Contencios administrativ şi fiscal

Sentinţă civilă 551 din 16.06.2015


SENTINŢA CIVILĂ Nr. 551/2015

Şedinţa publică de la 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE N.M.T.

Grefier C.V.

Pe rol pronunţarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâţii C.L.M. CĂLĂRAŞI, M.A., G.C., U.I., S.G., N.M.I., C.C., C.I.Ş., M.C.C., I.C.S., I.G., I.D., N.A.T., F.L., D.N., L.I.G., V.V., N.D., A.I.M., Z.T.I., D.G., V.R.C., G.M., S.V., A.G.A., T.V.V., B.I.O..A., C.M.L., I.F., C.V., B.C., T.D.L., P.GH.F., B.C.D., D.M., V.M., V.V., D.I., R.G., G.P.G., N.M., D.A., B.I., G.M., N.M.F., B.A.R., C.C.A., P.N.Ş., S.M., A.T., M.A., V.C., B.C., B.D.Ș., P.E.L., C.M., B.G., C.N., S.C.A., Ş.M.Ş., A.I.I., B.M.C., M.V., N.N., B.D. şi T.A., având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 03 iunie 2015, acestea fiind consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta, şi când instanţa, pentru a se depune concluzii scrise şi având nevoie de timp, a amânat pronunţarea pentru data de 11 iunie 2015, apoi pentru data de 16 iunie 2015 pentru când a pronunţat prezenta sentinţă civilă.

INSTANŢA

Asupra cauzei de contencios administrativ de faţă;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călăraşi sub nr.218/116/2014, reclamantul reclamantul R.G., domiciliat în Călăraşi, str………., jud. Călăraşi, cu domiciliul ales la Cab.Av.D.O., cu sediul în Călăraşi, …….., jud. Călăraşi a chemat în judecată pârâtul C.L.M. Călăraşi, cu sediul în Călăraşi, ………., jud. Călăraşi, pentru ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să se dispună anularea Hot. C.L.M. Călăraşi nr.186/25.09.2013, inclusiv a anexei care face parte integrantă din această hotărâre, ca fiind nelegală şi neîntemeiată; obligarea pârâtului să adopte o hotărâre prin care să îl înscrie în lista pentru repartizarea cu chirie a unei locuinţe socială pe o poziţie care să permită repartizarea unui apartament cu 2 sau 3 camere şi obligarea pârâtului să îi repartizeze cu chirie o locuinţă socială constând în apartament cu 2 sau 3 camere; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Hot. C.L.M. Călăraşi nr.186/25.09.2013 s-a aprobat repartizarea locuinţelor sociale în vederea închirierii către persoanele nominalizate în Lista de repartizare întocmită de Comisia de analiză a cererilor de locuinţe, conform Anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, persoane aflate în lista de priorităţi aprobată prin Hot. C.L. nr.185/25.09.2013 pentru modificarea şi completarea Hot. C.L. nr.115/12.12.2012 privind aprobarea Listei de priorităţi şi ierarhizare cuprinzând solicitanţii îndreptăţiţi să primească în anul 2013 o locuinţă socială.

Conform Hot. C.L.M. Călăraşi nr.115/12.12.2012, astfel cum a fost modificată prin HCL nr.185/2013, reclamantului i-a fost aprobată cererea pentru repartizarea unei locuinţe sociale şi a fost înscris în lista de prioritate la poziţia nr.53 cu 42 puncte, listă de prioritate care face parte integrantă din HCL nr.115/2012, astfel cum a fost modificată prin HCL nr.185/2013.

Mai a arătat că, conform Hot. C.L.M. Călăraşi nr.186/25.09.2013, a fost înscris în lista pentru repartizarea unei locuinţe sociale la poziţia nr.48 şi i-a fost repartizată o garsonieră.

De asemenea, reclamantul arată că în condiţiile în care are o familie compusă din 4 membri, că atât el cât şi soţia sa au vârste până în 35 de ani şi o suprafaţă locativă constând în 4,92 mp./membru de familie, era îndreptăţit să i se repartizeze cu chirie un apartament cu 2 sau 3 camere.

Arată că repartizarea efectuată de Comisia de analiză a cererilor pentru locuinţe şi însuşită de consiliul local este una nelegală şi neîntemeiată, efectuată după bunul plac al emitenţilor şi este posibil pentru respectarea unor interese private, fără a se respecta criteriile prevăzute de lege.

În mod nelegal, pârâtul a avut în vedere la repartizare şi suprafaţa locativă pe membru de familie, întrucât acest criteriu a fost evaluat şi s-a ţinut cont atunci când a fost punctată cererea pentru locuinţe sociale şi s-a stabilit ordinea de prioritate.

Repartizarea locuinţelor sociale s-a făcut fără nici o logică, fără respectarea legii şi fără a se lăsa să se înţeleagă măcar o modalitatea logică în care s-a procedat la repartizare.

A mai arătat că, analizând totuşi cu atenţie modalitatea de repartizate, constată că solicitanţilor : A.I.M., poziţia 18, cu 44 de puncte şi 2 membri de familie,V.V., poziţia 16, cu 44 puncte şi 2 membri de familie, N.A.T., poziţia 12, cu 45 puncte şi 2 membri de familie, li s-a repartizat o garsonieră deşi au punctaje mai mari spre deosebire de solicitanţii de la poziţiile 20 - 33 care au 43 de puncte dar mai mulţi membri de familie (3, 4 sau 5 membri) şi cărora li s-au repartizat apartamente.

Deduce din aceasta că s-a avut în vedere la repartizare, în cadrul solicitanţilor cu acelaşi număr de puncte, numărul de membri de familie în sensul că celor cu 3 sau mai mulţi membri de familie li s-au repartizat apartamente iar celor cu 2 sau 1 membru le-au fost repartizate garsoniere (camere).

Mai a arătat reclamantul că se  încadrează în rândul solicitanţilor cu 42 de puncte cărora le-au fost repartizate atât apartamente cât şi garsoniere şi observă că au fost repartizate apartamente solicitanţilor de la poziţiile 36 – V.V., 37 – D.I, 38 – R.G., 41 – D.A., deşi aceştia au doar 3 membri de familie spre deosebire de el care are 4 membri de familie şi i-a fost repartizată o garsonieră, susţinând că lui trebuia să îi se repartizeze un apartament, cu prioritate faţă de cei cu 3 membri de familie.

De asemenea, a arătat că dispoziţiile legale referitoare la modul de repartizare a locuinţelor sociale aplicabile sunt art. 43 din Legea 114/ 1996 a locuinţei conform cărora „locuinţele sociale se repartizează de către autorităţile administraţiei publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condiţiile prevederilor prezentului capitol, şi de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele şi familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuinţele retrocedate foştilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniţi din instituţii de ocrotire socială şi care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I şi II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii şi văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptăţite; art. 21 din HG 1275/2000 care dispune în alin.1 că „la stabilirea criteriilor se va ţine seama de prevederile art. 42 si 43 din lege; art. 22 din HG 1275/2000 conform căruia „în limita numărului si structurii locuinţelor sociale disponibile, consiliile locale vor emite repartiţii in ordinea stabilita in lista de priorităţi rămasa definitiva; prevederile anexei 2 la HCL a Mun. Călăraşi nr. 180/ 26.11.2009 referitoare la „criteriile privind ordinea de prioritate pentru soluţionarea cererilor de locuinţe sociale şi repartizarea locuinţelor sociale”.

Aceste prevederi legale consideră că nu au fost respectate de pârât, întrucât stabilirea ordinii de prioritate nu s-a efectuat în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptăţite prevăzute de lege şi de HCL 180/ 2009, iar repartizarea efectivă a locuinţelor nu s-a efectuat conform ordinii de prioritate din cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptăţite.

De asemenea, a susţinut că în mod nelegal, solicitanţii care au formulat cereri pentru locuinţe ANL, au fost transferaţi în rândul solicitanţilor care au formulat cereri pentru repartizarea cu chirie a unei locuinţe sociale şi au beneficiat de vechimea cererii depusă pentru atribuirea unei locuinţe tip ANL.

Menţionează că a formulat 2 plângeri prealabile împotriva adoptării acestei hotărâri însă a primit doar un răspuns evaziv şi nicidecum bazat pe temeiuri legale.

În drept a invocat dispoziţiile: art. 8, art.14 şi urm. din Legea 554/ 2004, art. 43 din Legea 114/1996, HCL 180/ 2009.

La data de 10.03.2014, pârâtul C.LM. Călăraşi a formulat întâmpinare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În acest sens a arătat că, în cazul în speţă, cadrul legal este reprezentat de dispoziţiile Legii 114/1996 legea locuinţei şi de prevederile HG 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996.

Mai a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din HG 1275/2000, în limita numărului şi structurii locuinţelor sociale disponibile consiliile locale vor emite repartiţii în ordinea stabilită în lista de priorităţi rămasă definitivă.

De asemenea, a arătat că pentru a se putea realiza o departajare între persoanele care au obţinut în urma analizei dosarului un număr egal de puncte, comisia a avut în vedere atât criteriile restrictive şi clare stabilite de actele normative enunţate mai sus, respectiv condiţiile de locuit ale solicitanţilor.

