Revendicare imobiliara

Dosar nr. /223/2010** - revendicare imobiliară - 

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI, JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1367

Şedinţa publică din data 01 iulie 2015

Instanţa constituită din :

Preşedinte:  OS , judecător

Grefier: MT

Pe rol este soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanţii PI şi PD, domiciliaţi în municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele LA, domiciliată în municipiul Sibiu, , TK, domiciliată în Germania, , CL, cu sediul în comuna Amărăşti, judeţul Vâlcea şi CJ, cu sediul în municipiul Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă civilă, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 01 iulie 2015 când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A:

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 06.01.2009 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. 62/223/2009 reclamanţii PI şi PD, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele LA, CL, prin primar Drăghici Constantin şi CJ, obligarea pârâtei LA, în calitate de moştenitoare a autorului TM să le lase  în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1.704 m.p. teren arabil intravilan, situat în comuna Amărăşti, tarlaua 114,  parcela 114 /1, pct. „ Dispensar Nemoiu”, cu vecinii: N- rest proprietate, E-Diaconu Andrei, S- Drum, V- D.J. 677 A, să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1175/2004 eliberat pârâtei LA, în calitate de moştenitoare a autorului TM, de catre CJ, cu privire la terenul în suprafaţă de 1704 m.p descris mai sus, cuprins în suprafaţă de 1.824 m.p. arabil intravilan din pct. „Dispensar Nemoiu” şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanţii arată că pe urma autorului lor  Radu R. Popescu au rămas un teren în suprafaţă de cca. 4.000 m.p şi o casă, în care în prezent se afla Dispensarul comunei Amărăşti, imobile situate in intravilanul comunei si care au trecut in proprietatea statului fără titlu.

Autorul lor a avut ca unică moştenitoare legala pe fiica acestuia, BE, conform certificatului de moştenitor nr. 517/10974 emis de fostul Notariat de Stat al Municipiului Bucureşti.

Precizează reclamanţii ca de pe urma acesteia au rămas ei ca moştenitori testamentari, conform testamentului autentificat la nr.11927/25 mai 1994 şi astfel au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a acestor imobile, preluate abuziv de stat, iar prin sentinţa civilă nr.76/19.01.2007 pronunţata de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă si irevocabila le-au fost restituite in natură suprafaţa de 1774,14 m.p. din terenul menţionat mai sus, precum şi imobilul casă. Pentru diferenţa de teren de 1703,77 m.p. s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin aceeaşi sentinţă civila că intră sub incidenţa legilor fondului funciar, respectiv a Legii nr. 18/1991 modificată şi completată ulterior prin Legea nr. 247/2005.

Arată reclamanţii că prin cererea nr. 14/30.08.2005 au solicitat, in temeiul Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament  pentru diferenţa de 1703,77 m.p. teren intravilan, însă cererea lor a rămas fără răspuns, motiv pentru care au acţionat în judecată CL, iar prin sentinţa civilă nr. 1912 din 27 iunie 2008, rămasă definitivă şi irevocabila, a fost obligată aceasta să întocmească şi să înainteze Comisiei Judeţene de fond funciar Vâlcea documentaţia necesara in vederea validării dreptului de proprietate pentru acest teren.

In aceste condiţii, la data de 04.12.2008, le-a fost eliberat reclamanţilor titlul de proprietate nr. 10578/04.12.2008 pentru suprafaţa de 1704 m.p. teren arabil intravilan situat in comuna Amărăşti, tarlaua 114, parcela 114/1.

Că deşi deţin titlu de proprietate pentru acest teren, sunt împiedicaţi în folosirea acestuia de către parata L, întrucât Comisia Judeţeană de fond funciar a eliberat, în mod greşit, pe numele tatălui acesteia, TM, titlul de proprietate ce formează obiectul prezentului litigiu, pentru aceeaşi suprafaţă de teren, deşi nu era îndreptăţit în acest sens.

S-a mai menţionat că terenul din litigiu a aparţinut anterior cooperativizării autorului  reclamanţilor, iar autorul pârâtei nu era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece prin sentinţa civilă nr.76/ 19 ianuarie 20007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a reţinut cu  putere de lucru judecat că autoarea sa, Troceanu Sevastiţa,  a deţinut o casă şi un teren pe un alt amplasament decât cel revendicat în prezenta cauza de reclamanţi.

Se mai arata că autorul pârâtei, TM, a  beneficiat de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele preluate de stat (casă şi teren în suprafaţă de 1.000 m.p.), în calitate de moştenitor al autoarei TS.

Susţin reclamanţii că, tot prin sentinţa civila nr. 76/19 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că imobilul casă în care funcţionează Dispensarul comunei Amărăşti şi terenul ce formează obiectul prezentului litigiu au aparţinut în proprietate autorului  reclamanţilor, Radu R. Popescu, astfel încât este total nejustificată reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren în favoarea autorului pârâtei.

Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv Legea 247/2005 şi art. 480, 483 si urm C.civ.

Prin întâmpinarea de la fila 47 dosar, pârâta LAa solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata, arătând că terenul în litigiu a fost moştenit de tatăl său, TM, de la mama sa, TG (soră cu autoarea testatoarei reclamanţilor, PP); terenul din litigiu a fost solicitat la reconstituire de către tatăl sau, face parte din totalul suprafeţei de 3,40 ha. prevăzut în adeverinţa de proprietate nr. 419/23.10.1991 si este cuprins in titlul de proprietate nr. 1175/2004 eliberat acestuia, a făcut obiectul dezbaterii succesorale necontencioase, potrivit certificatului de moştenitor nr. 88/15.12.2005; titlul de proprietate s-a emis corect pe numele tatălui său, la data de 30.11.2004, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, avându-se în vedere evidenţele agricole şi persoana care poseda terenul.

Invocă pârâta L în favoarea sa dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 1/2000 potrivit cărora „ Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o confirmare.”

Conchide pârâta LAcă tatăl său a fost îndreptăţit la reconstituire si nu exista temeiuri în sensul prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 169/1997 pentru constatarea nulităţii absolute a titlului emis tatălui său.

Prin sentinţa civilă nr. 1326 din 28 aprilie 2009 a fost admisă acţiunea reclamanţilor, a fost obligată pârâta LAsă respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi liniştită posesie asupra terenului în suprafaţă de 1704 m.p., teren ce face parte din  suprafaţa de 4.000 m.p. teren arabil intravilan, situat pe raza comunei Amărăşti, pct.”Dispensar Nemoiu”, tarlaua 114, parcela 114/1, cu vecinii: N- Rest Proprietate, E- Diaconu Andrei,  S- Drum, V-  D.J. 677 şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1175/2004 eliberat pârâtei LA, în calitate de moştenitore a autorului TM, de către CJ, respectiv pentru suprafaţa de 1704 m.p. teren arabil intravilan, situat pe raza comunei Amărăşti, pct.”Dispensar Nemoiu”, tarlaua 114, parcela 114/1, cu vecinii: N-  Rest Proprietate, E- Diaconu Andrei ,  S- Drum , V-  D.J. 677.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 4000 m.p. categoria arabil intravilan, situat pe raza comunei Amărăşti, tarlaua 114, parcela 114/1, potrivit titlului de proprietate nr. 10578/04.12.2008, emis de Comisia judeţeană Vâlcea de fond funciar, teren moştenit de reclamanţi  conform testamentului autentificat sub nr. 11927 din 25 mai 1994 de la autoarea BE şi care a aparţinut defunctului Radu R. Popescu.

Anterior emiterii acestui titlu, reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentinţa civilă nr. 1912 din 27 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, rămasă definitiva si irevocabila şi Hotărârea Comisiei Judeţene de fond funciar nr. 413/13.11.2008 (filele 5-6 si 7 dosar).

Prin sentinţa civilă nr. 76/19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă (f. 10-13 dosar), instanţa a reţinut că defuncta BE, nepoată de fiică a autorului Radu R. Popescu, i-a instituit legatari pe reclamanţi prin testamentul autentic de mai sus, prin care testatoarea a înţeles să confere legatarilor şi vocaţie la bunurile viitoare pe care le-ar putea dobândi în proprietate.

 Prin aceeaşi sentinţa civilă s-a reţinut că defunctul TM (tatăl paratei L) a beneficiat de despăgubiri pentru terenul de 1.000 m.p. şi casa în care funcţionat dispensarul din comuna Amărăşti, deşi din actele de preluare rezultă că de la autoarea sa, TS, a fost preluată o altă construcţie, neexistând astfel identitate între casă preluată în baza Decretului nr. 111/1951 şi cea a reclamanţilor.

Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

A apreciat instanţa că în cauză reclamanţii au făcut dovada că sunt proprietarii terenului revendicat, că pârâta ocupă aceasta suprafaţa si în baza dispoziţiilor art. 480 Cod civil a admis ca întemeiat capătul de cerere privind revendicarea şi în consecinţă a obligat pârâta să respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi liniştită posesie asupra terenului în suprafaţă de1704 m.p. identificat mai sus.

Capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis autorului pârâtei a fost admis si el ca întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform sentinţei civile nr. 76 din 19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă, reclamanţilor, în calitate de moştenitori testamentari ai defunctei BE, le-au fost restituite imobilele preluate de stat abuziv şi anume: o parte din teren, cca.  1774 m.p şi casa (dispensarul Amărăşti-Nemoiu), iar pentru diferenţa de teren de cca. 1704 m.p. s-a stabilit prin aceeaşi sentinţă că intră sub incidenţa legilor fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991 modificată şi completată ulterior  prin Legea nr. 247/2005.

Prin cererea nr. 14 din 30 august 2005, reclamanţii au solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren de 1704 m.p., situat în continuarea celui dobândit în baza Legii nr. 10/2001, cerere ce a fost finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr. 10578/04.12.2008 pentru suprafaţa de 1704 m.p. (fila 9 dosar).

Prin decizia civilă nr.7985 din 26 noiembrie 2007 (fila 19 dosar), s-a stabilit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că autorul RP, bunicul testatoarei BE - autoarea  reclamanţilor - a deţinut pe raza comunei Amarasti un imobil format din construcţie (dispensar) şi terenul aferent de cca. 4000 m.p.

Este fără nici un dubiu că reclamanţii au dovedit că între terenul ce face obiectul cauzei de faţă şi cel pretins de pârâtă de la autorii săi nu există nici o identitate, împrejurare reţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, instanţa a reţinut că de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

În raport de aceste dispoziţii legale, instanţa a concluzionat că reclamanţii aveau calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate. 

