Informaţii de interes public

Decizie 119 din 14.01.2013


 Informaţii de interes public

Liberul acces la informaţiile de interes public. Situaţia contractului de achiziţie publică cuprinzând o clauză de confidenţialitate.

Conform dispoziţiilor art. 11¹ din Legea nr. 544/2001 (introdus prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 380/2006), orice autoritate contractantă are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţie publică. Textul legal respectiv este formulat în mod imperativ şi nu cuprinde nicio altă excepţie, în afara celor prevăzute de art. 12 alin. 1 din lege.

Pentru a deveni însă aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. 1 lit. c din lege, nu este îndeajuns ca recurentul să invoce existenţa unei clauze de confidenţialitate inserate în contractul respectiv, ci trebuie să facă dovada că prin publicitatea informaţiei comerciale s-ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A VIII-A  CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 119/14.01.2013)

Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 1167/21.03.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 56433/3/2011, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. I. pentru P. P. în contradictoriu cu pârâtul M. B., prin P. G., şi a fost obligat pârâtul să comunice reclamantei contractele de achiziţii publice solicitate prin cererea de informaţii publice nr. 761/27.06.2011, fiind respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea nr. 761/27.06.2011 trimisă prin fax pârâtului, reclamanta a solicitat comunicarea informaţiilor privind serviciul de iluminat public din mun. Bucuresti, astfel: „1. tipul gestiunii serviciului de iluminat public; 2. în cazul gestiunii delegate, copia contractului de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat; 3. comunicarea condiţiilor de furnizare a serviciului de iluminat public în 2010 privind lungimea totală de reţea de străzi cu iluminat public stradal-valoare şi km, lungimea totală de alei cu iluminat public şi costul iluminatului public pe lună; 4. cu privire la calitatea serviciului, s-a solicitat nr. total de sesizări privind serviciul de iluminat public în 2010 şi nr. de sancţiuni aplicate pentru nerespectarea calităţii iluminatului public realizate de autoritatile publice locale în 2010”.

În data de 14.07.2011, pârâtul M. B., prin P. G., a comunicat reclamantei răpunsul la solicitările exprimate prin pct. 1, 3 şi 4, iar în ceea ce priveşte pct. 2, a arătat că nu poate pune la dispoziţia reclamantei o copie a contractului încheiat pentru iluminatul public din Bucureşti, deoarece acesta cuprinde o clauză de confidenţialitate şi se încadrează în excepţiile prevăzute de art. 12 lit. c din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 6 din Legea nr. 544/2001 „ (1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public. (2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.” Art. 7 din lege instituie obligaţia comunicării: „ Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării”.

Noţiunea de informaţie de interes public este, conform art. 2 lit. b din lege, „orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”.

Astfel, solicitarea copiei de pe contractul de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat se încadrează în noţiunea de informaţie publică, fiind rezultată din activitatea Municipiului Bucuresti, iar pârâta nu au făcut dovada că acest act se încadrează în vreo categorie exceptată de la informarea publică, dintre cele prevăzute expres de art. 12 din Legea nr. 544/2001.

Susţinerea că există o clauză de confidenţialitate şi nu se poate comunica conţinutul contractului nu poate fi primită de instanţă ca pertinentă, atât timp cât art. 111 din Legea nr. 544/2004 prevede expres că “Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţii publice”. Or, aceasta dispozitie este una impertativă şi nu supletivă, iar pârâta a recunoscut că serviciul de iluminat public a fost atribuit prin gestiune delegată în baza unui contract de achizitie publică întocmit în baza Ordonanţei de Uregenţă a Guvernului nr. 34/2006.

Pe de alta parte, art. 24 din Ordonanţa de Uregenţă a Guvernului nr. 34/2006 prevede că pot fi exceptate de la comunciare doar informaţiile prevăzute expres în contract de cocontractant ca fiind confidenţiale. Or, pârâta nu a depus la dosar vreun act din care să rezulte că exista vreo cerere a cocontractului cu privire la “acele informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale”.

În considerarea celor expuse, refuzul pârâtei  de a comunica copie de pe  contractului de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat pentru iluminatul public din Bucureşti constituie o îngrădire a dreptului la informare, deoarece contractul de achiziţie publică nu este exceptat de la accesul liber al cetăţenilor, raportat la art. 12 lit. a-g din Legea nr. 544/2001.

Instanţa a constatat că pârâtul a răspuns la petitele 1, 3 şi 4 din cerere în data de 14.07.2011, astfel că pentru aceste informaţii prezenta acţiune este netemeinică.

În ceea ce priveşte punctul 2 din cererea nr. 761/27.06.2011, instanţa a constatat că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 544/2001, respectiv informaţiile solicitate sunt informaţii de interes public, în sensul art .2 lit. b din Legea nr. 544/2001, ele rezultând din activitatea pârâtului de instituţie publică, neîncadrându-se în niciuna din excepţiile prevăzute de art. 12 din acelaşi act normativ, şi că art. 11 indice 1 din Legea nr. 544/2001 prevede expres că se comunciă copii ale contractelor de achiziţie publică, motiv pentru care, în baza art. 1, 7, 11 indice 1 şi 22 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 544/2001 raportat la art. 1, 10 şi 18 din Legea nr. 554/2004, art. 31 din Constituţia României şi art. 10 din CEDO, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să comunice reclamantei actul solicitat prin punctul 2 la cererii nr. 761/27.06.2011.