Aşa cum se poate observa din tabelul anexă la HCL a municipiului Călăraşi nr. 186, cum de altfel recunoaşte şi reclamantul în acţiunea formulată, pârâtul a arătat că acesta se regăseşte la poziţia 48, totalizând în urma analizei cererii 42 de puncte.

Tot din tabelul anexă a menţionat că se observă faptul că repartiţia s-a realizat în funcţie de numărul de puncte obţinute în urma analizei. Pentru solicitanţii care au acelaşi număr de puncte, ca prim criteriu de departajare conform art. 21 din HG 1275/2000 a fost stabilit în funcţie de condiţiile de locuit (suprafaţa pe m/p ce revine fiecărui membru de familie) şi ulterior numărul membrilor de familie.

In ceea ce priveşte afirmaţiile reclamantului potrivit cărora solicitanţii situaţi la poziţiile 12 cu 45 de puncte, 16 şi 18 cu 44 de puncte le-au fost repartizate garsoniere, având componenţă familiei alcătuită din 2 membri, pârâtul a solicitat să se observe faptul că s-a apreciat de către comisie că suprafaţa aferentă unei singure camere de locuit corespunde în tocmai cerinţelor şi nevoilor persoanelor respective.

Mai a arătat că, analizând modalitatea de repartiţie, se poate observa că au fost respectate întocmai prevederile legale (art.21 al.1 din HG 1275/2000).

Mai mult, precizează şi că, comisia a avut la dispoziţie locuinţe cu 1, 2 sau 3 camere şi un apartament cu 4 camere, astfel că repartizarea pe apartamente s-a făcut în ordinea punctajului. În cazul în care solicitanţii aveau acelaşi număr de puncte departajarea s-a făcut luând în considerare ca prim criteriu condiţiile de locuit, iar în situaţia în care si după aplicarea acestui criteriu ar fi fost solicitanţii aflaţi pe picior de egalitate, următorul criteriu era cel al numărului membrilor de familie.

Mai a arătat că solicitanţilor cu punctaj mai mic faţă de primele poziţii, în cazul de faţă 42 de puncte, li s-au repartizat apartamente cu 2 şi 3 camere în funcţie de disponibilitate, cum şi faptul că celorlalţi solicitanţi care aveau tot 42 de puncte, le-au fost repartizate apartamente cu o cameră, întrucât acestea mai erau disponibile la repartiţie şi numai cu acordul scris al acestora, situaţie în care se regăseşte şi reclamantul. Chiar şi în aceste condiţii, a arătat că departajarea s-a realizat în primul rând în funcţie de suprafaţa locativă.

De asemenea, comisia de analiză a cererilor de locuinţe prin întocmirea raportului (nr. 31581/22.08.2013) la proiectul de hotărâre, a informat consiliul local despre faptul că până la poziţia 42 inclusiv, au fost epuizate unităţile locative cu 2 şi 3 camere, însă solicitanţii aflaţi după această poziţie şi a căror familie este compusă din 4 persoane au acceptat repartizarea unui apartament cu o cameră (anexează declaraţiile persoanelor).

Mai mult decât atât, a menţionat că reclamantului i s-a propus de către comisie repartiţia unui apartament în alte blocuri decât C13 şi C14 dar acesta a refuzat întrucât susţine că în urma vizualizării a decis să accepte garsoniera într-unui din blocurile C13 sau C14, aşa cum hotărăşte comisia (declaraţie pe care o anexează).

În aceste condiţii, a apreciat că reclamantul este de rea credinţă şi confuz totodată, întrucât odată declară că este de acord să primească chiar şi o garsonieră, deşi comisia ar fi vrut să îi repartizeze un apartament, în alt bloc (nu în C13 şi 14 unde se epuizase apartamentele cu 2 şi 3 camere până la poziţia la care se afla) pentru ca ulterior să promoveze prezenta acţiune.

Referitor la cel de al-II-lea capăt de cerere, pârâtul l-a apreciat ca nefondat, întrucât repartiţia unei locuinţe sociale construită din fondul de stat sau din bugetul unităţii administrativ teritoriale, reprezintă atributul exclusiv al consiliilor locale, respectiv a comisiilor, aşa cum prevăd dispoziţiile capitolului 5 din Legea 114/1996 şi art. 20 şi 21 din HG 1275/2000.

Având în vedere aceste considerente, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 205-208 Cod proc. civ. precum şi prevederile legale sus menţionate.

Potrivit art. 223 Cod proc. civ. a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Instanţa a reţinut că reclamantul  R.G.  a  formulat  o cerere  pentru  repartizarea  unei  locuinţe  sociale  şi a fost înscris  în lista de prioritate  la  poziţia 53 cu un număr de 42 de puncte. Familia reclamantului  este  compusă din 4 membrii, el şi soţia au vârste de  până în 35 de ani şi  o suprafaţă locativă  medice de  4,92 m.p pe membru de  familie.

Consiliul Local a adoptat Hotărârea nr. 186/25.09.2013, iar  în Anexa 1 sunt  înscrise  repartiţiile  pentru fiecare dintre  solicitanţi, în ordinea  punctajelor obţinute  la criteriile de  evaluare. Dincolo de  art. 43 din Lg. 114/1996, sunt  prevăzute  criterii suplimentare în art. 21 din HG 1275/2000, în sensul în care sunt  prioritare condiţiile de  locuit ale solicitanţilor (la  momentul formulării cererii) numărul de  membrii ai familiei.

 Reclamantul a considerat că  repartiţia este  nelegală în privinţa şi  în raport  de  persoanele  care au obţinut acelaşi punctaj,  în sensul  în care  numărul membrilor de familie  îl  îndreptăţea la  atribuirea  unui  apartament  şi nu a unei  garsoniere.

Pârâtul a susţinut în întâmpinare  că  reclamantul a  acceptat să primească o garsonieră într-unul din blocurile C.13 şi  C.14, însă prin raportare la fondul locativ din blocurile J.6 şi N.8 ( fila 47),  însă nu se poate conchide că a fost de  acord  cu  repartiţia stabilită prin Anexa 1 în raport de unităţile  locative atribuite  în blocurile  C.13 şi  C.14  celor care aveau un punctaj  egal cu al său (42  puncte). 

Reclamantul a arătat (în mod just) că nu aceleaşi  criterii au fost aplicate solicitanţilor de  la poziţia  18, 16 şi 12, în acest caz  prevalând numărul membrilor de familie. În Anexa 1, la  poziţiile 34-56 s-a observat discrepanţe în sensul în care reclamantului, cu  o familie de 4 membri  i  se  atribuie o singură cameră de locuit, în vreme ce, spre exemplu, numiţilor V.V. sau D.A. li se atribuie un apartament, în condiţiile  în care familiile acestora însumează  3 membri.

Este evident că, indiferent  care  ar  fi optica pârâtului, dispoziţiile art. 21 din HG 1275/2000 şi ale 42  şi 43  din Lg. 114/1996 nu au fost  interpretare  în mod unitar, iar  criteriile suplimentare de prioritate conţin  o  doză  substanţială de arbitrar  în privinţa  aplicării  şi  efectuării  în concret a repartiţiilor.

 Prin  urmare, instanţa a apreciat că reclamantului  i-a  fost  încălcat  un drept  de  către  autoritatea  publică C.L. Călăraşi, sunt  incidente dispoziţiile art. 1 alin.1 din Lg. 554/2004 şi ale  art. 2 alin. 1  lit.a  din aceeaşi lege.

Urmează ca  instanţa să  anuleze  parţial Hotărârea nr.186/2013 a  CL Călăraşi  şi  Anexa ce  face  parte  integrantă  din hotărâre, în privinţa  poziţiilor 34 – 56.

Instanţa  va obliga  pârâtul să adopte o noua hotărâre prin care reclamantului să i se atribuie un apartament de 2 sau 3 camere cu respectarea criteriilor suplimentare de atribuire.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul pentru următoarele motive:

1.În ceea ce priveşte considerentele instanţei, potrivit cărora au fost interpretate în mod neunitar dispoziţiile art. 21 din HG 1275/2000 şi ale art. 42 şi 43 din Legea 114/1996, a făcut următoarele menţiuni:

Potrivit art. 21 alin. 1, din HG 1275/200, la stabilirea criteriilor se va ţine seama de prevederile art. 42 şi 43 din lege. In cadrul fiecărui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere:

a)condiţiile de locuit ale solicitanţilor;

b)numărul copiilor şi al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanţii;

c)starea sănătăţii solicitanţilor sau a unor membri ai familiilor acestora;

d)vechimea cererilor.

Astfel, instanţa a reţinut faptul că la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere în primul rând numărul copiilor şi al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanţii.

A apreciat reclamantul ca fiind eronate reţinerile instanţei, întrucât art. 21 din actul normativ sus menţionat este foarte clar şi nu lasă loc la niciun fel de interpretare în sensul că în cadrul fiecărui criteriu prevăzut în art. 43 din Legea 114/1996 (pentru a se putea stabili ordinea de prioritate între solicitanţii ce au obţinut acelaşi număr de puncte în urma analizării dosarului) se va avea în vedere ca prim subcriteriu condiţiile de locuit ale solicitanţilor.