Cu toate acestea, pârâtele comisii au procedat în mod greşit la eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în litigiu autorului pârâtei, deşi acesta a deţinut teren pe un alt amplasament, fiind astfel incidente dispoziţiile art. III Legea nr. 169/1997.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta LAsolicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii PI şi Popescu Doiniţa – Liliana privind revendicarea suprafeţei de 1704 m.p. teren si respectiv constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.1175/30.11.2004 pentru aceeaşi suprafaţă, eliberat pe numele tatălui său, TM, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că sentinţa civilă pronunţată este netemeinică şi nelegală, pentru următoarele:

1.În mod greşit a fost admisă cererea în revendicare având în vedere că terenul ce face obiectul cauzei - 1.704 m.p. - , care de fapt coincide cu cel de 1.824 m.p., a fost moştenit de tatăl recurentei, TMde la mama sa, TG(soră cu autoarea testatoarei reclamanţilor PI şi PD, respectiv Popescu –Portăreşti Lucreţia), care, la rândul său, l-a moştenit de la autorul comun, Radu R. Popescu.

Terenul din litigiu a avut, ca şi în prezent, categoria de folosinţă teren arabil, este cuprins în suprafaţa totală de teren de 3,74 ha., înscrisă în registrul agricol din anii 1951-1955 pe numele bunicii recurentei pârâte, TG, potrivit evidenţei de rol.

 În perioada comunistă, autoarea a fost încadrată la categoria socială „chiabur”, iar pe acest considerent, în baza Decretului nr. 111/1951 s-a dispus prin sent. civ. 1473/06.06.1955 (f. 90 dosar), trecerea gratuită la stat a bunurilor sale, enumerate în procesul-verbal de inventariere-evaluare nr. 37273/22.01.1956  (f. 89 dosar), printre acestea regăsindu-se şi suprafaţa de 3,74 ha. teren arabil.

Autoarea a decedat la data de 11.07.1972, însă, după apariţia Legii nr. 18/1991, tatăl recurentei, TM, a preluat terenurile pe care le-a solicitat la reconstituire, prin cererea nr. 59/ 08.03.1991, depusă la f. 71 dosar, printre celelalte suprafeţe figurând şi cea de 3,74 ha. teren arabil, cererea i-a fost admisă, astfel a fost validat prin Hotărârea Comisiei Judeţene Vâlcea nr. 31/13.09.1991.

Ulterior, în baza hotărârii de validare, au fost emise adeverinţa de proprietate nr. 419/23.X.1991 (f.49 dosar), procesul-verbal de punere în posesie (f. 24 dosar) şi titlul de proprietate nr. 1175/30.XI.2004 (f. 48 dosar), înscrisuri în care se regăseşte, printre altele şi suprafaţa de teren arabil aflată în litigiu cu întinderea de 1824 m.p., situată în tarlaua 114, parcela 114/1, identificată prin planul de situaţie de la f. 105 dosar, stăpânită după revoluţie până în prezent de recurentă.

Acelaşi imobil a fost cuprins în masa succesorală a tatălui recurentei şi a făcut obiectul dezbaterii succesorale necontencioase, potrivit certificatului de moştenitor nr. 88/15.12.2005, depus la f. 50 dosar, emis de B.N.P. Drăghici Elena, înscris care îşi produce efectele juridice privind calitatea de moştenitor şi bunurile ce compun masa succesorală.

Prin decizia civilă nr. 76/19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dos. nr. 419/90/2006, definitivă şi irevocabilă, s-a statuat la pag. 3 alin. 5, că "Prin procesul-verbal de punere în posesie aflat la fila 195 dosar, (respectiv f.24 din prezentul dosar), numitul TM, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa-Gheorghiţa, a fost pus în posesie asupra suprafeţei de 37.544 mp., ca urmare a validării în temeiul Legii fondului funciar.", iar prin alin. 8, partea finală, s-a reţinut că..."terenurile confiscate de la autoare au fost restituite prin procesul-verbal de punere în posesie de la fila 195, iar în acest proces verbal este inclusă şi suprafaţa de 1824 mp., în realitate 1703,77 mp.".

Aşadar, prin această statuare irevocabilă, menţinută în apel şi în recurs, prin Decizia civilă nr. 155/A/l3.04.2007 a Curţii de Apel Piteşti (f. 14 -18 dosar) şi Decizia civilă nr. 7985/26.XI.2007 a ICCJ. (f. 19-22 dosar), s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 1824 mp., ce formează obiectul prezentului litigiu, cuprins în procesul-verbal de la f. 24 dosar şi în Titlul de proprietate de la f. 48 dosar, face parte din terenurile confiscate de la autoare, de 3,74 ha., validate şi retrocedate tatălui recurentei.

A susţinut recurenta pârâtă că, în condiţiile analizate, se impunea respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamanţilor, respectând astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, care presupune că ceea ce a stabilit o instanţa de judecată să nu fie contrazis de cea ulterioară, întrucât s-ar încălca principiul stabilităţii juridice.

Potrivit prezumţiei lucrului judecat - art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. 2 C. civ. - o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părţi, res judicata pro veritate habetur, neputându-se primi vreo dovadă contrară faţă de caracterul absolut al prezumţiei - art. 1202 alin. 2 C.civ.

În acest mod s-a pronunţat într-o speţă similară ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cel puţin prin dec. nr. 5834/19-09-2007, în Buletinul Casaţiei nr. 2/2008, f 16 dosar şi CEDO prin Hotărârea nr.2/2006 în cauza Andone împotriva României.

Aceeaşi soluţie, de respingere a acţiunii în revendicare a reclamanţilor, se impunea şi faţă de susţinerea acestora, respectiv de aprecierea instanţei de judecată în sensul că terenul în litigiu ar proveni de la autorul comun, Radu R. Popescu, deoarece, potrivit practicii judiciare, revendicarea între coindivizari nu este permisă, ci numai ieşirea din indiviziune.

În măsura în care instanţa de fond a ignorat aspectele analizate mai sus, invocate prin întâmpinarea depusă la f. 47 dosar şi prin concluziile scrise de la f. 129 şi urm. dosar, aceasta trebuia totuşi să manifeste rol activ în soluţionarea cauzei potrivit disp. art. 129 din C.p.civ. şi să procedeze la compararea titlurilor de proprietate înfăţişate de părţi, eliberate pentru acelaşi teren.

2. Soluţia dată de instanţa de fond prin care a constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 1175/30.11.2004 pentru terenul din litigiu, eliberat pe numele tatălui recurentei, TM, este eronată, acest capăt de cerere fiind inadmisibil, în condiţiile în care, respectând principiul disponibilităţii, judecata s-a desfăşurat fără ca toate părţile actului juridic să fie chemate în judecată.

S-a invocat că titlul de proprietate nr. 1175/30.11.2004, constatat nul, a fost emis pe numele autorului TM, decedat la data de 11.05.2005, iar moştenitorii legali ai acestuia sunt, potrivit certificatului de moştenitor nr. 88/2005 (f. 50 dosar), recurenta pârâtă, în calitate de fiică şi TK, în calitate de soţie supravieţuitoare. Or, respectând regulile de coparticipare procesuală obligatorie, fiind vorba de drepturi şi obligaţii comune, aceasta din urmă nu a fost chemată în judecată.

Potrivit analizei de mai sus, atât procesul-verbal de punere în posesie, (f. 24 dosar), dar şi titlul de proprietate (f. 48 dosar) s-au emis corect pe numele autorului recurentei, cu respectarea Legii fondului funciar, avându-se în vedere atât evidenţele agricole la care s-a făcut trimitere, dar şi persoana care posedă terenul, iar potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 1/2000, "Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o confirmare".

Aşadar, tatăl recurentei a fost îndreptăţit la reconstituirea suprafeţei de 1824 mp. şi nu existau temeiuri în sensul prevăzut de disp. art. III din Legea nr. 169/1997 pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului menţionat.

Persoanele neîndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu sunt reclamanţii, care, permanent au încercat să inducă în eroare instanţele judecătoreşti în privinţa întinderii suprafeţei de teren aferentă imobilului construcţie cu destinaţia de dispensar, indicând suprafaţa de 4000 m.p.

Or, în realitate, aşa cum au statuat definitiv instanţele prin hotărârile judecătoreşti analizate mai sus, suprafaţa de teren aferentă construcţiei dispensar a fost delimitată la 1774,14 mp. şi le-a fost restituită în natură reclamanţilor împreună cu construcţia, în baza Legii nr. 10/2001, potrivit sent. civ. nr. 76/19.01.2007 a Tribunalului Vâlcea, iar diferenţa de 1704 m.p. care coincide cu 1824 m.p., teren deţinut şi confiscat de la bunica recurentei, pentru care s-au eliberat acte de proprietate tatălui recurentei, a fost teren arabil cuprins în totalul de 3,74 ha., ulterior validat şi retrocedat acestuia.

În drept, au fost invocate disp.art.304 pct.9, 304 ind. 1 C.pr.civ., cu referire la art.480 C.civ. şi disp. Legii nr.18/1991.

Intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

 Prin decizia civilă nr.1334/R/25.11.2009 Tribunalul Vâlcea a admis recursul formulat de recurenta pârâtă LA împotriva sentinţei civile nr.1326/28.04.2009 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, reţinând că:

Aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, testamentul autentificat sub nr.11927/25 mai 1994), părţile au ca autor comun pe defunctul Radu R. Popescu, care a avut şase copii: Popescu Săvulică, Anastasiu Elena, Spirtaru Paulina, Filipescu Eugenia, Troceanu Gheorghiţa Saviţa (bunica pârâtei) şi PP (mama testatoarei către reclamanţi, BE), acestea două din urmă fiind înzestrate la căsătorie de tatăl lor cu terenuri situate în comuna Nemoiu – Dealul Mare.

În perioada regimului comunist, cu motivarea că numita Troceanu Saviţa, din comuna Amărăşti, fost Nemoiu, „a lăsat abandonată averea imobiliară” din comuna respectivă, Tribunalul Popular al raionului Drăgăşani, prin sentinţa civilă nr.1473 din 6 iunie 1955 (fila 90), a declarat trecută în patrimoniul statului averea acesteia, în temeiul Decr.nr.111/1950, bunurile fiind inventariate şi evaluate în procesul-verbal nr.37273 din 22 ianuarie 1956 (fila 89 dosar), fiind vorba de următoarele: teren arabil în suprafaţă de 3,74 ha, vie -6,50 ha, curte - 0,10 ha, casă de 90 mp şi bucătărie, magazie, şopron.

Pentru terenurile menţionate, fiul defunctei Troceanu Saviţa, TM, a formulat în baza Legii nr.18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată la Primăria comunei Amărăşti sub nr.59/08.03.1991 (fila 71 dosar). Prin hotărârea nr.31/13.09.1991 a Comisiei Judeţene Vâlcea de fond funciar, petiţionarul TM a fost validat cu suprafaţa totală de 3,40 mp (a se vedea adeverinţa de la fila 72 dosar), fiind însă pus în posesie cu 3,7544 ha (potrivit procesului-verbal de punere în posesie de la fila 24 dosar), suprafaţă pentru care, la data de 30.11.2004, i s-a emis titlul de proprietate nr.1175 (fila 48). În punctul în litigiu, „Dispensar” (sau „Dispensar Nemoiu”), prin menţionatul titlu, autorului pârâtei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1824 mp, situat în tarlaua 114, parcela 114/1.