În baz art. 274 Cod procedură civivilă, pârâta fiind in culpă procesuala, instanţa a obligat-o la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 500 lei, efectuate de reclamanta cu acest dosar.

2. Cererea de recurs.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 17.05.2012, a formulat recurs pârâtul M. B., prin P. G., prin care a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii în parte, în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei.

În motivare, recurentul a arătat că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, pentru următoarele argumente:

Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Generala Infrastructură şi Servicii Publice, Serviciul Iluminat Public Stradal Arhitectural şi Monumental, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, a înţeles să răspundă punctual şi în limita posibilităţilor concrete pe care le avea, fără a aduce atingere intereselor altor unităţi implicate (ofertanţi), la întrebările formulate prin cererea reclamantei.

Reclamanta, deşi a primit răspunsurile solicitate, a apreciat că Municipiul Bucureşti încalcă dispoziţiile legale în materie, prin nepunerea la dispoziţiei a contractului de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat pentru serviciul de iluminat public.

Cu privire la acest contract (solicitat prin chestionarul nr. 6 pct. 2), Primăria Municipiului Bucureşti a precizat expres faptul că nu poate fi pus la dispoziţie scriptic şi în integralitate, aşa cum a fost solicitat, urmare a faptului că în cuprinsul lui există o clauză de confidenţialitate, care nu permite punerea lui la dispoziţie publicului, de către autoritatea contractantă.

Recurentul a arătat că intimata nu justifică nicio vătămare, dat fiind faptul că întreaga procedură de achiziţie publică a fost şi este publică, inclusiv valoarea contractului, în acest sens existând posibilitatea accesării ofertei şi a derulării procedurii de achiziţie publică pe site-ul "licitaţie.ro".

Recurentul a mai arătat că instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât, deşi a solicitat probatoriu în susţinerea întâmpinării, a refuzat acordarea unui termen pentru a depune înscrisuri.

Recurentul a susţinut că nu poate să pună la dispoziţie documentul solicitat de către intimata-reclamantă, respectiv contractul de achiziţie publică pentru serviciul de iluminat public, urmare a faptului că este ţinută de clauza de confidenţialitate care este inserată în cadrul acestui contract. Deşi art. 11¹ prevede că "orice autoritate contractantă, astfel cum este ea definită prin lege, are obligaţia să pună la dispoziţie persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţie publică", totuşi art. 12 prevede la lit. c că "se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11¹, informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurentei loiale, potrivit legii.

În acelaşi sens art. 24 din Ordonanţa de Uregenţă a Guvernului nr. 34/2006 prevede în sarcina autorităţii contractante "obligaţia de a asigura garantarea protejării acelor informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală".

Pe cale de consecinţă atât timp cât agentul economic a solicitat şi a fost inserată justificat o astfel de cauză de confidenţialitate, este evident că autoritatea contractanta are obligaţia contractuală de a respecta această clauză, obligaţie care nu contravine dispoziţiilor legale în materie. Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că, în momentul încheierii contractului de achiziţii publice, părţile au dobândit obligaţii reciproce, astfel încât fiecare dintre părţi este ţinută de a respecta cealaltă parte contractuală şi de a nu face nimic de natură a aduce atingere acesteia.

Totodată se impune a specifica faptul că întreaga procedură de achiziţie publică, de la momentul începerii, prin publicarea anunţului de participare (care se publică în SEAP, după caz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum şi opţional în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a Achiziţii Publice), până la momentul încheierii contractului de achiziţie publică este publică, astfel încât orice persoană interesată poate să ia la cunoştinţă despre elementele esenţiale ale contractului de achiziţie publică (respectiv condiţii, preţ, durată, etc.). Pe cale de consecinţă nu se poate vorbi despre o vătămare a interesului unui terţ, cât timp întreaga procedură de atribuire este publică, inclusiv elementele esenţiale ale contractului sunt publice încă de la momentul demarării procedurii de licitaţie. Aşadar solicitarea de a fi pus la dispoziţie un contract în integralitate, în condiţiile în care părţile contractante au convenit inserarea unei clauze de confidenţialitate în cuprinsul acestuia (clauză permisă de lege), pare abuzivă şi exercitată prin depăşirea dreptului de acces la informaţie publică, aşa cum este el reglementat de lege. Fără acordul celuilalt cocontractant de a fi făcut public contractul încheiat cu acesta, solicitarea făcută de intimata reclamantă şi admisă de către instanţa de fond aduce atingere ofertantului, mai ales în condiţiile în care în conţinutul contractului sunt cuprinse elemente care ţin de garantarea protejării secretului comercial şi a dreptului de proprietate intelectuală a ofertantului.