În situaţia în care şi după aplicarea acestui subcriteriu vor exista solicitanţi care vor avea acelaşi număr de puncte se va aplica subcriteriul numărul copiilor şi al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanţii, şi continuând(în caz de egalitate de puncte) cu celelalte condiţii prevăzute de lit. c şi d până când se va putea stabili o ordine de prioritate între doi sau mai mulţi solicitanţi care au acelaşi număr de puncte. Legiuitorul a prevăzut în mod expres aceste subcriterii întrucât a apreciat că în practică vor exista cazuri în care doi sau mai mulţi solicitanţi, vor întruni în urma analizării cererii/dosarului de obţinere a unei locuinţe, acelaşi număr de puncte.

A considerat că acesta a fost raţionamentul pentru care legiuitorul a prevăzut patru subcriterii la stabilirea ordinii de prioritate, primul fiind cel al condiţiilor de locuit ale solicitantului.

Această judecată a legiuitorului este una destul de solidă şi în primul rând obiectivă, deoarece are la bază argumente socio-economice şi vizează unitatea familiei, întrucât a apreciat că primează interesul persoanelor, respectiv este mult mai oportun de a obţine o locuinţă socială o familie care nu are o locuinţă stabilă, locuieşte într-o unitate locativă închiriată de pe piaţa liberă(unde chiriile sunt destul de ridicate) în raport cu un solicitant care locuieşte cu părinţii(în cazul în speţă reclamantul) şi numărul membrilor familiei este de 4 persoane.

2. Referitor la discrepanţele pe care instanţa le constată la poziţiile 34-56, în sensul că reclamantului, cu o familie de 4 membri i se atribuie o singură cameră de locuit, în vreme ce spre ex. numiţilor V.V. sau D.A. li se atribuie un apartament, în condiţiile în care familiile acestora însumează 3 membri, reclamantul le-a apreciat ca nefondate având în vedere următoarele considerente:

In conformitate cu dispoziţiile art.22, în limita numărului şi structurii locuinţelor sociale disponibile, consiliile locale vor emite repartiţii în ordinea stabilită în lista de priorităţi rămasă definitivă.

Comisia a avut la dispoziţie numai 66 de unităţi locative cu o cameră, două, trei şi patru camere de locuit şi un număr de 239 dosare complete.

În acest context, a susţinut reclamantul că este evident că nu toţi solicitanţii puteau obţine o locuinţă şi astfel a fost nevoie de aplicarea prevederilor art. 21 din HG 1275/2000 coroborate cu cele ale art. 43 din Legea 144/1996.

Potrivit anexei nr.1 la hotărârea C.L.M. Călăraşi nr. 186/2014, solicitanţi înscrişi în aceasta la poziţiile 34-56 au obţinut în urma analizării dosarului un număr de 42 de puncte.

Având în vedere faptul că un număr aşa de mare de solicitanţi au întrunit acelaşi nr. de puncte, comisia a făcut departajarea solicitanţilor aplicând dispoziţiile art. 21, alin. 1, lit. a din Legea 114/1996, respectiv ca prim subcriteriu condiţiile de locuit ale solicitanţilor.

Din parcurgerea anexei nr.1 începând cu poziţia nr. 34 şi terminând cu nr. 56 inclusiv, se poate distinge destul de uşor faptul că ordinea de priorităţi a fosta dată de condiţiile de locuit ale solicitanţilor şi nu de membri familiei aşa cum în mod greşit reţine instanţa de fond.

Astfel, la rubrica „supr" din tabelul anexă la hotărâre, la poziţia 34 suprafaţa pe membru de familie este de 2,3 mp/membru de familie, la nr. 35 este 2,53 mp, la nr. 36 este de 3,14 ... menţinându-se în creştere(şi nu fluctuant) până la poziţia nr. 56 unde s-a ajuns la suprafaţa de 7,08 mp.

După cum se poate observa  nu doar reclamantul se află în această situaţie, respectiv familia este compusă din patru membri şi a obţinut o unitate locativă cu o cameră, ci şi numita A.R. cu o familie compusă din 4 membri, fiindu-i repartizată o locuinţă cu o cameră.

Mai mult decât atât, de la poziţia 48 la care este înscris reclamantul şi până la poziţia 56 inclusiv, cu o singură excepţie,(poziţia 52 – V.C.), solicitantul cunoscând de la bun început faptul că acea unitate locativă nu este nouă şi este situată într-o zonă mărginaşă a municipiului, în comparaţie cu locuinţele din bl. C 13 şi C14 care sunt locuinţe noi, situate într-o zonă bună a oraşului, se poate observa destul de uşor faptul că tuturor solicitanţilor le-a fost repartizate garsoniere indiferent de condiţiile de locuit şi numărul de persoane al familiei. Solicitantul V.C. aflat la poziţia 52 din anexă a fost de acord cu repartiţia unui apartament chiar şi într-o zonă mărginaşă, formulând cerere în acest sens,(anexăm cererea), chiar dacă ar fi beneficiat de o cameră de locuit în blocurile construite noi C13 şi C14.

În situaţia în care s-ar fi repartizat un apartament cu două camere pentru solicitanţii a căror familii sunt formate din 2 membri, atunci unităţile locative s-ar fi epuizat mult mai repede iar reclamantului i-ar fi revenit tot un apartament cu o camera în bl. C13 sau CI4, întrucât acesta are un punctaj inferior (42 de puncte) în raport de primii solicitanţi din tabel.

Solicitanţilor cu punctaj mai mic faţă de primele poziţii, în cazul de faţă 42 de puncte, li s-a repartizat apartamente cu 2 şi 3 camere în funcţie de disponibilitate. Celorlalţi solicitanţi care aveau tot 42 de puncte, le-au fost repartizate apartamente cu o cameră întrucât acestea mai era disponibile la repartiţie şi numai cu acordul scris al acestora, situaţie în care se regăseşte şi reclamantul. Chiar şi în aceste condiţii departajarea s-a realizat în primul rând în funcţie de suprafaţa locativă.

Mai mult decât atât, reclamantului i s-a propus de către comisie repartiţia unui apartament în alte blocuri decât C13 şi C14, dar acesta a refuzat întrucât susţine că în urma vizualizării a decis să accepte garsoniera într-unui din blocurile C13 sau C14, aşa cum hotărăşte comisia(declaraţie administrată la dosarul cauzei).

In aceste condiţii a apreciat că reclamantul este de rea credinţă şi confuz totodată, întrucât odată declară că este de acord să primească chiar şi o garsonieră, pentru ca ulterior să promoveze prezenta acţiune.

3. Referitor la susţinerile reclamantului din acţiune şi preluate în considerente de către instanţa de judecată, potrivit cărora nu acelaşi criteriu (condiţiile de locuit ale solicitanţilor) au fost aplicate solicitanţilor de la poziţiile 18,16, şi 12, în acest caz prevalând numărul membrilor de familie, reclamantul a făcut următoarele precizări:

Solicitantul înscris la poziţia 12 din tabel a obţinut în urma analizării dosarului un număr de 45 de puncte, venind în concurs cu alţi solicitanţi (poziţiile 8 - 11) care au totalizat acelaşi nr. de puncte. Pentru a face o departajare a solicitanţilor, comisia a aplicat ca prim subcriteriu suprafaţa ce îi revine fiecărui membru de familie. Astfel,  se poate observa faptul că I.C.S., deşi are o familie compusă din 9 persoane, prin aplicarea subcriteriului (condiţiile de locuit ale solicitanţilor) s-a situat pe o poziţie inferioară numitului M.C.C. care are acelaşi nr. de puncte dar o suprafaţă mai mică pe mp/membru de familie.

Solicitanţii de la poziţiile 16 şi 18 au obţinut în urma analizării dosarului 44 de puncte. După cum se poate observa familiile acestor solicitanţi sunt compuse fiecare din cate 2 membri iar repartiţia s-a realizat în funcţie de suprafaţa pe mp ce revine fiecărui membru al familiei. Astfel V.V. cu o suprafaţă de 6,28 mp/membru de familie s-a situat înaintea lui A.I.M. cu o suprafaţă de 7,05 mp.

Astfel, instanţa de judecată nu a analizat corespunzător înscrisurile administrate la dosarul cauzei şi a dat dovadă de subiectivism în interpretarea dispoziţiilor legale.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul C.L.M. CĂLĂRAŞI împotriva sentinţei civile nr. 442/ 2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 218/116/2014, cu cheltuieli de judecata, arătând că motivele de recurs invocate de pârâtul C.L.M. Călăraşi sunt neîntemeiate şi nu pot conduce la o soluţie contrară celei pronunţată de instanţa de fond.

Astfel, în mod nefondat recurentul susţine că art. 21 din HG 1275/ 2000 ar reglementa criteriile pentru stabilirea ordinii de ierarhizare în vederea repartizării unei locuinţe sociale cu chirie.

Criteriile prevăzute de art. 21 din HG 1275/2000 trebuie avute în vedere la stabilirea unei ordini de prioritate în scopul departajării tuturor solicitanţilor care au formulat cerere de atribuire cu chirie a unei locuinţe sociale, cerere însoţită de documente complete. Acest aspect rezultă din interpretarea art. 43 din Legea 114/ 1996 a locuinţei conform căreia „locuinţele sociale se repartizează de către autorităţile administraţiei publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condiţiile prevederilor prezentului capitol, şi de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, următoarele categorii de persoane: persoanele şi familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuinţele retrocedate foştilor proprietari, tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniţi din instituţii de ocrotire socială şi care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I şi II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii şi văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptăţite.

