Litigii cu profesioniştii. Legea societăţilor comerciale. Încălcarea art.117 alin.3 – motiv de nulitate absolută a hotărârii.

Litigii cu profesioniştii. Legea societăţilor comerciale. Încălcarea art.117 alin.3 – motiv de nulitate absolută a hotărârii.

Curtea apreciază că încălcarea prevederilor art. 1171 alin. 3 din Legea nr.31/1990 se constituie într-un motiv de nulitate absolută a hotărârii astfel adoptate, întrucât respectarea formalităţilor referitoare la convocare se află în directă legătură cu asigurarea realizării drepturilor nepatrimoniale, care constau în dreptul la informare şi dreptul la vot.

Nulitatea absolută derivă din încălcarea principiului drepturilor tuturor acţionarilor, a principiul preeminenţei interesului social, principiul majorităţii putând fi limitat de apariţia abuzului de drept în mecanismul de formare a voinţei sociale.

Societatea pe acţiuni se întemeiază pe capitalul pus în comun de către acţionarii fondatori. Natura judiciară a societăţii comerciale este contractuală, de aici rezultând o consecinţă fundamentală şi anume că voinţele juridice ale tuturor acţionarilor trebuie să fie respectate în activitatea acesteia. Dreptul societar s-a construit pe două mari principii şi anume, principiul majorităţii şi principiul protecţiei investitorilor.

Principiul majoritar este clădit pe ideea potrivit căreia minoritatea este nevoită să se supună majorităţii. Principiul protecţiei investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aportul la capitalul social al unei companii, în faţa abuzurilor entităţilor cu putere de decizie.

Orice atingere adusă interesului social reprezintă o încălcare a pactului social încheiat între acţionarii societăţii comerciale, iar hotărârea adunării generale în care s-a concretizat manifestarea de voinţă este supusă riscului nulităţii.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1428 din 26.06.2013)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Comercială la data de 22.12.2009, reclamanţii B.C., G.N. şi C.G. în contradictoriu cu pârâta SC R SA au formulat acţiune în anulare/constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor Adunării Generale a acţionarilor SC R SA din 04 noiembrie 2010, solicitând şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 130, 132 (2), 142 (1), (2) şi (3), 1171 şi urm. din Legea 31/1990 - Legea societăţilor comerciale,  republicată; art. 969 din Cod civil român2, prevederile legale invocate în prezenta.

La data de 08.02.2012 pârâta SC R SA a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei de obiect a cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.C. şi G.N., iar pe fond solicitând respingerea acţiunii.

La data de 08.02.2012 reclamantul G.N. a depus la dosar cerere precizatoare arătând că solicită anularea Hotărârii nr. 3 a Adunării Generale a Acţionarilor R SA din data de 04.11.2010, publicată în Monitorul Oficial al  României - Partea a IV-a nr. 491 7 din 07 Decembrie 2010, respectiv publicată în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a nr. 4942 din 09 Decembrie 2010; obligarea pârâtei R să reconvoace Adunarea Acţionarilor cu ordinea de zi completată, astfel cum a fost solicitată prin adresa comunicată prin intermediul BEJ sub nr. 326/14.10.2010, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 2.05.2012 instanţa a respins excepţia lipsei de obiect a cererii, invocată de pârâtă, precum şi excepţia lipsei de interes cu privire la invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.C. şi G.N.; de asemenea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.C. şi G.N.

La data de 30 mai 2012 reclamantul C.G. a formulat cerere precizatoare prin care a dezvoltat motivele de nulitate.

La data de 6 iunie 2012 pârâta a invocat decăderea reclamantului din dreptul de a depune o cerere modificatoare după data primei zi de înfăţişare, cerere pe care instanţa a admis-o numai în parte, decăzând pe reclamantul C.G. numai în ceea ce priveşte cererea întemeiată pe motivul de nulitate privind lipsa alternativei la răspuns şi a posibilităţii manipulării ulterioare a buletinului de vot.