Separat de cererea mai-sus precizată, tatăl pârâtei a solicitat, în temeiul Legii nr.112/1995, restituirea casei şi a terenului aferent, în suprafaţă de 1000 mp, situat în comuna Amărăşti, sat Nemoiu, solicitare soluţionată prin Hotărârea nr.255 din 10 dec.1997, emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr.112/1995 (fila 107 dosar), prin care i s-au acordat despăgubiri, apreciindu-se că imobilele nu pot fi restituite în natură întrucât în clădire funcţionează dispensarul comunal şi incidente sunt prevederile art.38 din Normele Metodologice de aplicare a legii.

Certificatul de moştenitor nr.88/15.12.2005 (filele 50,51 dosar) atestă faptul că de pe urma autorului TM, decedat la data de 11.05.2005, au rămas ca moştenitoare pârâta LA, în calitate de fiică şi TK - soţie supravieţuitoare.

După apariţia Legii nr. 247/2005, pârâta, prin cererea nr. 60/31.10.2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 1000 mp din pct.”La Dispensar”, având aceleaşi vecinătăţi cu cel pentru care tatăl său a obţinut titlul de proprietate nr.1175/2004, respectiv: drum sătesc, dispensar, drum judeţean, Deaconu Andrei.

La rândul lor, reclamanţii au fost instituiţi, de către autoarea BE (fiica numitei PP), legatari cu titlu particular asupra bunurilor menţionate în testamentul autentificat sub nr.11927/25 mai1994, precum şi asupra tuturor bunurilor ce îi vor reveni testatoarei în proprietate în timpul vieţii sau după moartea acesteia, ca urmare a unor despăgubiri, câştiguri CEC sau ca urmare a modificărilor legilor în vigoare (fila 7 dosar).

În considerarea acestei calităţi de moştenitori testamentari, reclamanţii au solicitat, prin notificarea nr.356 din 01.11.2001, în baza Legii nr.10/2001, restituirea în natură a unei case de locuit în suprafaţă de 200 mp, a terenului aferent de 1000 mp, precum şi a terenului în suprafaţă de 3000 mp, situat în imediata vecinătate a curţii casei. Cererea a fost admisă în parte, prin sentinţa civilă nr.76/19 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea (definitivă prin decizia civilă nr.155/A/13 apr.2007 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabilă prin decizia nr.7985/26 nov.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), dispunându-se restituirea în natură a imobilului compus din construcţie în care funcţionează dispensarul şi din terenul în suprafaţă de 1774,14 mp, identificat de expertul Laţiu Ioan în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit în dosarul respectiv şi apreciat de instanţă ca fiind teren liber. În considerentele menţionatelor hotărâri, instanţele judecătoreşti au reţinut că imobilul-casă pentru care TM a formulat cererea întemeiată pe preluarea în baza Decr.nr.111/1950 şi pe dispoziţiile Legii nr.112/1995 şi construcţia în care funcţionează dispensarul comunal şi care a fost restituită reclamanţilor sunt imobile diferite.

Pentru diferenţa de teren care nu a fost restituită reclamanţilor, în suprafaţă de 1703,77 mp, aceştia au formulat, în temeiul Legii nr. 247/2005, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.14/30.08.2005 şi, în urma pronunţării de către Judecătoria Drăgăşani a sentinţei civile nr.1912 din 27 iunie 2008 (filele5-6 dosar), au fost validaţi cu suprafaţa de 1704 mp, prin H.C.J. Vâlcea nr.413/2008 (fila 7), suprafaţă pe care au fost puşi în posesie, potrivit procesului-verbal de punere în posesie nr.3242/02.09.2008 (fila 8) şi pentru care li s-a emis, în calitate de moştenitori ai autoarei Butică Elena-Lidia, titlul de proprietate nr.10578/04.12.2008 (fila 9).

În conjunctura expusă, s-a decis că pentru soluţionarea corectă a acţiunii de faţă, este necesar a se examina, în primul rând, îndreptăţirea părţilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cu alte cuvinte, legalitatea celor două titluri de proprietate emise, pe de o parte, reclamanţilor, iar, pe de altă parte, autorului pârâtei, cu atât mai mult cu cât capătul doi de cerere vizează tocmai desfiinţarea titlului eliberat acestuia din urmă.

Fiind vorba de desfiinţarea unui act administrativ, petiţie a cărei finalitate constă tocmai în lipsirea acestuia de toate efectele sale juridice, respectiv înlăturarea lui din circuitul civil, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii lui, acelaşi tribunal aminteşte că, într-o astfel de ipoteză, se pune problema coparticipării procesuale pasive obligatorii. Deci,  pentru a se putea cerceta legalitatea titlului de proprietate nr.1175/30.11.2004 emis autorului pârâtei, TM, este necesar ca soluţionarea unei astfel de acţiuni să se facă în contradictoriu cu toţi moştenitorii acestuia (respectiv şi în contradictoriu cu soţia supravieţuitoare a autorului), căci, în caz contrar, hotărârea pronunţată în cauză nu produce efectele juridice spre care tinde, faţă de acele persoane care nu figurează ca părţi în proces.

A apreciat tribunalul că instanţa de fond, în virtutea prerogativelor conferite de art.129 C.pr.civ., pentru pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, avea chiar obligaţia legală să pună în discuţie necesitatea lărgirii cadrului procesual, prin introducerea în cauză a unei persoane vizate de titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită şi care, la rândul său,  putea invoca pretenţii proprii sau apărări având un impact deosebit în legătură cu obiectul acţiunii. Abia după stabilirea cadrului procesual corect, instanţa de fond va putea păşi la cercetarea propriu-zisă a titlurilor de proprietate emise, verificând aplicarea dispoziţiilor Legii fondului funciar, cauzele de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997 şi eventuala incidenţă a prevederilor art. 2 alin.2 din Legea nr.1/2000 în cauza dedusă judecăţii.

Or, soluţionând pricina cu nesocotirea aspectelor expuse mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, ceea ce este de natură să atragă casarea acesteia, în temeiul art.312 C.pr.civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare .

Expertiza anterior efectuată de expert Laţiu Ioan în dosarul în care a fost soluţionată cererea reclamanţilor formulată în baza Legii nr.10/2001, respectiv nr.419/90/2006 al Tribunalului Vâlcea, a concluzionat că terenul în litigiu, în suprafaţă reală de 1703,77 mp, menţionat în titlul de proprietate emis autorului pârâtei ca măsurând 1824 mp, face parte din terenul de 4000 mp, care a aparţinut autorului comun, Radu R.Popescu, şi nu din terenul de 3,74 ha solicitat de tatăl pârâtei, TM, prin cererea nr.59/08.03.1991, cerere ce a avut la bază procesul verbal de preluare nr.37273/22.01.1956 şi sentinţa civilă nr.1473/6 iunie 1955 (a se vedea răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză – filele 95-96 dosar). Aceeaşi completare a raportului de expertiză a subliniat că în procesul-verbal de preluare nr.37273/22.01.1956 nu este menţionat terenul din intravilanul com. Amărăşti pe care se află edificat dispensarul şi nici terenul de 1824 mp ce a fost atribuit autoarei Troceanu Saviţa. Proba respectivă nu-i poate fi, însă, opusă pârâtei, căci nu a fost parte în dosarul respectiv.

Într-o atare situaţie, tribunalul a apreciat că era necesară efectuarea în speţa de faţă a unei expertize topografice, care să identifice atât terenul care a aparţinut autorului comun Radu R.Popescu, în suprafaţă de aprox. 4000 mp, care a fost solicitat de reclamanţi în baza Legii nr.10/2001 şi a Legii nr.247/2005, cât şi terenul care a fost confiscat de la autoarea Troceanu Saviţa şi pentru care fiul acesteia a formulat cererea de reconstituire din anul 1991, urmând a stabili din care suprafaţă face parte terenul din pct. „Dispensar” reconstituit acestuia din urmă prin titlu. De asemenea, s-a arătat că se impune a se identifica şi terenul ce a făcut obiectul notificării formulate de TM în baza Legii nr.112/1995.  Numai prin administrarea unei astfel de probe (administrare care, potrivit art. 305 C.pr.civ., nu se poate face în recurs), coroborată şi cu înscrisurile depuse la dosar, precum şi cu alte probe pe care instanţa de fond le poate dispune în virtutea rolului său activ, s-ar putea stabili, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a principiului dreptului la apărare al tuturor părţilor din proces, situaţia reală a imobilului în litigiu şi îndreptăţirea acestora la restituirea lui.

La rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr. 604/223/2010.

În rejudecare, prin cererea de la fila 9 dosar, reclamanţii PI şi PD au solicitat introducerea în cauză şi a pârâtei TK, soţia supravieţuitoare a autorului TM, instanţa procedând la citarea acesteia în calitate de pârâtă.

La solicitarea părţilor şi în considerarea dispoziţiilor deciziei de casare, instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri, atât cele deja depuse în primul ciclu procesual (titlul de proprietate nr. 10578/ 04.12.2008, sentinţa civilă nr.1912/2008, hotărârea nr. 413/2008 emis de Prefectura Vâlcea, procese verbale de punere în posesie, sentinţa civilă nr. 76/19 ianuarie 2007, decizia civilă nr. 155/A /2007, decizia nr. 7985/2006, copie cerere reconstituire, titlu de proprietate nr.1175/2004, adeverinţa de proprietate, certificat de moştenitor nr. 88/2005, evidenta agricolă, copie notificare, testament  autentificat sub nr. 11927/ 1994, proces verbal /1956, sentinţa civilă nr. 1473/1955), cât şi înscrisuri noi şi expertiză tehnică în specialitatea topografie cadastru.

Au fost depuse în acest sens de către reclamanţii PI şi PD, în copie, adresa nr.855/26.07.2010 emisă de MAI-Arhivele Nationale - Servicul Judeţean Vâlcea, actul de relaţie cu proprietăţile din comuna Nemoiu din anul 1922, sentinţa civilă nr.1326/28.04.2009 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, filele 75,76,77,78,79,80,81 dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2768 din 27 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 604/223/2010 a fost admisă în totalitate acţiunea reclamanţilor.

S-a reţinut că de pe urma autorului reclamanţilor, Radu R. Popescu, a rămas un teren în suprafaţă de cca. 4.000 m.p. şi o casă, în care în prezent se află dispensarul comunei Amărăşti, imobile situate în intravilanul comunei şi care au trecut în proprietatea statului fără titlu.

De pe urma nepoatei de fiică a autorului Radu R. Popescu, respectiv Butică  Elena-Lidia, au rămas ca moştenitori testamentari reclamanţii PI şi PD, conform testamentului autentificat sub nr.11927/25 mai 1994 .