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 22 din HG 1275/2000 conform cărora „în limita numărului si structurii locuinţelor sociale disponibile, consiliile locale vor emite repartiţii în ordinea stabilita in lista de priorităţi rămasă definitivă.

În interpretarea acestor prevederi legale, am susţinut în cererea de chemare în judecată că aceste dispoziţii legale nu au fost respectate de pârâtul - recurent întrucât stabilirea ordinii de prioritate nu s-a efectuat în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptăţite prevăzute de art. 43 din Legea 114/ 1996 şi de Hot. C.L.M. Călăraşi nr. 180/ 2009 iar repartizarea efectivă a locuinţelor sociale nu s-a efectuat conform ordinii de prioritate din cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptăţite menţionată în art. 43 din lege.

Cele 66 de persoane îndreptăţite trebuia împărţite în categoriile prevăzute de art. 43 din Legea 114/ 1996 : 1. persoanele şi familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuinţele retrocedate foştilor proprietari, 2. tinerii care au vârsta de până la 35 de ani, 3. tinerii proveniţi din instituţii de ocrotire socială şi care au împlinit vârsta de 18 ani, 4. invalizii de gradul I şi II, 4. persoanele cu handicap, 5. pensionarii, 6. veteranii şi văduvele de război, etc. ;

În cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptăţite menţionate mai sus, să se fi stabilit o ordine de prioritate determinată de punctajele aprobate anterior de pârât.

Repartizarea efectivă a locuinţelor să fi fost efectuată începând cu prima categorie şi continuând cu următoarele iar în cadrul fiecărei categorii să se ţină seama de ordinea stabilită potrivit punctajului.

Recurentul susţine că în cadrul fiecărui criteriu prevăzut în art. 43 din legea 114/1996 (pentru a se putea stabili ordinea de prioritate între solicitanţii care au obţinut acelaşi număr de puncte) se va avea în vedere ca prim subcriteriu condiţiile de locuit ale solicitanţilor. în primul rând, recurentul nu explică ce înţelege recurentul prin noţiunea de „criteriu,, . Eu susţin că legea înţelege prin noţiunea de „criteriu,, aşa cum este precizată în art. 21 din HG 1275/2000, categoriile de persoane îndreptăţite menţionate în art. 43 din Legea 114/ 1996.

Pe de altă parte, susţinerea recurentului conform căreia criteriile prevăzute de art. 21 din HG 1275/ 2000 sunt prevăzute pentru a fi departajaţi solicitanţii care au acelaşi număr de puncte este nefondată întrucât criteriile prevăzute în art. 21 alin. 1 lit. a - d din HG 1275/ 2000 sunt menţionate cu scopul de a fi stabilită ordinea de prioritate (o ierarhizare în funcţie de un număr de puncte atribuite tocmai ca urmare a aplicării acestor criterii) a tuturor persoanelor care au solicitat atribuirea unei locuinţe sociale, art. 21 din HG 1275/ 2000 menţionând foarte clar că „.... în cadrul fiecărui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate, se vor avea in vedere: a) condiţiile de locuit ale solicitanţilor; b) numărul copiilor si al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanţii; c) starea sănătăţii solicitanţilor sau a unor membri ai familiilor acestora; d) vechimea cererilor. „

Conform Hot. C.L.M. Călăraşi nr. 115/12.12.2012 astfel cum a fost modificată prin HCL nr. 185/2013, a fost aprobată lista de prioritate (listă care face parte integrantă din HCL nr. 115/ 2012 astfel cum a fost modificată prin HCL nr. 185/ 2013) cu persoanele îndreptăţite să primească în anul 2013 o locuinţă socială, pe baza punctajului atribuit fiecărei persoane iar subsemnatul R.G. mi-a fost aprobată cererea pentru repartizarea unei locuinţe sociale şi am fost înscris în lista de prioritate la poziţia nr. 53 cu 42 de puncte.

În mod nefondat susţine recurentul că au respectat dispoziţiile legale atunci când au procedat la departajarea persoanelor îndreptăţite care au întrunit 42 de puncte, prin aplicarea prevederilor art. 21 alin. 1 lit. a din Legea 114/1996, anume prin raportare la condiţiile de locuit ale solicitanţilor (în opinia recurentului condiţiile de locuit ale solicitantului reprezentând suprafaţa locativă disponibilă pentru fiecare membru de familie ). Condiţiile de locuit ale solicitanţilor nu sunt criterii de departajare a solicitanţilor cu acelaşi număr de puncte în scopul repartizării efective a locuinţelor ci reprezintă situaţii în raport de care fiecărui solicitant i se atribuie un anumit număr de puncte şi împreună cu celelalte aspecte pentru care se mai acordă anumite puncte, determină punctajul final stabilit pentru fiecare solicitant şi ordinea de prioritate, pentru fiecare criteriu stabilit de lege (anume pentru fiecare dintre categoriile de persoane prevăzute de art. 43 din legea 114/ 1996), cuprinzând persoanele îndreptăţite să li se atribuie o locuinţă socială.

În mod neîntemeiat susţine recurentul că reclamantul ar fi fost de acord cu repartizarea unei garsoniere. Acordul pe care l-am exprimat în acest scop a fost dat forţat de împrejurări întrucât riscam să nu mi se atribuie nici o unitate locativă dar şi prin raportare la cele două spaţii locative libere la acea dată situate în două blocuri, J6 şi N8, situate în zone mărginaşe ale oraşului, reclamantul nefăcând altceva decât o alegere între cele trei unităţi locative, la cererea comisiei de fond locativ (am fost pus să aleg între garsonieră în blocul C13 sau C14, apartament 2 camere în bloc N8 şi apartament 5 camere în J6, ultimele două unităţi locative nefăcând parte din cele 66 menţionate în raportul Comisiei de fond locativ aprobat de primar şi care a stat la baza emiterii hotărârii atacate).

În mod nefondat susţine recurentul că instanţa de fond ar fi greşit atunci când a constatat că nu aceleaşi criterii care susţine recurentul că le-a aplicat reclamantului, au fost aplicate solicitanţilor de la poziţiile 12, 16 şi 18.

Analizând cu atenţie modalitatea de repartizate, a constatat că solicitanţilor: A.I.M., poziţia 18, cu 44 de puncte şi 2 membri de familie; V.V., poziţia 16, cu 44 puncte şi 2 membri de familie; N.A.T., poziţia 12, cu 45 puncte şi 2 membri de familie, li s-a repartizat o garsonieră deşi au punctaje mai mari şi se află pe poziţii superioare spre deosebire de solicitanţii de la poziţiile 20 - 33 care au 43 de puncte dar mai mulţi membri de familie (3, 4 sau 5 membri) şi cărora li s-au repartizat apartamente.

Solicitanţilor TA. şi S.C.A. care au 41 de puncte (mai puţine puncte decât mine) le-au fost repartizate apartamente cu 3 şi 4 camere deşi au punctaje mai mici decât mine şi se află pe o poziţie inferioară faţă de mine în ordinea de prioritate. Deducem din aceasta că la repartizare, pentru unele familii, s-a avut în vedere numărul de membri de familie în sensul că unor familii cu 3 sau mai mulţi membri de familie, li s-au repartizat apartamente, chiar dacă au avut punctaje mai mici faţă de alte familii cu 2 sau 1 membru cărora le-au fost repartizate garsoniere (o cameră).

Astfel cum acestor solicitanţi cu 43 şi 41 de puncte şi cu 4 sau 5 membri de familie le-au fost repartizate apartamente, tot astfel trebuia să procedeze recurentul şi cu solicitanţii cu 42 de puncte şi care au 3-4 membri de familie (printre care mă regăsesc şi eu) şi cărora trebuia să le repartizeze apartamente în ordinea şi prevalând ca criteriu numărul membrilor de familie şi nu suprafaţa locativă care, aşa cum a dovedit, nu a contat în cazurile mai sus arătate.

Şi în cadrul solicitanţilor cu acelaşi număr puncte nu s-au respectat aceleaşi condiţii (criterii). Astfel, solicitanţilor cu 42 de puncte (categorie din care fac parte) le-au fost repartizate atât apartamente cât şi garsoniere, observând că au fost repartizate apartamente solicitanţilor de la poziţiile 36 – V.V., 37 – D.I., 38 – R.G., 41 – D.A., deşi aceştia au doar 3 membri de familie spre deosebire de reclamant care are 4 membri de familie şi i-a fost repartizată o garsonieră. Corect a reţinut instanţa că reclamantului trebuia să i se repartizeze un apartament, având prioritate chiar faţă de cei cu 42 de puncte dar cu 3 membri de familie.

Un alt exemplu este cel al solicitanţilor A.I. şi V.V. (poz. 18 şi 16) care au 44 de puncte, 2 membri şi suprafeţe locative de 7,05 şi 6,28 mp/membru familie cărora le-au fost repartizate garsoniere în raport cu solicitanţii Z.T.I. şi N.D. care au 44 puncte, 3 membri de familie şi suprafeţe locative de 7,71 şi 6,5 mp./membru de familie (mai mari decât cei de la poz. 18 şi 16) şi cărora le-au fost repartizate apartamente, constatându-se că s-a avut în vedere ca criteriu de departajare între cei 4, numărul membrilor de familie şi nu suprafaţa locativă pe membru de familie.