Prin sentinţa civilă nr. 14321 din 17.10.2012 instanţa a respins cererea formulată de reclamanţii B.C. şi G.N. ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală. Totodată, a admis în parte cererea formulată  de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta SC R SA şi a anulat în parte hotărârea nr.3 din 4.11.2010 a Adunării Generale Ordinare a acţionarilor SC R SA  în ceea ce priveşte articolele 3, 4 şi 5. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului C.G. suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 13.1. din actul constitutiv al SC R SA, aceasta este administrată de un consiliu de administraţie format din 3 administratori desemnaţi de adunarea generală ordinară pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea realegerii.

În contextul decesului preşedintelui consiliului de administraţie, domnul V.P., şi al desemnării provizorii în funcţia de administrator a doamnei P.E.E., mai mulţi acţionari, reprezentând peste 5% din capitalul social, au solicitat consiliului de administraţie, prin notificări succesive emise de Biroul Executorului Judecătoresc C.M. (nr. 432/2 - 3 septembrie 2010 – filele 21,22, respectiv nr. 441/9 septembrie 2010), convocarea adunării generale a acţionarilor având pe odinea de zi alegerea unui membru al Consiliului de administraţie în locul rămas vacant.

În considerarea dispoziţiilor art. 119 din Legea 31/1990 a fost convocată adunarea generală ordinară a acţionarilor pentru data de 4 noiembrie 2010, având ca ordine de zi alegea unui membru în consiliul de administraţie în locul rămas vacant, a doua convocare fiind stabilită pentru data de 5.11.2010, pentru ipoteza neîndeplinirii condiţiilor de validitate la prima convocare.

Convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 4156 din 30 septembrie 2010.

Ulterior, prin notificarea nr. 326/14 octombrie 2010 emisă de BEJ B.C., acţionari reprezentând 5,20 % din capitalul social  au solicitat completarea ordinii de zi cu noi puncte, după cum urmează: revocarea consiliului de administraţie, alegerea a trei administratori pentru formarea unui nou consiliu de administraţie, revocarea comisiei de cenzori, alegerea a trei cenzori pentru formarea unei noi comisii de cenzori, alegerea a trei cenzori supleanţi, fixarea remuneraţiei cuvenite pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie şi membrilor comisiei de cenzori.

În cadrul solicitării au fost formulate şi propunerile de candidatură pentru funcţia de administratori.

Prin adresa nr. 4087/22 octombrie 2010 societatea pârâtă a comunicat unuia dintre acţionarii care au solicitat completarea ordinii de zi (domnul G.N.) decizia de a supune la vot adunării generale a acţionarilor, la data de 4.11.2010, aprobarea ordinii de zi modificate, apreciind că cele solicitate nu reprezintă o completare a ordinii de zi, ci o modificare integrală.

Ca urmare a corespondenţei purtate între acţionarii solicitanţi şi societate, s-a decis completarea ordinii de zi a şedinţei din 4.11.2010 cu punctul ce viza alegerea cenzorilor şi a supleanţilor, astfel cum rezultă din adresa nr. 4144/26.10.2010, transmisă unuia dintre acţionari.

A mai reţinut prima instanţă că, astfel completat, convocatorul nu a fost publicat prin niciun mijloc.

Reclamantul C.G. nu s-a aflat printre acţionarii care au solicitat convocarea a adunării generale sau completarea ordinii de zi şi nu a participat la şedinţa din 4 noiembrie 2010.

În şedinţa din 4.11 2010 a fost adoptată hotărârea nr.3 din 4 noiembrie 2010, publicată de două ori în Monitorul Oficial, respectiv nr. 4917/7 decembrie 2010 şi nr. 4942 din 9 decembrie 2010, în forme neidentice, menţiunile diferite fiind cele de la art. 4 (numirea membrilor supleanţi -3 într-o versiune şi 1 în cea de-a doua) şi cele de la art. 5 (componenţa comisiei de cenzori-4 într-o versiune şi 5 în cea de-a doua).

În privinţa modului în care s-a făcut convocarea şedinţei adunării generale, prima instanţă a reţinut că, dacă pentru ordinea de zi cu un singur punct, au fost îndeplinite toate condiţiile de formă (privind publicarea în Monitorul Oficial şi data publicării, data stabilită pentru ţinerea şedinţei), pentru ordinea de zi completată nu a fost respectată niciuna dintre condiţiile de publicitate: a fost emisă o singură adresă, către un singur acţionar, cu mai puţin de 30 zile anterior datei şedinţei, fără a rezulta dacă această comunicare directă a fost realizată prin scrisoare recomandată „cu aviz de confirmare” (astfel cum prevede actul constitutiv), aspect necontestat de pârâtă.