Conform sentinţei civile nr.76 din 19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă, reclamanţilor, în calitate de moştenitori testamentari ai defunctei BE, le-au fost restituite imobilele preluate de stat abuziv şi anume: o parte din teren de cca.  1774 m.p şi  casa (dispensarul Amărăşti-Nemoiu ), iar pentru diferenţa de teren, de cca. 1704 m.p., s-a stabilit prin aceeaşi sentinţă că intră sub incidenţa legilor fondului funciar, respectiv Legea nr.18/1991 modificată şi completată ulterior  şi Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 76/19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă, instanţa a reţinut că defuncta BE, nepoată de fiică a autorului Radu R. Popescu, i-a instituit legatari pe reclamanţi prin testament autentic, prin care testatoarea a înţeles să confere legatarilor şi vocaţie la bunurile viitoare pe care le-ar putea dobândi în proprietate.

Prin aceeaşi decizie civilă s-a reţinut că defunctul TM a beneficiat de despăgubiri pentru terenul de 1000 m.p şi casa în care a funcţionat dispensarul, deşi din actele de preluare rezultă că  de la autoarea sa, TS, a fost preluată o altă construcţie, neexistând astfel identitate între casa preluată în baza Decretului nr. 111/1951 de la Troceanu Saviţa şi cea a reclamanţilor.

Prin cererea nr. 14/din 30 august 2005, reclamanţii au solicitat, în temeiul Legii nr.247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren de 1704 mp, situat în continuarea celui dobândit în baza Legii nr. 10/2001, cerere ce a fost finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr.10578/04.12.2008 pentru suprafaţa de 1704 m.p. teren arabil intravilan, situat în comuna Amărăşti,  tarlaua 114, parcela 114/1, cu vecinii: N - Rest proprietate,  E - Diaconu Andrei, S - Drum, V - D.J.677 A, în pct.”Dispensar Nemoiu”.

Prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 adresată  Primăriei Amărăşti, autorul pârâtelor, TM, a solicitat  restituirea unei case şi a 1.000 m.p. teren curte, situat în extravilanul comunei Amărăşti, pct. ”Dealul Mare ”, care au aparţinut mamei sale, Troceanu Saviţa, şi au fost preluate de stat prin P.V.nr.37273/1956 în baza sentinţei civile nr.1473/1955 pronunţată de Tribunalul Popular al raionului Dăgăşani. Prin Hotărârea nr. 255 din 10.12.1997, emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 (fila 107 dosar) i s-au acordat despăgubiri, apreciindu-se că imobilele nu pot fi restituite în natură, întrucât în clădire funcţionează dispensarul comunal şi incidente sunt prevederile art.38 din Normele Metodologice de aplicare a legii.

Expertiza de specialitate topografie cadastru efectuată în cauză a identificat terenul ce a aparţinut autorului Radu R.Popescu, care a fost solicitat de reclamanţi în baza Legii nr.10/2001 şi a Legii nr.247/2005,  din pct.”Dispensar” conform actelor vechi de proprietate ale reclamanţilor şi sentinţei civile nr.76/19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, terenul în suprafaţă de 1.704 m.p. pentru care a fost emis reclamanţilor titlul de proprietate nr.10578/4.12.2008, precum şi terenul în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.1175/2004 autorului pârâtelor, TM, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa.

De asemenea, a fost identificat şi terenul ce a făcut obiectul notificării formulate de TM în baza Legii nr.112/1995. 

Observând actele depuse de părţi, precum şi concluziile raportului de expertiză, instanţa a constatat că rezultă cu certitudine că terenul în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.1175/2004 autorului pârâtelor, TM, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa, se suprapune pe terenul proprietatea reclamanţilor PI şi PD, în suprafaţă de 1.704 m.p., pentru care a fost emis  titlul de proprietate nr.10578/4.12.2008.

Terenul în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.1175/2004 autorului pârâtelor, TM, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa, nu se regăseşte la rolul agricol al autoarei Troceanu Saviţa, mai mult decât atât, aceasta nu figurează la rolul agricol cu teren intravilan, şi nici în acest punct.

Conform adeverinţei nr.735/26.07.1996 autoarea Troceanu Saviţa figurează la registrul agricol al anilor 1951-1955, la poziţia 8, cu o casă de locuit edificată în anul 1935 şi alte anexe, precum şi 0,10 ha curţi construcţii.

Coroborând aceste aspecte cu cele reţinute prin sentinţa civilă nr.76/2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, precum şi actul de relaţie cu proprietăţile din comuna Nemoiu pe anul 1922 (filele 76-78 dosar), P.V. nr.37273/1956 şi sentinţa civilă nr.1473/1955 pronunţată de Tribunalul Popular al raionului Drăgăşani, rezultă că aceste imobile se află situate pe un alt amplasament şi că nu există identitate între casa preluată în baza decretului nr.111/1951 pe de o parte şi construcţia ”Dispensar” din intravilanul comunei Amărăşti, sat Nemoiu, judeţul Vâlcea, pe de altă parte.

Din actele depuse la dosar de către pârâte nu rezultă, de asemenea, nici că terenul în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.1175/2004 autorului pârâtelor, TM, s-ar regăsi în suprafaţa de 3,40 ha, pentru care i-a fost validată autorului TM reconstituirea dreptului de proprietate prin adeverinţa nr. 419/23.10.1991, sau în notificarea formulată de TM în temeiul Legii nr. 112/1995.

Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Întrucât în cauză reclamanţii au făcut dovada că sunt proprietarii terenului revendicat şi că pârâta LA ocupă această suprafaţă,  în baza art. 480 Cod civil, instanţa apreciază întemeiat capătul de cerere privind revendicarea şi în consecinţă, acţiunea va fi admisă şi va fi obligată pârâta LAsă respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi liniştită posesie asupra terenului în suprafaţă de 1704 mp, identificat mai sus.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis autorului pârâtelor, analizând cererea reclamanţilor,  în raport de actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Conform sentinţei civile nr. 76 din 19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă, reclamanţilor, în calitate de moştenitori testamentari ai defunctei BE, le-au fost restituite imobilele preluate de stat abuziv şi anume  : o parte din teren de cca.  1774 m.p şi  casa (dispensarul Amărăşti-Nemoiu), iar pentru diferenţa de teren, de cca. 1704 m.p. s-a stabilit prin aceeaşi sentinţă că intră sub incidenţa legilor fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991 modificată şi completată ulterior şi Legea nr. 247/2005.

Prin cererea nr. 14/din 30 august 2005, reclamanţii au solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren de 1704 mp, situat în continuarea celui dobândit în baza Legii nr. 10/2001, cerere ce a fost finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr.10578/04.12.2008, pentru suprafaţa de 1704 m.p.

Suprapunerea dintre cele două terenuri, respectiv cel în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 1175/2004 autorului pârâtelor, cu cel în suprafaţă de 1.704 m.p. pentru care a fost emis  titlul de proprietate nr.10578/4.12.2008 reclamanţilor, a fost dovedită prin concluziile raportului de expertiză.

Din coroborarea actelor depuse de părţi cu concluziile raportului de expertiză, rezultă că terenul în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. 1175/2004 autorului pârâtelor, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa nu se regăseşte la rolul agricol al acestei autoare, iar aceasta nu figurează la rolul agricol cu teren intravilan, şi nici în acest punct.

 Astfel, conform adeverinţei nr.735/26.07.1996 autoarea Troceanu Saviţa figurează la registrul agricol al anilor 1951-1955, la poziţia 8, cu o casă de locuit edificată în anul 1935 şi alte anexe, precum şi 0,10 ha. curţi construcţii.

 În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. 2 Legea nr. 18/1991, instanţa reţine că de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

În raport de aceste dispoziţii legale precum şi de cele mai sus arătate, instanţa concluzionează că numai reclamanţii PI şi PD aveau calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren în litigiu.

Cu toate acestea, pârâtele comisii au procedat la eliberarea  titlului de proprietate pentru terenul în litigiu autorului pârâtelor, TM, deşi, aşa cum s-a reţinut anterior, autoarea acestuia, Troceanu Saviţa, a deţinut anterior colectivizării teren pe un amplasament, fiind astfel incidente dispoziţiile art. III Legea nr. 169/1997.

Astfel fiind, instanţa a admis şi capătul doi al acţiunii, formulat de reclamanţi şi a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1175/2004 eliberat autorului pârâtelor LA şi TK  de către Comisia de Fond Funciar Vâlcea, pentru suprafaţa de teren de 1704 m.p. situata în pct.”Nemoiu Dispensar”.

Pentru culpă procesuală, în baza art. 274 C.proc.civ., au fost obligate în solidar pârâtele LA, TK, CL şi  CJ să plătească reclamanţilor suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert.

Împotriva sentinţei civile nr. 2768 din 27 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 604/223/2010 au formulat cerere de recurs pârâtele L şi Troceanu criticile acestora raportându-se la înscrisurile existente în dosar eliberate în favoarea autorului lor în baza Legilor fondului funciar, la obiecţiunile pe care le au în ceea ce priveşte constatările expertului desemnat în cauză să întocmească raportul de expertiză, dar şi încălcarea principiilor dreptului naţional şi comunitar subliniind prevalenţa celui din urmă.

Prin decizia civilă nr. 752/R din 28 iunie 2012 Tribunalul Vâlcea Secţia I Civilă  admite recursul pârâtelor casează în tot sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă reţinând în esenţă că, există în continuare incertitudinea sub aspectul amplasamentului şi al apartenenţei terenului în suprafaţă de 1824 mp ( în realitate 1.703,77 mp) situat în pct.”Dispensar”, la una sau alta dintre cele două proprietăţi, în raport de moştenitorii de drept ai autorului iniţial Radu R. Popescu. Faţă de situaţia reţinută tribunalul apreciază că se impune ca prin expertiză tehnică judiciară să fie aplicate în teren toate actele primare de proprietate deţinute de fiecare parte, ca provenind de la autorii acestora şi orice fel de înscrisuri aflate în posesia acestora, inclusiv actele unor proprietari vecini sau acte de vecinătate aflate la primăria din localitate, a actelor ce au fost emise în aplicarea Legilor speciale reparatorii nr.18/1991, nr.1/2000, nr.112/1995, nr.10/2001 şi nr.247/2005, precum şi a planurilor parcelare pe baza cărora s-au întocmit documentaţiile în vederea titlurilor definitive de proprietate.

La rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr. 604/223/2010*.

La solicitarea părţilor şi în considerarea dispoziţiilor deciziei de casare, instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri, atât cele deja depuse în primul ciclu procesual (titlul de proprietate nr. 10578/ 04.12.2008, sentinţa civilă nr.1912/2008, hotărârea nr. 413/2008 emis de Prefectura Vâlcea, procese verbale de punere în posesie, sentinţa civilă nr. 76/19 ianuarie 2007, decizia civilă nr. 155/A /2007, decizia nr. 7985/2006, copie cerere reconstituire, titlu de proprietate nr.1175/2004, adeverinţa de proprietate, certificat de moştenitor nr. 88/2005, evidenta agricolă, copie notificare, testament  autentificat sub nr. 11927/ 1994, proces verbal /1956, sentinţa civilă nr. 1473/1955), cât şi înscrisuri noi şi expertiză tehnică în specialitatea topografie cadastru.