Solicitantului V.C. care are tot 42 de puncte ca şi reclamantul, i-a fost repartizată o unitate locativă cu 3 camere despre care eu nu am cunoscut deşi acesta are o suprafaţă locativă pe membru de familie mai mare decât a sa.

Analizând recursul declarat de pârât în cauză, Curtea a reţinut faptul ca, in raport de actele dosarului, se impune casarea sentintei instantei de fond.

In primul rand, Curtea a remarcat faptul ca obiectul litigiului il formeaza anularea HCL Calarasi nr.186/25.09.2013 inclusiv a anexei care face parte integranta din aceasta. Din analiza actelor dosarului de fond, Curtea a retinut faptul ca anexa la HCL atacata este compusa dintr-o lista cu 66 de persoane carora li s-a aprobat repartizarea locuintelor sociale pe anul 2013 (incluzand si reclamantul, la poz. 48). Curtea remarca faptul ca desi prima instanta a dispus anularea in parte a HCL obiect al litigiului, nici unul dintre beneficiarii acestei hotarari de Consiliu local inclusi in anexa, cu exceptia reclamantului care a pornit procesul, nu au fost citati, pentru a se putea garanta dreptul lor fundamental la aparare. Altfel, spus, instanta de fond a vatamat drepturile beneficiarilor de la pozitiile anulate din anexa la HCL, fara ca beneficiarii sa aiba cunostinta de proces si fara a se putea apara, ceea ce constituie o grava incalcare a drepturilor acestora in sensul art. 6 CEDO.

Prin urmare, ca rezultat al casarii cu trimitere, instanta de fond va proceda la citarea tuturor beneficiarilor indicati in anexa la HCL Calarasi nr. 186/25.09.2013.

In al doilea rand, s-a remarcat faptul ca prima instanta a efectuat o analiza extrem de sumara a spetei. Astfel, desi anuleaza pozitiile 34-56 inclusiv din lista anexa la HCL, prima instanta nu analizeaza fiecare dosar al solicitantilor respectivi pentru a stabili daca intr-adevar teza reclamantului se sustine si daca acesta ar fi fost dezavantajat in raport cu ceilalti solicitanti, deci daca autoritatea publica parata a emis actul cu exces de putere. Dimpotriva, instanta de fond anuleaza 22 de pozitii din lista anexa analizand lapidar doar situatia a doi beneficiari V.V. si D.A..

Prin urmare,  ca rezultat al casarii cu trimitere, instanta de fond va proceda la citarea autoritatii parate cu mentiunea sa depuna la dosar toata documentatia care a stat la baza emiterii  HCL Calarasi nr. 186/25.09.2013 si a anexei la aceasta, asadar inclusiv dosarele depuse de fiecare dintre cei 66 de solicitanti inclusi in lista anexa, instanta urmand a analiza temeinic si a compara, in lumina dispozitiilor legale incidente in speta, situatia de fapt a fiecarui beneficiar cu situatia reclamantului.

Urmare a solutiei casarii cu trimitere in baza art. 488 pct 5 şi art. 498 alin. 2 NCPC, Curtea a constatat ca nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, nici a apararilor intimatului reclamant.

Dosarul a fost restituit pentru rejudecarea pricinii pe fond, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 29.01.2015 sub nr.218/116/2014*, iar primul termen pentru rejudecarea pricinii pe fond a fost stabilit la data de 18.02.2015.

Prin cererea depusă la dosar la data de 17.02.2015, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a celor 65 de solicitanţi înscrişi în lista anexă a HCL nr.186/2013, beneficiari ai locuinţelor sociale repartizate de pârât prin această hotărâre, reclamantul fiind înscris în listă la poziţia 48.

În raport de cererea formulată de reclamant şi îndrumările obligatorii stabilite de instanţa de control judiciar la rejudecarea pricinii pe fond, instanţa a admis cererea acestuia şi a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a celorlalţi beneficiari ai locuinţelor sociale înscrişi în lista anexă alături de reclamant, amânând cauza pentru lipsă de procedură cu aceştia. De asemenea, conform îndrumărilor stabilite de instanţa de control judiciar, tribunalul a pus în vedere reprezentantului legal al pârâtului să depună la dosar copiile certificate pentru conformitate a celor 66 de dosare analizate prin HCL nr.186/2013, pentru a fi analizată situaţia fiecărui beneficiar înscris în listă în raport de dispoziţiile legale incidente situaţiei de fapt.

La data de 19.03.2015, pârâta I.G.C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului, precizând că locuinţa ia fost repartizată legal, în baza punctajului de 45 puncte. A menţionat şi că cererea pentru repartizarea unei locuinţe sociale a formulat-o în anul 2007, fiind reînnoită de fiecare dată şi că a depus la dosarul întocmit toate actele solicitate de pârât.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 19.03.2015, pârâtul Z.T.I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului, precizând că locuinţa ia fost repartizată legal, în baza punctajului de 44 puncte. A menţionat şi că cererea pentru repartizarea unei locuinţe sociale a formulat-o în anul 2003, fiind reînnoită de fiecare dată şi că a depus la dosarul întocmit toate actele solicitate de pârât.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 24.03.2015, pârâta C.I.Ş. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului întrucât a formulat cerere de repartizare a unei locuinţe sociale, înregistrată la P.M. Călăraşi sub nr.32579/27.08.2004, la care a anexat toate actele necesare, iar în urma analizării dosarului a totalizat 45 puncte, fiind înscrisă în listă la poziţia 7, spre deosebire de reclamant, care a totalizat 42 puncte, fiind înscris la poziţia 48. Pârâta consideră că dosarele au fost analizate corespunzător de comisia de repartizarea locuinţelor sociale, respectând criteriile privind ordinea de prioritate, astfel că este legală hotărârea adoptată, cu precizarea că reclamantului i s-a propus spre repartizare alte două apartamente situate la o altă adresă, însă după vizualizare a refuzat prin cerere scrisă, acceptând garsoniera repartizată iniţial.

În drept, pârâta a invocat art.21 din HG nr.1275/2000 şi art.42 şi 43 din Legea nr.114/1996, nefiind avute în vedere de instanţă şi dispoziţiile din Codul de Procedură Penală, care nu este incident judecării cauzelor civile.

În şedinţa publică din data de 25.03.2015, pârâtul T.A., prin soţia sa, a depus la dosar copia contractului de închiriere încheiat cu pârâtul după emiterea HCL nr.186/2013.

În aceeaşi şedinţă publică, tribunalul a constatat lipsa dosarului de fond, care a fost înaintat la C.A.B. pentru soluţionarea cererii de strămutare formulată de pârâtă.

Cu cererile depuse la dosar la data de 26.03.2015, pârâţii A.G.A., C.I.Ş., I.F., G.C., E.G.C., Z.T.I., M.D.,C.C., V.R.C., M.C.C., C.M.L., U.I.D., V.M., T.V.V., P.F., C.M.N., S.G., S.M., B.I., D.N., G.P.D., S.V., au depus înscrisuri în copie în vederea analizării la soluţionarea cauzei pe fond.

Cu cererile depuse la dosar la data de 27.03.2015 au fost depuse înscrisuri în copie de pârâţii I.O.A., N.M., V.V., A.I., A.I.M., F.L., D.G., B.C..

Cu cererile depuse la dosar la data de 30.03.2015 au fost depuse înscrisuri în copie la dosar de pârâţii D.G, B.G., D.M., M.V., D.M.A..

Prin cererile depuse la dosar la data de 31.03.2015 au fost depuse înscrisuri în copie la dosar de pârâţii Ş.MŞ., B.C.D., P.N.Ş., D.A..

În şedinţa publică din data de 01.04.2015, tribunalul a constatat lipsa dosarului de fond, care nu a fost restituit de C.A.B. şi a luat act că la dosar pârâtul a depus copiile xeroxate ale celor 66 de dosare privind beneficiarii locuinţelor sociale înscrişi în lista anexă la HCL nr.186/2013, dar şi dosarele originale pentru verificarea conformităţii copiilor depuse cu originale, dosarele originale fiind restituite după verificare pe bază de proces verbal de predare primire. De asemenea, a luat act că şi reclamantul a depus acte în copie.

După respingerea cererii de strămutare, C.A.B. a restituit dosarul de fond.

Cu cererile depuse la dosar la data de 01.04.2015 şi 03.04.2015, 06.04.2015, 10.04.2015, 15.04.2015, 16.04.2015, 17.04.2015, 21.04.2015, 18.05.2015, 25.05.2015, 11.06.2015 au fost depuse înscrisuri în copie la dosar de pârâţii T.A., N.M., P.F., D.M., B.I., T.V.V., N.M., D.A., A.I., A.G.A., D.G., .S.C.A., S.V., V.V. şi G.M..

La data de 21.04.2015, reclamantul R.G. a mai depus la dosar un set de înscrisuri în copie, dar a fost completată şi acţiunea introductivă de instanţă cu capătul de cerere privind anularea contractelor de închiriere încheiate de pârât cu beneficiarii locuinţelor sociale înscrişi în lista anexă a HCL nr.186/2013. De asemenea, prin această cerere reclamantul a solicitat ataşarea dosarului penal nr.1479/116/2013 în care a fost condamnat D.V. pentru infracţiunea de luare de mită, precizând că acest inculpat a fost membru al comisiei de repartizare a locuinţelor sociale ce fac obiectul listei anexă la HCL nr.186/2013.