După completarea ordinii de zi, în privinţa reclamantului, convocarea nu s-a realizat în niciun mod.

Pentru ca noile puncte în dezbatere să poată fi cunoscute de ceilalţi acţionari (în speţă reclamantul C.G.), în scopul ca aceştia să fie informaţi şi să se poată pregăti pentru adunarea generală, în lumina dispoziţiilor art. 117 şi art. 1171 din Legea nr.31/1990, rezultă că există obligaţia refacerii formelor de publicitate pentru ordinea de zi completată, obligaţie nerespectată în speţă de consiliul de administraţie.

A apreciat prima instanţă şi că, chiar dacă art. 1171 din Legea nr.31/1990 nu prevede expres o sancţiune, aceasta nu înseamnă că nu există; pornind de la definiţia nulităţii de drept material (sancţiunea care lipseşte actul juridice efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă) se desprinde cu evidenţă concluzia că această sancţiune este incidentă în cauză. Totodată, instanţa a apreciat că nulitatea analizată în speţă este o sancţiune de drept material, şi că nu poate fi reţinută apărarea pârâtei în sensul că nulitatea ce ar putea opera este nulitatea relativă şi este condiţionată de existenţa unei vătămări.

Din perspectiva particularităţilor de regim juridic al nulităţii absolute sau relative ca sancţiune pentru actele juridice (persoana îndreptăţită să invoce nulitatea, termenul de invocare, posibilitatea confirmării) prezintă relevanţă posibilitatea confirmării actului încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, posibilitate existentă numai în cazul nulităţii relative.

În cauză, chiar apreciind că încălcarea dispoziţiilor referitoare la convocare atrage nulitatea relativă, se constată că nu a fost încheiat, ulterior hotărârii contestate, nici un act de confirmare expresă, după cum nu rezultă nici confirmarea tacită, reclamantul invocând nulitatea înăuntrul termenului de prescripţie extinctivă (cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 22.12.2010).

Pentru toate aceste considerente, instanţa a constatat că în cauză este aplicabilă sancţiunea nulităţii, nulitatea fiind parţială, respectiv pentru cele hotărâte cu privire la punctele ordinii de zi pentru care convocarea nu s-a făcut cu respectarea legii, respectiv în ceea ce priveşte articolele 3, 4 şi 5, nefiind util a mai analiza celelalte motive de nulitate invocate de reclamant.

În privinţa articolelor 1 şi 2 din hotărâre, adoptate în legătură cu ordinea de zi iniţială şi pentru care procedura de publicitate a fost legal îndeplinită, instanţa a reţinut, referitor la condiţiile privind ţinerea şedinţei, că din cuprinsul procesului-verbal al şedinţei nr.4/4.11.2010 rezultă că au fost aleşi, cu unanimitate, un secretariat format din trei persoane (B.E., P.A., N.M.), precum şi un secretar tehnic (Ş.D.).

De asemenea, tot din procesul - verbal de şedinţă rezultă că, la momentul verificării prezenţei, secretariatul şedinţei a constatat prezenţa a 80 persoane, însumând 7395 voturi, astfel cum sunt menţiunile şi în lista de prezenţă depusă la dosar şi necontestată de reclamant. O prezenţă a acţionarilor care reprezintă peste jumătate din capitalul social (respectiv peste 5000 acţiuni) a rezultat constant pe tot parcursul şedinţei, aspect dovedit şi prin procesul verbal întocmit de comisia de numărare a voturilor, astfel încât, fluctuaţiile de prezenţă expuse în cadrul procesului-verbal nu prezintă relevanţă, numărarea celor prezenţi realizându-se de mai multe ori, la momente diferite ale şedinţei.