Pe cale de consecinţă nepunerea la dispoziţie a contractului de achiziţie solicitat nu poate fi interpretată ca un refuz al Municipiului Bucureşti de a comunica informaţii şi ca o "îngrădire a dreptului la informare", deoarece aceste informaţii nu puteau fi comunicate din cauza clauzei de confidenţialitate inserate în contract.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, recurentul a arătat că acestea nu se justifică cât timp şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de Legea nr. 544/2001 privind accesul la informaţii de interes public şi, pe cale de consecinţă, nu se poate aprecia că Municipiul Bucureşti "a căzut în pretenţii". Nu în ultimul rând, trebuie să se aibă în vedere faptul că intimatei-reclamante i-au fost recunoscute pretenţiile doar în parte.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 299 şi urm. din Codul de procedură civilă, Legea nr. 544/2001, Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006.

În dovedire, recurentul a depus la dosar înscrisuri (filele 8-51, 57-60, 69-71).

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

3. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând prezentul recurs, prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum a fost argumentat de recurentul-pârât, întrucât instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situaţia de fapt şi la dispoziţiile legale în vigoare.

Astfel, este neîntemeiată critica recurentului, în sensul că în mod greşit a fost obligat de instanţa de fond la comunicarea contractului de achiziţie publică pentru serviciul de iluminat public al mun. Bucureşti încheiat în anul 1997, în contextul în care a fost inserată o clauză de confidenţialitate în cuprinsul acestui contract şi informaţia respectivă ar fi exceptată de la comunicare, potrivit art. 12 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001.

Pe de o parte, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut în mod expres, prin art. 11¹ din Legea nr. 544/2001 (introdus prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 380/2006), faptul că orice autoritate contractantă are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţie publică. Textul legal respectiv este formulat în mod imperativ şi nu cuprinde nicio altă excepţie, în afara celor prevăzute de art. 12 alin. 1 din lege. Prin introducerea acestui articol nou, legiuitorul a statuat că este important ca orice contract de achiziţie publică încheiat de o autoritate sau instituţie publică să fie acesibil oricărei persoane interesate, pentru a vedea modul în care sunt cheltuiţi banii publici.

Pe de altă parte, pentru a deveni aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. 1 lit. c din lege, nu este îndeajuns ca recurentul să invoce existenţa unei clauze de confidenţialitate inserate în contractul respectiv, ci trebuie să facă dovada că prin publicitatea informaţiei comerciale s-ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale. Or, recurentul nu a făcut o astfel de dovadă, ci s-a mulţumit să-şi justifice refuzul de comunicare a contractului prin simpla invocare a existenţei unei clauze de confidenţialitate, împrejurare care însă nu poate fi primită ca excepţie de la obligaţia imperativă stipulată prin art. 11¹ din lege.

Nu poate fi primită susţinerea recurentului, în sensul că toate documentele ce au stat la baza încheierii contractului respectiv sunt publice, fiind descărcate în SEAP, astfel încât intimata-reclamantă nu ar justifica o vătămare, întrucât din actele aflate la dosar rezultă în mod clar că contractul pe care intimata l-a solicitat a-i fi comunicat nu a fost încheiat sub imperiul Ordonanţei de Uregenţă a Guvernului nr. 34/2006, ci la nivelul anului 1997.

În altă ordine de idei, nu poate fi primită nici apărarea recurentului, invocată pe parcursul judecării prezentului recurs, în sensul că respectivul contract ar fi clasificat ca secret de serviciu, întrucât, deşi Curtea i-a pus în vedere expres la termenul din 14.11.2012, repunând cauza pe rol în acest sens, totuşi recurentul nu a depus la dosar actul administrativ prin care s-a dispus clasificarea, ci o simplă adresă emisă de Direcţia Utilităţi Publice (fila 71), care nu este însă de natura a proba clasificarea invocată.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că informaţiile solicitate de intimata-reclamantă se încadrează în cele definite de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, întrucât privesc activităţile sau rezultă din activităţile recurentului şi nu fac parte din categoria celor exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzute expres şi limitativ la art. 12 din Legea nr. 544/2001.

În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 544/2001, „orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public. Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal”. De asemenea, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 prevede că „autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că furnizarea contractului respectiv se impune cu atât mai mult faţă de prevederile art. 11¹ din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora orice autoritate contractantă are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţie publică.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat în mod legal şi întemeiat că cererea intimatei-reclamante îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 544/2001 şi că, prin necomunicarea informaţiilor solicitate, recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit, în mod nejustificat, obligaţia prevăzută de art. 6 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentului-pârât, instanţa de fond a făcut în mod corect aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimata-reclamantă. Faptul că acţiunea a fost admisă în parte nu justifică reducerea cheltuielilor corespunzătoare onorariului de avocat plătit de reclamantă, astfel cum în mod eronat a susţinut recurentul-pârât, dispoziţiile art. 276 din Codul de procedură civilă având în vedere o altă situaţie, respectiv cea în care pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, ceea ce nu este cazul în speţă.

Faţă de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat este neîntemeiat şi că sentinţa recurată este legală şi temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.

În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, constatând culpa procesuală a recurentului şi având în vedere onorariul de avocat achitat de intimată, conform facturii fiscale nr. 334/12.07.2012 şi ordinului de plată nr. 942/16.07.2012 (fila 61), Curtea va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.