În şedinţa publică din data de 22.04.2015, tribunalul a admis cererea de amânare formulată de reclamant pentru a depune la dosar cererea completatoare motivată în fapt şi în drept, dar şi în număr suficient de exemplare în vederea comunicării pârâţilor în cauză, fiind prorogată punerea în discuţie a cererii de probatorii, având în vedere că pârâţii introduşi în cauză după casarea cu trimitere spre rejudecare, erau îndreptăţiţi să formuleze întâmpinări şi să propună probe în vederea respectării dreptului la apărare care s-a constatat de instanţa de control judiciar că nu a fost respectat în primul ciclu procesual.

Cererea completatoare motivată în fapt şi în drept a fost depusă de reclamant la dosar la data de 07.05.2015, însă era incompletă urmare a faptului că dosarele celor 66 de solicitanţi din lista anexă la HCL nr.186/2013, nu conţineau şi contractele de închiriere încheiate cu fiecare dintre aceştia, astfel că reclamantul a fost în imposibilitate obiectivă să indice contractele de închiriere a căror anulare a solicitat-o prin cererea completatoare, în lipsa acestor înscrisuri, iar în şedinţa publică din data de 20.05.2015, tribunalul a dispus pârâtului să depună la dosar copiile certificate ale contractelor de închiriere încheiate cu fiecare dintre beneficiarii locuinţelor sociale, acte depuse la dosar la data de 03.06.2015.

Cu cererea depusă la data de 14.05.2015, pârâtul a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii HCL nr.186/2013 şi listei anexe conform măsurilor dispuse de instanţa de control judiciar prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.

La data de 27.05.2015, reclamantul a depus la dosar note de şedinţă prin care a adus la cunoştinţa instanţei faptul că a studiat dosarele întocmite de fiecare solicitant pentru atribuirea locuinţelor sociale şi a apreciat în privinţa pârâţilor indicaţi în aceste note, că nu au fost respectate de pârâtul C.L.M. Călăraşi dispoziţiile legale la momentul emiterii HCL nr.186/2013, precizând punctual criticile referitoare la fiecare dintre cei 9 pârâţi la care s-a referit.

În şedinţa publică din data de 03.06.2015, constatând că nu au fost suplinite lipsurile constate la cererea completatoare a reclamantului pe motiv că la dosar nu se regăseau copiile contractelor de închiriere încheiate de pârâtul consiliul local cu cei 66 de beneficiari ai locuinţelor sociale, având în vedere şi acordul părţilor prezente/reprezentate, instanţa a pus în discuţia părţilor şi a admis excepţia disjungerii cererii completatoare, urmând a se forma un nou dosar, întrucât cererea introductivă de instanţă de afla în stare de soluţionare, după ce au fost propuse şi încuviinţate probele solicitate de părţile prezente/reprezentate în combaterea  acţiunii reclamantului privind anularea HCL nr.186/2013 şi listei anexe la hotărâre.

După rămânerea în pronunţare a dosarului, au fost depuse concluzii scrise de reclamant şi pârâţii C.LM Călăraşi, C.Ș., S.V., V.V., M.A., G.C., U.I., S.G., C.C., M.C.C., I.G., I.D., N.A.T., D.N., L.I.G., V.V., A.I.M., Z.T.I., V.R., C.M.L., I.F., G.P.G., N., M.F., B.A.R., C.C.A., S.M., A.T..

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport şi de apărările formulate în cauză de reclamant şi de pârâţii care au depus la dosar întâmpinare, tribunalul reţine că prin HCL nr.186/2013 şi lista anexă la hotărâre, care face parte integrantă din aceasta,  pârâtul C.L.M. Călăraşi a repartizat un număr de 66 de locuinţe sociale persoanelor indicate în lista anexă.

Reclamantul a solicitat prin acţiunea formulată anularea hotărârii şi listei anexe invocând mai multe motive de nelegalitate, care se referă cu precădere la actele preparatorii întocmite de comisia de analiză a cererilor pentru repartizarea locuinţelor sociale, acte care au stat la baza adoptării HCL nr.186/2013 şi listei anexă la hotărâre, susţinând că nu au fost respectate de această comisie dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv Legea nr.114/1996 şi HG nr.1275/2000, astfel că şi hotărârea adoptată de pârâtul C.L.M Călăraşi apreciază că este nelegală, în condiţiile în care era obligat să verifice legalitatea actelor preparatorii înainte de adoptarea hotărârii, reclamantul făcând  referire punctuală şi la anumite persoane care figurează în lista anexă la hotărâre.

Chiar dacă reclamantul de referă la nelegalitatea actelor întocmite de comisia de analizarea cererilor pentru repartizarea locuinţelor sociale, tribunalul reţine că nelegalitatea hotărârii ce face obiectul cauzei este imputabilă exclusiv membrilor consiliului local, care aveau obligaţia înainte de adoptarea hotărârii şi anexei sale, să verifice legalitatea actelor întocmite de comisie, care a funcţionat în subordinea consiliului local.

Se reţine de tribunal, aşadar, că unele motive de nelegalitate se referă la nerespectarea de pârâtul consiliul local a dispoziţiilor imperative reglementate la art.43 din Legea nr.114/1996, fapt care atrage nelegalitatea actelor atacate fără a mai fi necesară cercetarea celorlalte motive de nelegalitate, altele se referă la nerespectarea dispoziţiilor legale de către membrii comisiei de analiză a cererilor pentru repartizarea locuinţelor sociale, iar altele se referă stabilirea greşită a punctajului pentru anumite dosare în baza actelor depuse de solicitanţi, cu consecinţa înscrierii nelegale a unora dintre ei în lista anexă la hotărâre.

Având însă în vedere îndrumările obligatorii date de instanţa de control judiciar prin decizia de casare  cu trimitere spre rejudecare, care obligă instanţa să efectueze un control jurisdicţional de plin drept asupra întregii procedurii administrative de repartizare a locuinţelor sociale pentru anul 2013, urmează ca legalitatea actelor supuse controlului judecătoresc la cererea reclamantului, să nu fie limitată doar la motivele de nelegalitate invocate în acţiune, ci la întreaga procedură administrativă, caz în care tribunalul a înlăturat apărările formulate de pârâţii V.V. şi S.V. prin avocat S.C., care au solicitat să fie analizate doar motivele de nelegalitate invocate de reclamant în acţiunea introductivă de instanţă.

Din apărările reclamantului privind nerespectarea de către pârâtul consiliul local a dispoziţiilor art.43 din Legea nr.114/1996, din dosarele celor 66 de beneficiari ai locuinţelor sociale şi din lista anexă la HG nr,186/2013, se reţine de tribunal că la stabilirea ordinii în lista contestată, nu au fost respectate de pârât aceste dispoziţii legale, deoarece nu a fost stabilită ordinea în listă pe fiecare categorie de persoane, în condiţiile în care rezultă din actele depuse la dosar că beneficiarii locuinţelor au fost încadraţi de acesta în categoria tinerilor de până la 35 de ani, tineri proveniţi din instituţii de ocrotire socială şi care au împlinit vârsta de 18 ani şi persoane invalide.

Tribunalul reţine însă că mulţi dintre pârâţii înscrişi în lista anexă la HCL nr.186/2013 se încadrau doar la ultima categorie prevăzută de legiuitor în lista de priorităţi, iar „categoria de persoane/familii care pot beneficia de o locuinţă socială” a fost lăsată de legiuitor la libera apreciere a autorităţii locale, care trebuia să adopte în prealabil, o hotărâre de stabilirea criteriilor ce trebuiau îndeplinite pentru înscrierea în listă, criterii care trebuiau să corespundă nevoii sociale.

O astfel de hotărâre se reţine din actele de la dosar, că nu a fost adoptată de pârât, deşi în lista anexă la HCL nr.186/2013 se regăsesc înscrise familii care nu îndeplinesc criteriul vârstei şi nu pot fi încadrate la alte categorii prioritare prevăzute de legiuitor. În lipsa unei hotărâri prin care să fi fost stabilite de pârât criteriile de încadrare la ultima categorie prevăzută de legiuitor, se reţine că această din urmă categorie, nu a fost avută în vedere de pârât la repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2013.

La repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2013, se reţine de tribunal că s-a avut în vedere lista anuală de priorităţi aprobată de pârâtul consiliul local prin HCL nr.115/12.12.2012, însă această hotărâre a fost modificată în parte prin sentinţa civilă nr.394/13.02.2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dos.nr.248/116/2013, irevocabilă prin decizia civilă nr.3243/05.09.2013 pronunţată de C.A.B., prin care s-a stabilit în obligaţia pârâtului consiliul local, să modifice lista anuală de priorităţi în raport de măsura dispusă prin hotărâre, care avea drept consecinţă juridică refacerea listei în ordinea rezultată după înscrierea în listă a reclamantului I.F..

Se reţine din anexa HCL nr.115/2012 că au fost înscrise în lista anuală de priorităţi un număr de 886 de solicitanţi, iar această listă a suportat modificări numai în ceea ce poziţia 238 din listă, care a fost anulată irevocabil de instanţă, astfel că se impunea refacerea de către pârât a ordinii în listă, fără a fi radiate alte persoane, ci se schimba doar numărul de ordine în listă.