Au fost depuse în acest sens de către reclamanţii PI şi PD, în copie, adresa nr.855/26.07.2010 emisă de MAI-Arhivele Nationale - Servicul Judeţean Vâlcea, actul de relaţie cu proprietăţile din comuna Nemoiu din anul 1922, sentinţa civilă nr.1326/28.04.2009 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, filele 75,76,77,78,79,80,81 dosar, alte 18 înscrisuri ( filele 28 – 50 dosar).

De asemenea, pârâtele au depus la rândul lor înscrisurile de la filele 82 – 97 dosar, s-au luat interogatorii părţilor ( filele 98 , 260 – 261, 286 -287 dosar), s-a întocmit o nouă expertiză judiciară în specialitatea topografie-cadastru( filele 242 -259, 267 – 275 dosar).

Prin sentinţa civilă nr.1327/30.06.2014 a fost admisă acţiunea reclamanţilor, au fost obligate pârâtele să le respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de 1704 m.p. arabil intravilan, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.1175/30.11.2005 şi au fost obligate pârâtele la plata sumei de 4216 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea soluţiei au fost avute în vedere întocmai considerente care au stat la baza pronunţării sentinţei civile nr.2768/27.09.2011.

Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâtele LAşi TK, ce a fost admis de către Tribunalul Vâlcea prin dec. civ. nr.146/10.03.2015, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea recursului s-a reţinut, în esenţă, că la termenul de judecată din data de 16.06.2014, a fost invocată de către apărătorul intimatelor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţie ce nu a fost pusă în discuţie şi asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat. Soluţionând cauza fără a se pronunţa asupra tuturor apărărilor şi excepţiilor deduse judecăţii, instanţa a pronunţat o soluţie nelegală, prin care nu a soluţionat integral fondul cauzei, astfel că s-a apreciat că se impune casarea în totalitate a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr.604/223/2010**.

A fost încuviinţată administrarea probei cu înscrisuri, fiind dispusă efectuarea unor adrese către CL, respectiv către CJ.

La termenul din data de 03.06.2015 instanţa a pus în dezbatere excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâtele persoane fizice la termenul din data de 16.06.2014, excepţie ce a fost unită cu fondul cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin notificarea nr.356/2001 adresată Primăriei com. Amărăşti în baza Legii nr.10/2001, reclamanţii din prezenta cauză au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului compus din construcţie (în care funcţionează dispensarul comunei) şi terenul aferent în suprafaţă de 4000 m.p., imobil ce a aparţinut defunctului Radu R. Popescu, bunicul testatoarei lor, BE.

În condiţiile în care prin Dispoziţia nr.81/30.11.2005 solicitarea le-a fost respinsă, prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. de dosar 419/90/2006, reclamanţii au solicitat anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilelor ce au făcut obiectul notificării.

Prin sentinţa civilă nr.76 din 19.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost admisă, în parte, contestaţia, anulată în parte dispoziţia emisă de Primarul com. Amărăşti şi s-a dispus restituirea în natură către contestatori a imobilelor preluate de stat abuziv, constând într-o parte din teren de cca.  1774 m.p, respectiv  casa (dispensarul Amărăşti-Nemoiu ). Pentru diferenţa de teren, de cca. 1704 m.p., s-a stabilit prin aceeaşi sentinţă că intră sub incidenţa legilor fondului funciar, respectiv Legea nr.18/1991 modificată şi completată ulterior  şi Legea nr. 247/2005.

S-a reţinut că defuncta BE, nepoată de fiică a autorului Radu R. Popescu, i-a instituit legatari pe reclamanţi prin testamentul autentificat sub nr.11927/25 mai 1994 (aflat la fila 8 dosar 1 fond), prin care testatoarea a înţeles să confere legatarilor şi vocaţie la bunurile viitoare pe care le-ar putea dobândi în proprietate, astfel că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite restituirea unor bunuri ce au aparţinut bunicului acesteia – înscrisuri depuse la filele 10 – 22 dosar 1 fond.

Anterior emiterii dispoziţiei contestate, prin cererea înregistrată sub nr. 14/30 august 2005, reclamanţii au solicitat, prin punctul 3 din cerere (fila 23 dosar 1 fond), în temeiul Legii nr.247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de circa 4000 m.p. teren intravilan, pct. *La Răbac* (aceeaşi suprafaţă ce a făcut obiectul notificării menţionate în precedent astfel cum se specifică expres în cuprinsul cererii), din care suprafaţa de 1000 m.p. reprezenta curtea dispensarului iar suprafaţa de 3000 m.p. reprezenta teren situat în imediata vecinătate a curţii *Dispensarului*.

În cerere reclamanţii au menţionat că imobilul este moştenit de Butică Elena – Lidia de la autorii săi, solicitarea fiind formulată în calitatea lor de moştenitori testamentari ai acestei persoane.

În condiţiile în care cererea a rămas fără răspuns  şi în contextul hotărârilor judecătoreşti intervenite între timp, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la data de 25.03.2008 sub nr. de dosar 1317/223/2008, petenţii PI şi Popescu Doiniţa – Liliana au solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar Amărăşti la întocmirea documentaţiei şi înaintarea acesteia către CJ, în vederea validării dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 1704 mp, situat în continuarea celui dobândit în baza Legii nr. 10/2001.

Cererea a fost admisă prin sentinţa civilă nr.1912/27.06.2008, în baza căreia a fost emisă Hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar Vâlcea nr.413/13.11.2008 (fila 7 dosar 1 fond) prin care a fost validată cu suprafaţa respectivă defuncta Butică Elena – Lidia, cu moştenitori PI şi Popescu Doiniţa – Liliana, respectiv procesul verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate nr.10578/04.12.2008 (filele 8, 9 dosar 1 fond) pentru suprafaţa de 1704 m.p. teren arabil intravilan, situat în comuna Amărăşti,  tarlaua 114, parcela 114/1, cu vecinii: N - Rest proprietate,  E - Diaconu Andrei, S - Drum, V - D.J.677 A, în pct.”Dispensar Nemoiu”, titlu de care reclamanţii se prevalează în susţinerea demersului lor juridic.

În ceea ce-i priveşte pe pârâţii L Anne – Luise şi TK, instanţa reţine că prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar Amărăşti şi înregistrată sub nr.59/08.03.1991, autorul acestora – Troceanu Mihail – Teodor, susţinând că este singurul moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa Gheorghiţa (fiul acesteia), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra averii defunctei sale mame, compusă din teren arabil – 3,74 ha, vie altoită – 6 ha şi clădiri curte – 0,10 ha (cerere depusă la fila 64 dosar 3 fond).

Prin Hotărârea nr.31/13.09.1991 a Comisiei judeţene de fond funciar Vâlcea a fost validat autorul pârâţilor cu suprafaţa de 3,40 ha în Anexa 3, poziţia 168, ulterior fiind emise procesul verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate nr.1175/30.11.2005, pe numele Troceanu Mihail – Teodor, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa Gheorghiţa, pentru o suprafaţă totală de 3,7544 ha, între care şi terenul în suprafaţă de 1824 m.p. arabil, tarlaua 114, parcela 114/1, în punctul *Dispensar*, cu privire la care părţile se află în litigiu.

În şedinţa publică din data de 16.06.2014, pârâţii, prin apărător, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor susţinând în esenţă că, în calitate de legatari cu titlu particular ai autoarei Butică Elena – Lidia, nu sunt îndreptăţiţi a culege bunurile proprietatea autorului Popescu R. Radu.

Analizând cu prioritate critica formulată, pornindu-se de la prevederile art.137 Cod procedură civilă de la 1865, potrivit căruia instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac deprisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa reţine că prin calitate procesuală se înţelege interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei, ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport, recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept.

Potrivit prevederilor art. III alin.1 lit. a) (i) şi alin. 2 din Legea 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, printre care şi actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri. Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim

În raport de aceste prevederi, în justificarea calităţii procesuale active, reclamanţii trebuiau să facă dovada interesului legitim şi dovada că reconstituirea s-a făcut în favoarea pârâţilor care nu erau îndreptăţiţi la reconstituire.

Interesul legitim trebuie privit în cauză din perspectiva faptului că nulitatea invocată este o nulitate absolută, instituită de legiuitor cu scopul de a ocroti un interes public, general, interes care, în speţă, este acela de a înlătura din sfera juridică actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.

Evident că persoana care solicită constatarea nulităţii absolute trebuie să justifice şi un interes personal şi direct, legitim, născut şi actual.

Stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată "şi de alte persoane care justifică un interes legitim", art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părţile actului juridic şi avânzii-cauză ai părţilor, fie de terţi, care se pretind prejudiciaţi prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege.

Pe planul dreptului procesual, regula enunţată justifică legitimare procesuală activă în acţiunile în constatarea nulităţii absolute întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate.”

În raport de aceste considerente, în speţă, în condiţiile în care prin titlul de proprietate nr.10578/04.12.2008 (filele 8, 9 dosar 1 fond) li s-a reconstituit reclamanţilor dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1704 m.p. teren arabil intravilan, situat în comuna Amărăşti,  tarlaua 114, parcela 114/1, coroborat cu aspectul că, asupra aceleiaşi suprafeţe, autorului pârâţilor i s-a eliberat titlul de proprietate nr.1175/30.11.2005 (titlu a cărei nulitate parţială se solicită a se constata), interesul reclamanţilor este fără îndoiala legitim, personal, direct, născut şi actual, astfel că în mod evident acestora li se recunoaşte calitatea procesuală activă în promovarea prezentului demers juridic.

Invocarea doar ca o apărare pe fond, a nulităţii titlului de proprietate emis reclamanţilor, astfel cum a susţinut apărătorul pârâţilor cu ocazia formulării concluziilor la termenul din data de 16.06.2014, nu este de natură a conduce la înlăturarea efectelor titlului respectiv, care are o existenţă juridică de care nu se poate face abstracţie, susţinută printr-o hotărâre judecătorească anterioară, iar instanţa nu a fost învestită cu o cerere prin care să se tindă la anularea lui.

Prin urmare, în condiţiile în care vocaţia reclamanţilor la a culege bunurile viitoare pe care testatoarea Butică Elena – Lidia le-ar fi putut dobândi în proprietate ca urmare a modificărilor legislative a fost recunoscută prin hotărâri judecătoreşti anterioare şi, decisiv, în condiţiile în care aceştia invocă o încălcare a dreptului lor de proprietate recunoscut prin titlul de proprietate menţionat în cele ce preced, este evident că aceştia îşi justifică calitatea procesuală activă în demersurile juridice prin care urmăresc să înlăture încălcarea dreptului lor.

