restituire începuta în temeiul Legii 10/2001.

Conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la data de 23.03.2001), prevederile prezentei legi sunt aplicabile si în cazul actiunilor în curs de judecata, persoana îndreptatita putând alege calea acestei legi, renuntând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

Dispozitiile citate (care se refera la orice tip de actiune: în revendicare, în anularea actului de înstrainare etc.) contin doua prescriptii legale: una cu caracter normativ, în sensul ca dispozitiile Legii 10/2001 sunt aplicabile si cererilor în curs de judecata si una de natura facultativa, care îngaduie fostului proprietar sa aleaga între cele oferite de noua lege, fie prin renuntarea la judecata, fie prin suspendarea actiunii de drept comun.

Uzitând de prerogativa conferita de art. 47 al.1, persoana care se considera îndreptatita la masuri reparatorii poate alege suspendarea cauzei în curs, suspendare care nu se poate dispune nici din oficiu, nici la solicitarea altei persoane decât cea care a notificat; în principiu, suspendarea judecatii ar trebui sa dureze pâna la finalizarea procedurii administrative (art. 244 al.2 C. pr. civ., aplicat prin analogie).

Efectele constatarii cazului de redeschidere întemeiat pe finalizarea procedurii trebuie însa aplicate circumstantiat, în functie de ratiunile care au stat la baza suspendarii.

Pornind de la justificarea crearii acestei facultati - alegerea, dintre doua proceduri alternative care ar avea aceeasi finalitate, restituirea în natura, a aceleia care creeaza  premisele obtinerii mai repede a rezultatului urmarit - si de faptul ca art. 47 al.1 vorbeste despre suspendarea judecatii, incluzând si ideea reluarii judecatii, fara însa a reglementa strict si cazurile când aceasta este permisa (precum art. 245 C. pr. civ., spre ex.), reiese ca repunerea pe rol actiunii de drept comun este permisa ori de câte ori notificantul mai are interesul continuarii judecatii.

Logica – caci textul legal nu are prevederi exprese – impune un singur caz în care aceasta continuare nu ar fi lipsita de interes, anume atunci când pretentiile din procesul initial ar fi integral satisfacute în procedura administrativa si/sau judiciara a Legii 10/2001.

Aceasta este si situatia reclamantilor, carora în urma solutionarii de catre instanta a notificarii înregistrate sub nr. 3791/2001, adresate Primariei Constanta, li s-a restituit în natura partea de constructie ocupata de chiriasi si terenul aferent, respingându-se solicitarea de restituire în natura a fostei brutarii si a terenului aferent, pentru care s-au acordat masuri reparatorii în echivalent.

Stabilirea acestor masuri reparatorii conduce la respingerea recursului reclamantilor de restituire în natura si a magazinului si terenului aferent (pentru care au însa dreptul la despagubiri astfel cum le-a fost recunoscut prin sentinta civila nr. 901/2008 a Tribunalului Constanta) deoarece, desi au exercitat caile de atac legale, acestia nu au observat ca instantele au considerat fosta brutarie (actual magazin) ca fiind în proprietatea legala a unui tert si nu au  contestat expres aceasta solutie din perspectiva rigorilor actiunii în revendicare.

Mai mult, observând ca toate instantele (în actiunea în revendicare si cea de Legea 10/2001) au recunoscut dreptul reclamantilor la masuri reparatorii, se constata ca în mod just nu s-a admis revendicarea si a celeilalte parti a imobilului, cladirea aflându-se în proprietatea unui tert, iar terenul fiind ocupat de acesta, astfel încât restituirea lui ar fi una pur formala, proprietarul terenului fiind obligat sa respecte dreptul de proprietate al titularului constructiei, astfel încânt folosinta terenului ar fi fost definitiv afectata superficiei existente în favoarea proprietarului magazinului.

Se mai impune observatia ca, prin solutionarea notificarii, dreptul la masuri reparatorii al reclamantilor (restituire în natura combinat cu reparatia în echivalent) a fost integral satisfacut; aceasta înseamna - fara a avea relevanta data la care reclamantii vor obtine despagubirile stabilite in baza legii speciale – ca în patrimoniul acestora nu se mai gaseste un drept a carui existenta sa îndreptateasca revendicarea.

Cu privire la recursurile celorlalti pârâti, având în vedere ca, sub puterea principiului lucrului judecat, în dosarul nr. 2010/118/2008 al Tribunalului Constanta s-a stabilit irevocabil obligatia Municipiului Constanta de a restitui în natura terenul si constructiile existente pe acesta (exact partea din imobil pentru care s-a admis actiunea în revendicare), Curtea urmeaza a le admite, având în vedere ca o solutie contrara ar reprezenta o dubla reparatie a prejudiciului suferit de reclamanti prin nationalizarea bunului de la autorul lor.

Domenii speta

Spete similare