La dosarul cauzei, se reţine însă că a fost depusă de pârât o altă listă anuală de priorităţi pentru anul 2013, respectiv HCL nr.185/25.09.2013, constatându-se că în anexa la această hotărâre sunt înscrise un număr de 239 de solicitanţi în loc de 886, aşa cum figurau în lista anexă la HCL nr.115/2012, astfel că această hotărâre nu face dovada modificării şi completării anexei la HCL nr.115/2012, ci este o hotărâre nouă prin care a fost aprobată o altă listă de priorităţi, dar care nu poate produce efecte juridice în paralel cu HCL nr.115/2012, care a intrase în circuitul civil la data adoptării HCL nr.185/2013.

Aşadar, la data adoptării HCL nr.186/2013 şi listei anexă, se constată de tribunal că pârâtul a avut în vedere o altă hotărâre de aprobare a listei de priorităţi decât HCL nr.115/2012, astfel că hotărârea adoptată şi anexa, se constată că sunt nelegale pentru acest considerent.

Tribunalul reţine că responsabilitatea pentru respectarea dispoziţiilor stabilite de instanţă prin hotărârea judecătorească irevocabilă mai sus arătată, dar şi a dispoziţiilor legale incidente la momentul adoptării HCL nr.186/2013 şi listei anexe, revine exclusiv membrilor consiliului local, care erau obligaţi să verifice şi legalitatea actelor întocmite de comisia de analiză a cererilor de repartizarea locuinţelor sociale, caz în care tribunalul a înlăturat apărările formulate de reprezentantul acestora, referitoare la respectarea art.43 din Legea nr.114/1996, întrucât din actele depuse la dosar se reţine de tribunal că aceste dispoziţii legale imperative nu au fost respectate, după cum se va arăta în continuare.

 Din lista anexă la HCL nr.186/2013, tribunalul reţine că pârâtul a analizat situaţia solicitanţilor fără a avea în vedere lista anuală de priorităţi aprobată prin HCL nr.115/2012, la care trebuia refăcută doar ordinea în listă, ci o altă listă de priorităţi aprobată nelegal prin HCL nr.185/2013 după intrarea în circuitul civil a HCL nr.115/2012, dar nici nu a fost respectată ordinea de prioritate reglementată la art.43 din Legea nr.114/1996 la înscrierea solicitanţilor în lista anuală de priorităţi, care trebuia refăcută anterior adoptării HCL nr.186/2013, în condiţiile în care la primele poziţii de listă ar fi trebuit să se regăsească exclusiv tinerii în vârstă de până la 35 de ani, care îndeplineau cumulativ şi celelalte condiţii legale pentru repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2013, continuând la următoarele poziţii cu tinerii proveniţi din instituţiilor de ocrotire socială care au împlinit vârsta de 18 ani la data repartizării locuinţei, dar care îndeplinesc şi celelalte condiţii legale, apoi trebuiau înscrise persoanele invalide, cele cu handicap, continuând apoi şi cu celelalte categorii prevăzute de lege, în raport de numărul unităţilor locative şi cel al solicitanţilor locuinţelor sociale înscrişi în HCL nr. 115/.2012 prin care a fost aprobată lista anuală de priorităţi în vederea repartizării unei locuinţe sociale, dar care trebuia refăcută în baza hotărârii judecătoreşti irevocabile mai sus arătată. Pentru acest considerent, se constată de tribunal că actele adoptate de consiliul local supuse analizei în prezenta cauză, sunt nelegale.

De asemenea, analizând lista anexă la HCL nr.186/2013, în raport de actele depuse la dosar de solicitanţii care se încadrează la categoria tineri până la 35 de ani, se reţine de tribunal din actele de stare civilă depuse la dosar (C.N.P.), că vârsta beneficiarilor înscrişi în lista anexă la HCL nr.186/2013 nu corespunde celei împlinite la data adoptării hotărârii, ci este diminuată cu 1 an la fiecare dintre aceştia, deşi vârsta avută în vedere de legiuitor este cea împlinită la data adoptării hotărârii de repartizare a locuinţelor sociale. Verificând şi lista de priorităţi întocmită anual şi aprobată prin HCL nr.115/12.12.2012, depusă la dosar de pârâtul consiliul local filele 198-222 vol. III, se constată că vârsta menţionată de pârât în anexa la HCL nr.186/2013 este cea indicată în lista anexă la HCL nr.115/2012, deşi pârâtul nu a considerat-o valabilă, fiind emisă o altă hotărâre, respectiv HCL nr.185/25.09.2013, care are o listă anexă ce face parte integrantă din această hotărâre, iar vârsta beneficiarilor din listă modificată a rămas neschimbată, fiind tot cea indicată în lista întocmită în anul 2012.

Pe cale de consecinţă, tribunalul reţine că vârsta beneficiarilor indicaţi în lista anexă la HCL nr.186/2013 nu este corect menţionată, fiind valabilă în anul 2012 şi nu în anul 2013 când a fost adoptată hotărârea, caz în care se impune verificarea actelor de identitate depuse de solicitanţi şi înscrierea vârstei împlinite de fiecare solicitant/fiecare membru al familiei la data adoptării hotărârii.

Se mai reţine, de asemenea, că pârâtul local nu a respectat ordinea de prioritatea prevăzută la art.43 din Legea nr.114/1996, care îl obliga să înscrie în listă de repartizare a locuinţelor prima categorie a tinerilor în vârstă de până la 35 de ani, cu precizarea că în cazul persoanelor căsătorite, fiecare dintre soţi trebuia să îndeplinească criteriul vârstei, iar dacă ambii soţi/unul dintre ei nu îndeplineau acest  criteriu al vârstei, se impunea a fi încadraţi la categoria „ale persoane/familii îndreptăţite” prevăzută la ultima poziţie din lista de priorităţi prevăzută de legiuitor, dacă nu făceau dovada cu acte că pot fi înscrişi la o altă categorie din ordinea de preferinţă reglementată de legiuitor.

Aşadar, pârâtul a încălcat această dispoziţie legală, reţinându-se de tribunal că nu se încadrează la categoria tineri în vârstă de până la 35 de ani familiile şi persoanele necăsătorite  care au depăşit vârsta de 35 de ani, după cum urmează : persoanele înscrise la poziţia 2 din listă cu vârstele de 38, respectiv 36 de ani; la poziţia 5 cu vârstele de 39, respectiv 32 de ani; la poziţia 7 cu vârstele de 35, respectiv 40 ani; la poziţia 9 cu vârstele de 39, respectiv 36 ani; la poziţia 11 cu vârstele de 36, respectiv 34 ani; la poziţia 13 cu vârstele de 42, respectiv 32 ani; la poziţia 16 cu vârsta de 45; la poziţia 17 cu vârstele de 58, respectiv 48 ani; la poziţia 19 cu vârstele de 39, respectiv 39 ani; la poziţia 20 cu vârstele de 45, respectiv 42 ani; la poziţia 23 cu vârstele de 37, respectiv 38 ani; la poziţia 32 cu vârstele de 38, respectiv 32 ani; la poziţia 33 cu vârstele de 38, respectiv 32 ani; la poziţia 45 cu vârstele de 36, respectiv 36 ani; la poziţia 55 cu vârstele de 48, respectiv 41 ani; la poziţia 58 cu vârstele de 46, respectiv 44 ani; la poziţia 59 cu vârstele de 36, respectiv 37 ani; la poziţia 61 cu vârstele de 34, respectiv 36 ani; la poziţia 64 cu vârstele de 34, respectiv 36 ani; la poziţia 65 cu vârstele de 43, respectiv 34 ani.

Verificând dosarele ce corespund beneficiarilor înscrişi în lista anexă la HCL nr.186/2013 cu poziţiile mai sus reţinute, se reţine de tribunal că situaţia acestora nu poate fi încadrată decât la ultima categorie prevăzută de legiuitor la art.43 din Legea nr.114/1996, dar pentru care nu a fost adoptată o hotărâre de consiliu care să stabilească criteriile/condiţiile pe care aceste familii ar fi trebuit să le îndeplinească pentru repartizarea unei locuinţe sociale, nefiind suficient criteriul veniturilor sau situaţiei locative, care nici nu a făcut obiectul unei verificări în teren anterior stabilirii punctajului total, referatele de anchetă sociale fiind întocmite ulterior proceselor verbale de stabilire a punctajului total, deşi punctajul pentru criteriul „situaţia locativă a solicitantului” nu putea fi stabilit în lipsa referatului de anchetă socială, aşa cum a susţinut şi reclamantul.

Mai mult, în lipsa unei hotărâri de consiliu care să dea posibilitatea autorităţii locale să analizeze cu prioritate situaţia acestei categorii prevăzute de legiuitor la ultima poziţie în ordinea legală de priorităţi, se reţine că au fost încălcate de pârâtul consiliul local şi drepturile celorlalte persoane solicitante înscrise în lista anuală de priorităţi adoptată prin HCL nr.115/2012.

În raport de cele reţinute, se apreciază de tribunal că se impune refacerea listei de priorităţi  anexă la HCL nr.115/2012 în raport de dispoziţiile instanţei stabilite prin hotărârea irevocabilă mai sus reţinută, dar şi reanalizarea dosarelor tuturor persoanelor care vor fi înscrise în lista modificată şi care se încadrează la prima categorie de persoane îndreptăţite să fie înscrise în lista de repartizare a locuinţelor sociale în baza listei de priorităţi adoptată prin HCL nr.185/2013, respectiv tineri în vârstă de până la 35 de ani şi repartizarea locuinţelor sociale pentru anul 2013, iar după epuizarea persoanelor care se încadrează la această categorie, în limita unităţilor locative disponibile, se va analiza situaţia următoarelor categorii de persoane în ordinea de preferinţă prevăzută de legiuitor la art.43 din Legea nr.114/1996.