Eventuala admitere a excepţiei invocate ar presupune, pe de o parte, a face abstracţie de titlul de proprietate exhibat de către reclamanţi, titlu valabil, necontestat în procedurile prevăzute de lege, iar pe de altă parte ar echivala cu repunerea în discuţie a unei situaţii  de fapt ce a fost pe deplin lămurită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce, în considerarea respectării  principiului stabilităţii juridice, nu este admisibil.

Prin urmare, în întreg contextul arătat, instanţa reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa va analiza prioritar capătul de cerere ce vizează constatarea nulităţii absolute parţiale  a titlului de proprietate nr.1175/2005 urmând ca în raport de soluţia adoptată în privinţa îndreptăţirii autorului pârâţilor Troceanu Mihail – Teodor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1824 m.p. arabil intravilan (1704 m.p. din titlul reclamanţilor) să se statueze şi în privinţa capătului ce vizează revendicarea terenului în litigiu.

Astfel cum s-a reţinut anterior, potrivit art.III din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate  în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, situaţiile fiind enumerate în cuprinsul aceluiaşi articol. La al.1 lit.a (i) sunt vizate actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri.

Sub acest aspect instanţa reţine că obiectul litigiului poartă asupra terenului în suprafaţă de 1704 m.p. teren arabil intravilan, situat în comuna Amărăşti, tarlaua 114,  parcela 114 /1, pct. „ Dispensar Nemoiu”, cu vecinii: N- rest proprietate, E-Diaconu Andrei, S- Drum, V- D.J. 677 A, despre care reclamanţii afirmă că a aparţinut bunicului testatoarei Butică Lidia – Elena, Radu R. Popescu (parte din suprafaţa de 4000 m.p. din pct. *Dispensar*), pentru care le-a fost emis titlu de proprietate şi cu privire la care apreciază că, în mod nelegal, a fost reconstituit dreptul de proprietate şi în favoarea autorului pârâţilor Troceanu Mihail – Teodor.

În ceea ce priveşte dreptul de proprietate al autorului comun Radu R. Popescu asupra terenului în suprafaţă de 4000 m.p., din care face parte şi terenul în litigiu, instanţa constată că nu există controverse,  prin probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine dreptul autorului asupra acestui teren.

Situaţia este atestată de *Actul de relaţie*, depus la fila 38 dosar 3 fond, care confirmă la pct.14 că, între terenurile deţinute de autor la nivelul anului 1922 se regăseşte şi cel situat în *Siliştea Casei*, unde se află conacul domnului Radu R. Popescu ... cu suprafaţa de 4000 m.p., respectiv de *Planul general al cătunului Verdea şi Bou din com. Nemoiu*, întocmit la nivelul anului 1903, coroborat cu *Planul General al Curelelor de Moşie şi Codri Înfundaţi*, care atestă că în extremitatea sudică a teritoriului acestei comune se un teren proprietatea autorului, în prezent primul teren din com. Amărăşti pe direcţia Sud – Nord, astfel cum concluzionează şi expertul Radu Ion în cuprinsul expertizei întocmite.

În anexa nr.1 la raportul de expertiză dispus a fi efectuat în cauză a fost identificat terenul ce a aparţinut autorului Radu R. Popescu, stabilind vecinătăţile actuale ca fiind: N – Pleşa Marin, E – Pleşa Marin, Popa Valerică şi Diaconu Andrei, S – drum acces şi V – DJ 677 A.

Instanţa constată că vecinătatea nordică şi estică prezentă corespunde celei existente la nivelul anilor 1914, 1937 şi 1951.

Din *Actul de vânzare* - fila 42 dosar 3 fond (pct.1 din convenţie), intervenit la data de 21.06.1914, rezultă că numitul Luca Pleşea, vinde consăteanului Ilie Pleşea, un teren situat în com. Nemoiu, având ca vecinătate pe latura sudică pe numitul RP (autorul părţilor).

Prin *Actul de donaţie* depus la fila 43, încheiat la data de 29.11.1937, prin care numitul Marin Ilie B. Pleşa donează fiului său un teren în suprafaţă de 5000 m.p. pe care se află edificată şi o casă cu trei camere este confirmată vecinătatea sudică cu proprietatea autorului Radu R. Popescu.

De asemenea, *Actul de schimb* intervenit între Dumitru R Popa şi Aneta Deaconu, intervenit la data de 13.11.1951, fila 40 dosar 3 fond, prin care celei de-a doua i se cedează un loc de casă în pct. *Răbac*, menţionează ca vecinătate pe latura vestică pe defunctul Radu R. Popescu.

Dreptul de proprietate al autorului comun Radu R. Popescu asupra terenului în suprafaţă de 4000 m.p. rezultă şi declaraţiile martorilor Iana Ion – fila 96 dosar 3 fond şi Pleşa Marin – fila 97 acelaşi dosar, care au confirmat că actualul dispensar şi suprafaţa aferentă au aparţinut acestei persoane. Martorul Pleşa Marin a confirmat că bunicul său se învecina pe laturile de nord şi vest cu autorul părţilor, situaţie ce se coroborează cu înscrisul *Act de vânzare*, intervenit la data de 21.06.1914, menţionat în precedent.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, testamentul autentificat sub nr.11927/25.05.1994), părţile au ca autor comun pe defunctul Radu R. Popescu, care a avut şase copii: Popescu Săvulică, Anastasiu Elena, Spirtaru Paulina, Filipescu Eugenia, Troceanu Gheorghiţa - Saviţa (bunica pârâtei L Anne Luise) şi PP (mama testatoarea reclamanţilor).

PP, căsătorită cu Popescu Portăreşti Nicolae (certificat de moştenitor fila 218 dosar 3 fond), a avut ca descendenţi de gardul I pe Popescu - Portăreşti ?tefan – Mircea şi Butică Elena – Lidia, ultima dintre cei doi testând prin testamentul autentificat sub nr.11927/25.05.1994 anumite bunuri imobile identificate expres în cuprinsului actului, precum şi *toate bunurile ce îi vor reveni în proprietate în timpul vieţii sau după moarte, ca urmare a modificării legilor în vigoare*.

Troceanu Gheorghiţa Saviţa, căsătorită cu Troceanu Grigore, a lăsat ca descendent de gradul I pe numitul Troceanu Mihail – Teodor, cel pe numele căruia a fost emis titlul de proprietate contestat şi de pe urma căruia au rămas în calitate de moştenitori pârâtele TK – soţie supravieţuitoare şi LA– fiică.

Susţin reclamanţii că sunt singurii moştenitori care, în baza legilor adoptate în materie funciară, au solicitat expres restituirea bunurilor proprietatea autorului RP, bunicul testatoarei lor.

În apărare, prin întâmpinarea depusă la fila 47 dosar 1 fond, pârâţii susţin că terenul ce face obiectul revendicării coincide cu cel de 1824 m.p. ce a fost moştenit de tatăl său, Troceanu Mihail – Teodor, de la mama sa, Troceanu Gheorghiţa – Saviţa (soră cu autoarea testatoarei reclamanţilor, Popescu Portăreşti – Lucreţia), care la rândul său l-a moştenit de la autorul comun Radu R. Popescu. Se arată de către pârâţi că titlul le-a fost emis corect, fiind solicitat la reconstituire de către tatăl său şi face parte din suprafaţa totală validată de 3,40 ha menţionată în adeverinţa de proprietate nr.419/23.10.1991.

În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, situaţia lor a fost tranşată prin pronunţarea sentinţei civile nr.76/19.01.2007 a Tribunalului Vâlcea, (rămasă definitivă şi irevocabilă prin Dec. civ. nr.155/A.13.04.2007 a Curţii de Apel Piteşti, respectiv prin Dec. civ. nr.7985/26.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), precum şi prin pronunţarea sentinţei civile nr.1912/27.06.2008 a Judecătoriei Drăgăşani, prin care, recunoscându-li-se vocaţie la dobândirea bunurilor ce au aparţinut autorului Radu R. Popescu în baza testamentului menţionat, le-au fost restituite in natură suprafeţele de 1774,14 m.p. şi 1704 m.p., terenuri ce compuneau proprietatea din pct. *Dispensar*.

Pârâtele insistă asupra dreptului reclamanţilor la reconstituire, drept care nu a făcut însă obiectul dosarului, instanţa nefiind învestită cu o cerere care să tindă la declararea nulităţii titlului de proprietate nr.10578/04.12.2008, trecând în plan secund, ceea ce este cu adevărat important în cauză, respectiv obiectul acţiunii care îl constituie constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. 1175/30.11.2004, emis de către Comisia Judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele Troceanu – Mihail Teodor,  după defuncta Troceanu Saviţa Gheorghiţa, pentru suprafaţa de 1704 m.p..

Este adevărat că, în măsura în care se constată legalitatea titlului contestat, o analiză a titlului reclamanţilor nu ar putea fi făcută decât cu ocazia analizării petitului ce are ca obiect revendicarea suprafeţei respective, în etapa comparării titlurilor, pentru a se acorda preferinţă celui mai bine caracterizat, însă fără consecinţe juridice cu privire la valabilitatea titlului reclamanţilor.

De altfel, nulitatea titlului emis reclamanţilor nu ar putea fi susţinută (cu atât mai mult pe calea unor simple apărări de fond) câtă vreme acesta are la bază dispoziţiile imperative ale unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în prezenţa căreia, analiza incidenţei prevederilor art.III din Legea nr. 169/1997 nu mai poate fi efectuată.

Revenind la petitul ce face obiect de analiză, instanţa reţine, astfel cum s-a menţionat şi în precedent, că prin cererea adresată Primăriei com. Amărăşti, înregistrată sub nr.59/08.03.1991, autorul pârâtelor, Troceanu Mihail – Teodor, susţinând că este singurul moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa Gheorghiţa (fiul acesteia), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra averii defunctei sale mame, compusă din teren arabil – 3,74 ha, vie altoită – 6 ha şi clădiri curte – 0,10 ha (cerere depusă la fila 64 dosar 3 fond).

Prin Hotărârea nr.31/13.09.1991 a Comisiei judeţene de fond funciar Vâlcea a fost validat autorul pârâţilor cu suprafaţa de 3,40 ha în Anexa 3, poziţia 168, ulterior fiind emise procesul verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate nr.1175/30.11.2004, pe numele Troceanu Mihail – Teodor, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa Gheorghiţa, pentru o suprafaţă totală de 3,7544 ha, între care şi terenul în suprafaţă de 1824 m.p. arabil, tarlaua 114, parcela 114/1, în punctul *Dispensar*, cu privire la care părţile se află în litigiu.

Sub un prim aspect, instanţa constată că suprafaţa validată prin HCJ nr.31/1991 (3,40 ha), nu concordă cu suprafaţa atribuită în proprietate prin titlul de proprietate nr.1175/30.11.2004 – 3,7544 ha.

Anexa nr.3 aferentă hotărârii comisiei judeţene, depusă la fila 66 dosar 3 fond, relevă că în urma cererii formulate de autor, validarea a avut pentru o suprafaţă de 3,40 ha, în totalitate aflată în extravilan, din care suprafaţa de 1,20 ha a vizat terenuri de categorie arabil iar suprafaţa de 2,20 ha a vizat terenuri de categorie vii.