A mai constatat prima instanţă că obligaţia de punere la dispoziţie a registrului adunărilor generale, reglementată de art. 178 din Legea 31/1990, nu reprezintă o cerinţă a ţinerii şedinţelor adunării generale, astfel încât nu este afectată validitatea hotărârii contestate, iar refuzul prezentării procesului - verbal de şedinţă este un aspect ulterior desfăşurării şedinţei adunării generale şi adoptării hotărârii contestate, astfel că nu poate atrage în nici un mod sancţiunea nulităţii, care intervine pentru cauze contemporane cu încheierea actului.

În privinţa îndepărtării din sală a avocatului unuia dintre acţionari, instanţa a arătat că aceasta nu poate fi apreciată decât din perspectiva oportunităţii acesteia, iar nu a legalităţii; or, chestiunile de oportunitate exced sferei de analiză pe care o poate realiza instanţa în cadrul acţiunii în anulare a unei hotărâri AGA.

În privinţa procurilor date pentru reprezentare, instanţa a avut în vedere faptul că interpretarea alineatului 1 a art.125 din Legea nr.31/1990 conduce la concluzia că procură specială presupune existenţa unui mandat distinct pentru fiecare adunare generală, aspect care, în cauză, a fost respectat.

De asemenea, din perspectiva dispoziţiilor art. 125 alineat 3 din aceeaşi lege, instanţa a apreciat că interpretarea propusă de reclamant ar determina cunoaşterea votului acţionarilor reprezentaţi anterior şedinţei adunării generale, ceea ce ar aduce atingere caracterului secret al votului, obligatoriu potrivit art. 130 alineat 2 din Legea 31/1990.

Cât priveşte interdicţia absolută a cedării votului, instanţa a apreciat că art. 128 nu este incident, deoarece prevenţia realizată prin această dispoziţie are în vedere actele administratorilor societăţii de manipulare a acţionarilor, scopul fiind evitarea exprimării votului în acord cu voinţa societăţii sau a reprezentantului acesteia.

Or, din modelul de procură utilizat, potrivit susţinerilor ambelor părţi, la şedinţa din 4.11.2010, rezultă că acţionarul a avut deplina libertate de alegere a reprezentantului său, neexistând nicio condiţionare sub acest aspect.

În privinţa caracterului secret al votului, instanţa a reţinut, din procesul-verbal al şedinţei şi din celelalte înscrisuri depuse, că pentru operaţiunea de vot au fost utilizate buletine de vot care prezintă menţiunea numărului de acţiuni (colţul din dreapta sus); după cum rezultă din lista acţionarilor prezenţi la şedinţă votul unei părţi din acţionari poate fi identificat, deoarece există acţionari care sunt singurii ce posedă numărul respectiv de acţiuni (de exemplu D.I.-27 acţiuni).

Esenţial însă este aspectul că identificarea votului după criteriul numărului de acţiuni menţionate pe buletinul de vot poate fi realizată numai după exercitarea dreptului de vot, respectiv după predarea buletinului de vot.

Hotărârile pentru numirea membrilor consiliului de administraţie nu se pot lua prin vot deschis, utilizarea votului secret având drept scop împiedicarea denaturării rezultatului votului prin eventuale acţiuni de influenţare exercitate asupra acţionarilor; or, această cerinţă a fost respectată în cauză, deoarece hotărârea contestată nu a fost adoptată prin vot deschis.

Împrejurarea că ulterior desfăşurării votării, a fost posibilă identificarea modalităţii de vot a unora dintre acţionari nu este de natură a schimba natura votului sau, cu atât mai puţin, rezultatul acestuia.

Împotriva acestei soluţii, a formulat recurs pârâta SC R SA solicitând modificarea în parte a sentinţei civile pronunţată, în sensul menţinerii dispoziţiilor de respingere a cererii formulate de reclamanţii B.C. şi G.N. ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală şi modificării dispoziţiei de admitere în parte a acţiunii, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului C. precum şi a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare recurenta arată că în analiza oricărei acţiuni care tinde la anularea unui act al societăţii comerciale, trebuie pornit de la regula că oricare demers al acţionarilor trebuie să aibă o cauză juridică affectio societatis, astfel încât, câtă vreme această cauză lipseşte, acţiunii în anulare îi lipseşte caracterul societar, exercitat strict în folosul societăţii şi al acţionarilor (art. 1361), fapt de natură a conduce la însăşi neîndeplinirea condiţiilor de fond ale acţiunii, şi, în mod evident la respingerea acesteia.

Ca o consecinţă directă, pentru a invoca nulitatea relativă, este impetuos necesar a se determina care a fost vătămarea suferită de către societate şi/sau acţionari, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestor acte. În speţă nu a fost invocată vreo vătămare adusă reclamantului sau societăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1171, cererile de introducere a unor noi puncte pe ordinea de zi se înaintează consiliului de administraţie, şi apreciază recurenta că neîndeplinirea de către consiliul de administraţie a obligaţiei de a completa ordinea de zi reprezintă o încălcare a dispoziţiei legale de natură a atrage răspunderea consiliului de administraţie care a refuzat îndeplinirea unei obligaţii ce-i revenea. Atitudinea potenţial culpabilă a consiliului de administraţie şi refuzul acestuia de a introduce noi puncte pe ordinea de zi nu este însă de natură a conduce la anularea unei hotărâri AGA care reprezintă voinţa acţionarilor societăţii.

Chiar daca în privinţa „completării" ordinii de zi nu au fost respectate condiţiile de publicitate, pornind de la sancţiunile prevăzute de art. 1171, rezultă cu certitudine că acest fapt nu este de natură a conduce la anularea hotărârii (chiar şi parţială), câtă vreme asupra noilor puncte introduse pe ordinea de zi, AGA a hotărât prin votul exprimat de toţi acţionarii prezenţi.

Mai arată recurenta că nu există o sancţiune în lege pentru încălcarea art. 1171 şi că doar o parte a doctrinei a opinat în sensul că sancţiunea pentru nerespectarea acestor dispoziţii este nulitatea relativă a hotărârii AGA. Or este de principiu faptul că o sancţiune, cu atât mai mult o sancţiune a nulităţii, nu poate fi aplicată prin analogie, ci trebuie să fie prevăzută expres în lege.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă precum şi în considerarea dispoziţiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

În privinţa criticii referitoare la faptul că în mod greşit ar fi apreciat prima instanţă că în cauză ar fi vorba de o nulitate relativă, şi că nu s-a făcut dovada vreunei vătămări, Curtea apreciază că încălcarea prevederilor art. 1171 alin. 3 din Legea nr.31/1990 se constituie într-un motiv de nulitate absolută a hotărârii astfel adoptate, întrucât respectarea formalităţilor referitoare la convocare se află în directă legătură cu asigurarea realizării drepturilor nepatrimoniale, care constau în dreptul la informare şi dreptul la vot.

Nulitatea absolută derivă din încălcarea principiului drepturilor tuturor acţionarilor, a principiul preeminenţei interesului social, principiul majorităţii putând fi limitat de apariţia abuzului de drept în mecanismul de formare a voinţei sociale.

Societatea pe acţiuni se întemeiază pe capitalul pus în comun de către acţionarii fondatori. Natura judiciară a societăţii comerciale este contractuală, de aici rezultând o consecinţă fundamentală şi anume că voinţele juridice ale tuturor acţionarilor trebuie să fie respectate în activitatea acesteia. Dreptul societar s-a construit pe două mari principii şi anume, principiul majorităţii şi principiul protecţiei investitorilor.

Principiul majoritar este clădit pe ideea potrivit căreia minoritatea este nevoită să se supună majorităţii. Principiul protecţiei investitorilor reprezintă ocrotirea intereselor persoanelor care au adus aportul la capitalul social al unei companii, în faţa abuzurilor entităţilor cu putere de decizie.

Orice atingere adusă interesului social reprezintă o încălcare a pactului social încheiat între acţionarii societăţii comerciale, iar hotărârea adunării generale în care s-a concretizat manifestarea de voinţă este supusă riscului nulităţii.

Faţă de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, neputând fi reţinută niciuna din criticile aduse sentinţei şi reţinându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 3041 Cod Procedură Civilă.

Totodată, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanţa a obligat recurenta la plata sumei de 2.541,63 lei către intimatul C.G., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, potrivit dovezilor de la filele 20-21 dosar. 

Domenii speta

Spete similare