Legislaţia fondului funciar a prevăzut o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate ce ce debuta prin formularea unei cereri adresată comisiei locale de fond funciar, analizarea acesteia şi înaintarea unor propuneri către comisia judeţeană care, în baza unei noi analize, valida în tot sau în parte suprafaţa solicitată, după cum avea posibilitatea să refuze atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului.

În baza hotărârii de validare comisiile procedau la punerea în posesie asupra terenului validat, respectiv la eliberarea titlului de proprietate pe numele persoanelor îndreptăţite.

În speţă, titlul de proprietate contestat atestă reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa de 1824 m.p. arabil intravilan, tarlaua 114, parcela 114/1, în condiţiile în care pentru acest imobil nu există validare, prin hotărârea comisiei judeţene, astfel cum s-a arătat, fiind vizate exclusiv terenuri situate în extravilan.

Situaţia este confirmată de către CJ care, în cuprinsul adresei înaintată la fila 42 dosar, confirmă că nu există validare suplimentară pentru diferenţa de la suprafaţa de 3,40 ha la suprafaţa de 3,7544 ha, precum şi de către CL – fila 33 dosar, care arată că diferenţa respectivă a fost avută în vedere strict raportat la solicitările efectuate în cuprinsul cererii de reconstituire nr.59/08.03.1991, însă în afara existenţei unei hotărâri de validare.

Cum finalizarea procedurii nu putea avea loc decât prin realizarea unei concordanţe între suprafaţa validată şi suprafaţă înscrisă în actul de reconstituire a proprietăţii, se constată incidenţa unei prim aspect ce denotă nelegala emitere a titlului de proprietate nr.1175/30.11.2004, cu privire la suprafaţa în litigiu.

În al doilea rând, instanţa reţine că, potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate are loc asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, în favoarea membrilor cooperatori care au adus teren în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum şi, în condiţiile legii civile, în favoarea moştenitorilor acestora. Art.11 din aceeaşi lege prevede că suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă sau, în lipsă, din orice alte probe.

Cererea de reconstituire nr.59/08.03.1991 formulată de autorul pârâţilor, Troceanu Mihail – Teodor, a vizat terenurile ce au aparţinut mamei sale, Troceanu Saviţa Gheorgiţa, nicidecum pe cele ce au aparţinut autorului Radu R. Popescu.

Pe parcursul derulării litigiului, pârâţii au susţinut constant că terenul în suprafaţă de 1824 m.p., cu privire la care reclamanţii ridică critici, face parte din suprafaţa de 3,74 ha cu care defuncta Troceanu Saviţa Gheorgiţa era înscrisă în registrul agricol al anilor 1951 – 1955, depus la fila 69 dosar 3 fond.

Din cuprinsul acestui act de evidenţă rezultă că autoarea figura înscrisă cu mai multe suprafeţe de teren, astfel: arabil – 3,74 ha, vii – 6,50 ha, păduri – 3,50 ha, clădiri şi curţi – 0,10 ha. Referitor la construcţiile pe care aceasta le avea în proprietate, sunt menţionate o casă de locuit, construită în anul 1935, 2 magazii construite în anul 1890 şi un şopron edificat în anul 1910.

Registrul agricol agricol menţionează că întreaga suprafaţă de teren arabil se află în câmp, autoarea nefigurând cu vreo suprafaţă de teren în vatra satului (cum e cazul terenului în suprafaţă de 1824 m.p.), astfel că, sub un prim aspect, susţinerile pârâţilor sunt contrazise chiar prin înscrisul de care se prevalează.

În dovedirea temeiniciei cererii de reconstituire depusă în anul 1991 (fila 64 dosar 3 fond), autorul Troceanu Mihail – Teodor a menţionat în subsolul cererii că se prevalează de procesul verbal partida nr.119/1952 (fila 89 dosar 1 fond), fiind menţionat şi procesul verbal de inventariere, evaluare şi predare gratuită în proprietatea Sfatului Popular a bunurilor respective (fila 89 dosar 3 fond).

Prin procesul verbal invocat, nr.37273/22.01.1956, în baza Decretului nr.111/1951, s-a procedat la inventarierea, evaluarea şi predarea bunurilor ce au aparţinut autoarei Săviţa Troceanu, către Sfatul Popular al com. Amărăşti, bunuri cu care aceasta figura înscrisă şi în registrul agricol al com. Amărăşti.

Procesul verbal a fost întocmit în urma pronunţării sentinţei civile nr.1473/06.06.1955 de către Tribunalul Popular al raionului Drăgăşani, prin care s-a admis cererea Secţiei Financiare şi s-a declarat trecută în proprietatea statului averea mobilă şi imobilă a autoarei

Prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 adresată  Primăriei Amărăşti, autorul pârâtelor, TM, a solicitat  restituirea unei case şi a 1.000 m.p. teren curte, situat în extravilanul comunei Amărăşti, pct. ”Dealul Mare ”, care au aparţinut mamei sale, Troceanu Saviţa, şi au fost preluate de stat prin P.V.nr.37273/1956 în baza sentinţei civile nr.1473/1955 pronunţată de Tribunalul Popular al raionului Dăgăşani.

Prin Hotărârea nr. 255 din 10.12.1997, emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 (fila 107 dosar) i s-au acordat despăgubiri, apreciindu-se că imobilele nu pot fi restituite în natură, întrucât în clădire funcţionează dispensarul comunal şi incidente sunt prevederile art.38 din Normele Metodologice de aplicare a legii.

Instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cererilor formulate de reclamanţi în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilului casă şi a terenului în suprafaţă de 4000 m.p. ce au aparţinut autorului comun Radu R. Popescu, au avut a se pronunţa asupra identităţii acestor bunuri cu cele de care defuncta Troceanu Gheorghiţa Saviţa a fost deposedată.

În urma probatoriilor administrate în cadrul dosarului nr.419/90/2006 concluzia a fost că imobilele sunt diferite.

Dar, chiar reţinând, astfel cum s-a arătat şi de către instanţa de recurs din prezentul dosar în al doilea ciclu procesual, că în condiţiile în care pârâţii nu au avut calitatea de parte în litigiile derulate anterior, situaţia recunoscută reclamanţilor nu le este opozabilă, instanţa reţine că, într-adevăr, cele două imobile sunt diferite.

Din menţiunile registrului agricol întocmit pe numele defunctei Troceanu Gheorghiţa Saviţa, coroborate cu situaţia consemnată în cuprinsul procesului verbal de inventariere, respectiv cu descrierea imobilelor efectuată în cuprinsul sentinţei civile nr.1473/06.06.1955 de către Tribunalul Popular al raionului Drăgăşani, rezultă că imobilele construcţie (2 case) preluate acestei autoare se aflau în extravilan, aveau o suprafaţă de 90 m.p., erau edificate din lemn, compuse din trei camere şi erau acoperite cu şiţă.

Dimpotrivă, prin Hotărârea nr. 255 din 10.12.1997, emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, s-a dispus acordarea de despăgubiri autorului Troceanu Mihail – Teodor pentru un alt imobil, ce aparţinuse în realitate autorului Radu R. Popescu (clădirea în care în prezent funcţionează dispensarul localităţii), deşi prin cererea formulată acesta invocase drepturi dobândite de la mama sa Troceanu Gheorghiţa Saviţa.

Acest din urmă imobil construcţie – conform fişei tehnice de calcul depusă la fila 102 dosar 1 fond, este situat în intravilanul com. Amărăşti, are fundaţie din beton şi zidărie din cărămidă, este compus din 5 camere şi are o vechime de peste 70 ani - la data întocmirii raportului – 05.11.1997 (ceea ce denotă că este exclusă edificarea pe terenul defunctei Troceanu Gheorghiţa Saviţa ulterior preluării în anul 1955).

Din aceeaşi fişă tehnică rezultă şi vecinătăţile terenului pe care este edificat dispensarul, anume Pleşa (N), Popa şi Diaconu (V), Drum judeţean (E), adică aceleaşi care se regăsesc şi în actele vechi de proprietate ale autorului Radu R. Popescu.

Doar din coroborarea acestor înscrisuri rezultă distincţia evidentă dintre cele două imobile, construcţia cu destinaţie prezentă de dispensar şi terenul aferent, ce formau un corp comun, cu suprafaţa totală de 4000 m.p. (din măsurători 3571 exp. Radu Ion) fiind cele care au aparţinut autorului Radu R. Popescu, fără legătură cu terenul arabil în suprafaţă de 3,74 ha arabil înscris la rolul defunctei Troceanu Gheorghiţa Saviţa.

Instanţa apreciază relevante în acest sens şi susţinerile aceluiaşi expert în conformitate cu care, în condiţiile în care terenul în litigiu ar fi aparţinut autoarei pârâţilor, s-ar fi regăsit la rolul acesteia şi ar fi fost situat în intravilan, evaluarea ar fi fost una diferită, superioară celorlalte terenuri. Or, din conţinutul procesului verbal de inventariere şi evaluare rezultă că atât terenul arabil, cât şi cel de categorie curte, a fost evaluat la aceeaşi sumă 6000 lei/ha, împrejurare ce demonstrează odată în plus amplasamentul extravilan al acestuia.

Deşi constant pârâţii au susţinut că terenul în litigiu, în suprafaţă de 1824 m.p., reconstituit prin titlul de proprietate nr.1175/2005, face parte din suprafaţa de 3,74 ha înscrisă la rolul agricol al autoarei Troceanu Gheorghiţa Saviţa, ulterior aceştia şi-au nuanţat poziţia, la filele 73, 74 dosar 2 recurs depunând înscrisuri ce conţin declaraţiile extrajudiciare ale numiţilor Preoteasa Ilie şi Bălan Alexandru, încearcându-se acreditarea ideii că imobilul dispensar şi, implicit, terenul aferent, au aparţinut acestei autoare.

Astfel cum s-a arătat, această stare de lucruri este contrazisă prin menţiunile registrului agricol, nefiind demonstrat că, în urma decesului autorului comun Radu R. Popescu, imobilul a fost preluat în registrul agricol al defunctei Troceanu Gheorghiţa Saviţa.

De altfel, o altă declaraţie extrajudiciară, în formă autentică, a fost depusă la fila 46 dosar 3 fond, prin care numitul Diaconu Traian menţiona că Sevastiţa Troceanu şi Lucreţia Popescu au avut fiecare case învecinate, care erau însă situate în pct.*Dealul Mare*, diferit de locaţia în care se afla dispensarul şi în care a locuit până la deces Radu R. Popescu.

În acelaşi sens este şi înscrisul depus la fila 47 dosar 3 fond, ce cuprinde declaraţia extrajudiciară a numitei Pleşa Aneta, din care reiese că l-a cunoscut pe autorul Radu R. Popescu, zis *Răbac*, că a locuit vis a vis de locuinţa acestuia în care în prezent funcţionează dispensarul şi că cele două fiice Sevastiţa Troceanu şi Lucreţia Popescu au deţinut case de locuit învecinate, în pct. *Dealul Mare*.

Această martoră, fiind audiată în primul ciclu procesual, declaraţie fila 80 dosar fond, a relatat chiar că după decesul autorului Radu R. Popescu, terenul din pct. *Dispensar* a fost folosit de Lucreţia Popescu, declaraţie care nu este confirmată însă prin probatoriul administrat.

Relevante sunt în cauză însă declaraţiile judiciare ale martorilor Pleşa Marin şi Iana Ion, audiaţi în legătură cu acest aspect, declaraţii menţionate anterior şi consemnate la filele 96, 97 dosar 3 fond.

Martorii au confirmat că actualul dispensar şi suprafaţa aferentă au aparţinut autorului Radu R. Popescu, că pentru fiecare dintre fete a edificat câte o construcţie *pe deal*, în timp ce suprafaţa unde este edificat dispensarul i-a rămas numitului Sevastian Popescu (Săvulică Popescu, fiul său).

Declaraţiile martorilor, relevante în condiţiile în care aceştia sunt persoane în vârstă, care l-au cunoscut pe autor şi cunoşteau situaţia terenului în litigiu, scot în evidenţă că atât Lucreţia Popescu Portăreşti cât şi Troceanu Gheorghiţa Saviţa deţineau în proprietate terenuri, la momentul cooperativizării agriculturii, într-o altă locaţie, *Pe deal*, diferită de cea în care se află dispensarul.

Întreaga situaţie reţinută în cele ce preced demonstrează că, atât terenul pe care se află edificat dispensarul şi pentru care în favoarea reclamanţilor a fost pronunţată sentinţa civilă nr.76/19.01.2007 a Tribunalului Vâlcea prin care li s-a restituit suprafaţa de 1774,14 m.p., cât şi terenul în suprafaţă de 1704 (în litigiu) pentru care, în baza sentinţei civile nr.1912/27.06.2008, le-a fost emis titlul de proprietate nr.10578/04.12.2008, făceau parte din corpul de proprietate al autorului comun Radu R. Popescu, în suprafaţă de 4000 m.p., preluat fără titlu de către stat.

Prin urmare, pretenţii la redobândirea imobilelor terenuri ce au aparţinut autorului comun puteau ridica oricare dintre moştenitorii celor 6 copii (având în vedere că aceştia erau decedaţi în anul 1991), în condiţiile parcurgerii procedurii speciale reglementată prin prevederile adoptate în materie funciară.

Este irelevant dacă, prin diverse acte ce exced cadrului impus prin legislaţia funciară, vreuna dintre persoanele menţionate a acceptat succesiunea defunctului Radu R. Popescu.

Este cunoscut faptul că legea funciară a instituit o excepţie de la principiul indivizibilitatii opţiunii succesorale, stabilind că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, ceea ce înseamnă că în această materie acceptarea moştenirii se face numai prin cererea adresată comisiei  locale de fond funciar.

Art.13 al.2 din Legea nr.18/1991 stipulează că moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare ...fiind consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Dată fiind această derogare, moştenitorii pot renunţa" prin abstenţiune (neformularea cererii) la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel că, în mod firesc, titlul de proprietate va fi emis numai pe numele moştenitorilor solicitanţi.

În aceste împrejurări, susţinerile pârâtelor efectuate în cuprinsul întâmpinării potrivit cu care demersurile reclamanţilor au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalţi moştenitori (pct.4 – fila 47 verso dosar 1 fond) nu pot fi primite, câtă vreme prevederile adoptate în materie funciară sunt imperative, recunoaşterea calităţii de moştenitor şi naşterea dreptului de proprietate având loc doar în urma unei cereri formulată de către fiecare dintre aceştia.

Prin cererea de reconstituire depusă la fila 64 dosar 3 fond, autorul pârâtelor Troceanu Mihail – Teodor a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate exclusiv asupra bunurilor ce au aparţinut defunctei sale mame Troceanu Gheorghiţa Saviţa, fără a emite pretenţii cu privire la bunurile defunctului bunic Radu R. Popescu, situaţie în care calitatea de succesor în privinţa bunurilor ce au aparţinut acestei persoane şi care fac obiectul legilor reparatorii nu-i poate fi recunoscută.

 Astfel cum s-a arătat, dispoziţiile art. 8 alin. 2 Legea nr. 18/1991, arată că de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

În raport de aceste prevederi precum şi de întreaga situaţie de fapt şi de drept reţinută, instanţa concluzionează că numai reclamanţii PI şi PD aveau calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren în litigiu.

Cu toate acestea, pârâtele comisii au procedat la eliberarea  titlului de proprietate pentru terenul în litigiu autorului pârâtelor, TM, deşi, aşa cum s-a reţinut anterior, nu s-a demonstrat că autoarea acestuia, Troceanu Saviţa, a deţinut anterior colectivizării terenul în litigiu, după cum nu s-a demonstrat nici că aceeaşi persoană a acceptat, în condiţiile speciale arătate, succesiunea autorului comun Radu R. Popescu.

În aceste împrejurări devin incidente prevederile art.III din Legea nr.169/1997, potrivit cu care sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate  în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, în concret, cele ale alin.1 lit.a (i), ce vizează actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au moştenit asemenea terenuri.

Astfel fiind, instanţa va admite petitul ce a făcut obiect de analiză în cele ce preced şi, pe cale de consecinţă, va constata nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1175/2004 eliberat autorului pârâtelor LA şi TK  de către Comisia de Fond Funciar Vâlcea, pentru suprafaţa de teren de 1704 m.p. situată în pct.”Nemoiu Dispensar”.

Referitor la capătul de cerere ce vizează revendicarea suprafaţei de 1.704 m.p. teren arabil intravilan, situat în comuna Amărăşti, tarlaua 114,  parcela 114 /1, pct. „ Dispensar Nemoiu”, cu vecinii: N- rest proprietate, E-Diaconu Andrei, S- Drum, V- D.J. 677 A, instanţa reţine că acţiunea în revendicare este o acţiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, constituind un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate.

Reclamantul care se pretinde proprietar asupra bunului în litigiu are sarcina probei dreptului pretins astfel că, pentru a justifica temeinicia acţiunii, trebuie să facă dovada incidenţei unui mod de dobândire a proprietăţii în favoarea sa. O astfel de dovadă presupune existenţa unui titlu de proprietate, înţeles ca act juridic, jurisdicţional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă în favoarea persoanei care îl invocă.

În cauză, reclamanţii şi-au demonstrat calitatea de proprietari asupra terenului în suprafaţă de 1704 m.p. arabil intravilan, situat in comuna Amărăşti, tarlaua 114, parcela 114/1, prin titlul de proprietate nr. 10578/04.12.2008 emis în urma pronunţării sentinţei civile nr. 1912 din 27 iunie 2008 de către Judecătoria Drăgăşani, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Expertiza de specialitate topografie cadastru efectuată în cauză a identificat terenul în suprafaţă de 1.704 m.p. pentru care a fost emis reclamanţilor titlul de proprietate nr.10578/4.12.2008, precum şi terenul în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.1175/2004 autorului pârâtelor, TM, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa.

Astfel cum s-a reţinut şi cu ocazia analizării capătului de cerere privitor la constatarea nulităţii absolute a titlului emis pârâtelor, din întreg materialul probator, confirmat prin concluziile raportului de expertiză, rezultă cu certitudine că terenul în suprafaţă de 1.824 m.p. pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.1175/2005 autorului pârâtelor, TM, în calitate de moştenitor al autoarei Troceanu Saviţa, se suprapune pe terenul proprietatea reclamanţilor PI şi PD, în suprafaţă de 1.704 m.p., pentru care a fost emis  titlul de proprietate nr.10578/4.12.2008.

O analiză comparativă a celor două titluri de proprietate cu consecinţa acordării preferabilităţii titlului mai bine caracterizat s-ar fi impus în condiţiile în care s-ar fi constatat că ambele părţi deţin titluri valabil emise.

Însă, în condiţiile în care, în urma analizei efectuate asupra titlului emis pârâtelor, instanţa a ajuns la concluzia că se impune anularea parţială a acestuia, chiar în privinţa terenului cu privire la care se constată existenţa suprapunerii, se constată că dreptul de proprietate al acestora se desfiinţează cu efect retroactiv, astfel că pârâtele nu mai justifică temei să deţină în proprietate suprafaţa de 1704 m.p.

Potrivit art. 480 Cod civil de la 1864, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Întrucât în cauză reclamanţii au făcut dovada că sunt proprietarii terenului revendicat şi având în vedere soluţia adoptată în privinţa capătului de cerere privitor la constatarea nulităţii absolute a titlului emis pârâtelor, instanţa apreciază întemeiat petitul privind revendicarea şi în consecinţă, vor fi obligate pârâtele LAşi TK să respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi liniştită posesie asupra terenului în suprafaţă de 1704 mp, identificat mai sus.

În raport de prevederile art. 274 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, vor fi obligate în solidar pârâtele LA, TK, CL şi  CJ să plătească reclamanţilor suma de 4716 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert (500 lei – fila 68 dosar 2 fond, 1000 lei – fila 100 dosar 2 fond, 500 lei – fila 117 dosar 2 fond, 500 lei – fila 165 dosar 3 fond, 1500 lei – fila 256 dosar 3 fond), taxă judiciară de timbru (100 lei – fila 34 dosar 2 recurs, 116 lei – fila 45 dosar 2 recurs) şi onorariu avocat (500 lei – fila 31 dosar 2 recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii PI şi PD, ambii cu domiciliul în municipiul Bucureşti, , în contradictoriu cu pârâtele LA, domiciliată în municipiul Sibiu, , TK, domiciliată în Germania, , CL, şi CJ.

Constată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1175/30.11.2004 eliberat autorului pârâtelor, TM, în calitate de moştenitor al autoarei TS, de către CJ, respectiv pentru suprafaţa de 1704 mp. teren arabil intravilan, situat pe raza comunei Amărăşti, jud. Vâlcea, pct.” Dispensar Nemoiu ”, tarlaua 114, parcela 114/1, cu vecinii: N-  Dispensar, E- Diaconu Andrei ,  S- Drum , V-  D.J. 677A.

Obligă pârâtele LA  şi TK să respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi liniştită posesie asupra terenului arabil intravilan în suprafaţă de 1704 mp, situat pe raza comunei Amărăşti, judeţul Vâlcea, pct.” Dispensar Nemoiu ”, tarlaua 114, parcela 114/1, cu vecinii: N-  Rest Proprietate, E- Diaconu Andrei,  S- Drum, V-  D.J. 677A.

Obligă pârâtele LA, TK, CL şi CJ să plătească reclamanţilor suma de 4716 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2015, la sediul Judecătoriei Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

Preşedinte,   Grefier,

Red./tehnored.O.S.

8ex./ 01 Iulie 2015

~ 1 ~

Domenii speta

Spete similare