În ceea ce priveşte cea de-a doua categorie de persoane prevăzută de legiuitor în ordinea de priorităţi, respectiv tinerii proveniţi de la casa de copii ce au împlinit vârsta de 18 ani la data adoptării HCL nr.186/2013, tribunalul reţine că în lista anexă la HCL nr.186/2013, doar beneficiarul de la poziţia 3 s-a apreciat de pârât că se încadrează la această categorie.

Analizând actele din dosarul întocmit de pârâtul U.I., se reţine din adeverinţa nr.24179/20.12.2006  că a beneficiat de protecţie socială la C.C. Perişoru până la data de 24.10.1997, când a împlinit vârsta de 18 ani, fiind născut la data de 09.03.1979, conform copiei CI depusă la dosarul întocmit pentru repartizarea locuinţei sociale. Aşadar, se constată că acest pârât nu putea fi încadrat la data emiterii HCL nr.186/2013 la categoria tineri proveniţi din instituţii de ocrotire socială, ci la categoria de tineri până în vârstă de 35 de ani, ambii soţi având vârsta până la 35 ani fiecare.

Se impune a fi subliniat faptul că scopul legiuitorului a fost acela de a proteja doar tinerii care la împlinirea vârstei de 18 ani, nu mai pot beneficia de o măsură de protecţie într-o instituţie de ocrotire socială, astfel că la revocarea măsurii de protecţie, pot beneficia de sprijin social din partea autorităţilor locale prin repartizarea unei locuinţe sociale, prezumându-se că după încetarea măsurii, nu au unde să locuiască. Or, pârâtul Ungureanu Ionel nu avea vârsta de 18 ani la data adoptării hotărârii, ci vârsta de 34 de ani, iar soţia vârsta de 32 de ani, depunând la dosar şi dovada că deţineau deja cu titlu de închiriere un spaţiu de locuit.

Aşadar, situaţia acestui pârât trebuia analizată de pârât la prima categorie de persoane îndreptăţite, urmând a se stabili dacă îndeplineşte cumulativ la data repartizării locuinţei sociale şi celelalte condiţii legale prevăzute de art.21 din HG nr.1275/2000.

În cea ce priveşte cea de-a treia categorie de persoane îndreptăţite, respectiv invalizi de gradul I şi II, se reţine de tribunal că în lista anexă la HCL nr.186/2013 nu figurează beneficiari care se încadrează în această categorie.

În ce priveşte cea de-a patra categorie, a persoanelor invalide, se constată că au fost încadraţi la această categorie beneficiarii înscrişi la poziţiile 8, 11, 28, 29, 53 şi 56.

Verificând dosarele acestor beneficiari, se reţine de tribunal că au fost depuse acte medicale în baza cărora pârâtul i-a înscris în lista anexă la HCL nr.186/2013, însă urmează a fi avută în vedere situaţia acestora abia după ce vor fi înscrise în listă persoanele de la categoriile care sunt preferate de legiuitor înaintea acesteia.

Ultima categorie prevăzută de legiuitor în ordinea de preferinţă, respectiv „alte categorii de persoane/familii care pot beneficia de o locuinţă socială”, se reţine de tribunal că nu putea fi avută în vedere de pârât la momentul adoptării HCL nr.186/2013, întrucât nu a făcut dovada că au avut solicitanţi încadraţi la această categorie, pentru care trebuia în prealabil, să adopte o hotărâre de stabilire a criteriilor condiţiilor ce trebuiau îndeplinite de alte persoane/familii pentru a fi înscrise în lista de priorităţi, în baza căreia au fost repartizate locuinţele sociale pe anul 2013.

Aşadar, tribunalul reţine că înscrierea în lista anexă a HCL nr.186/2013 nu a fost făcută de pârât cu respectarea ordinii legale prevăzută de art.43 din Legea nr.114/1996, reţinând că în lista anexă la HCL nr.186/2013, mai mulţi beneficiari înscrişi în această listă, nu se încadrau la nici una dintre categoriile de persoane îndreptăţite, iar pentru ultima categorie din ordinea de preferinţă, nu a adoptat o hotărâre de stabilire a criteriilor/condiţiilor ce trebuiau îndeplinite de solicitanţi pentru a fi analizate cererile de repartizare a unei locuinţe sociale.

În lipsa unei astfel de hotărâri, este evident că repartizarea locuinţelor sociale unor persoane/familii care nu puteau fi încadrate la categoriile de persoane prevăzute de legiuitor la art.43 din Legea nr. 144/1996 în ordinea de preferinţă, s-a făcut nelegal de pârât, cu încălcarea drepturilor celorlalţi solicitanţi înscrişi în lista anuală de priorităţi adoptată prin HCL nr.115/2012, care se încadra la una din categoriile de preferinţă reglementate expres.

La reluarea procedurii administrative, pârâtul va avea în vedere necesitatea adoptării unei hotărâri pentru aprobarea criteriilor/condiţiilor pe care persoanele/familiile ce nu se încadrează la vreuna dintre categoriile preferate de legiuitor, în ipoteza în care va mai avea disponibile unităţi locative sociale, după repartizarea locuinţelor către categoriile de persoane prevăzute de legiuitor în ordinea reglementată la art.43 din Legea nr.114/1996.

Tribunalul reţine şi că repartizarea locuinţelor sociale pentru anul 2013 s-a făcut în baza punctajului total stabilit pentru fiecare solicitant, titular al dosarului întocmit pentru repartizarea unei locuinţe sociale, însă pârâtul nu a verificat dacă punctajul a fost legal stabilit prin procesul verbal întocmit de comisia de analiză a cererilor pentru repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2013, iar motivele de nelegalitate privind activitatea şi actele întocmite de comisie, vor fi analizate în continuare.

De altfel, pârâtul nici nu a respectat dispoziţiile art.21 din HG nr.1275/2000, în sensul că nu a adoptat printr-o hotărâre criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale, în condiţiile în care HCL nr.180/26.11.2009 şi anexelor sale, depuse la dosar la filele 191-197 vol. III, se referă la repartizarea locuinţelor pe anul 2010, iar această hotărâre nu are valoare normativă pentru a fi extinsă aplicarea dispoziţiilor şi la repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2013.

Astfel, se constată de tribunal că este nelegală HCL nr.186/2013 şi lista anexă, pentru că punctajul avut în vedere de pârâtul consiliul local a fost stabilit în baza unei hotărâri de consiliu care nu este incidentă repartizării locuinţelor sociale pe anul 2013, întrucât măsurile adoptate prin  HCL nr.180/2009 au fost limitate doar la repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2010.

Din actele depuse la dosar, se mai reţine şi că pârâtul nu a avut în vedere interdicţia legală prevăzută de art.48 din Legea nr.114/1996, în sensul că a înscris în lista de repartizare a locuinţelor sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2013 şi persoane care deţineau la data adoptării hotărârii, cu titlu de chiriaş, o altă locuinţă din fondul locativ de stat, cum este situaţia solicitanţilor indicaţi în raportul nr.31581/22.08.2013 aflat la fila 153 vol. III, unde se menţionează că I.C.S., N.D., T.D.L., P.E.L. şi N.N., locuiesc cu contract de cazare temporară în locaţiile indicate, iar din actele anexate de pârât rezultă că locuinţele se aflau în fondul locativ de stat şi erau închiriate acestora de mai mulţi ani, fără să fie menţionată în vreun înscris întocmit de compartimentul fond locativ, sintagma „cazare temporară” care nu are corespondent în Legea nr.114/1996, uzitată doar pentru a facilita acestora accesul nelegal la repartizarea unei locuinţe sociale, după cum urmează: pârâtul T.D.L. avea contract de închiriere încheiat sub nr.1929/06.10.2010 prelungit prin actul adiţional nr.1/02.04.2013 până la data de 01.04.2014, pentru o locuinţă aflată în fondul locativ de stat şi o deţinea şi la data repartizării aceleiaşi locuinţe în anul 2013, al cărei regim juridic nu a fost lămurit de pârâtul consiliul local; pârâta N.D. a beneficiat potrivit dispoziţiei emisă de primar sub nr.10739/07.12.2006, de o locuinţă de necesitate individualizată şi deţinută la data adoptării HCL nr.186/2013, prin care i se repartizează aceeaşi locuinţă, al cărei regim juridic nu s-a făcut dovada că a fost modificat din locuinţă de necesitate, în locuinţă socială, mai ales că şi repartizarea locuinţei se reţine că s-a făcut nelegal prin dispoziţie de primar şi nu prin hotărâre de consiliu, iar pentru ceilalţi pârâţi mai sus indicaţi, nu au fost depuse de pârât dovezile privind regimul juridic ale locuinţelor deţinute din fondul de stat la data emiterii HCL nr.186/2013, însă nu există dubiu că aceste persoane intrau sub regimul interdicţiei prevăzute de art.48 din Legea nr.114/1996 şi nu puteau beneficia de repartizare unei locuinţe sociale în anul 2013, însă pârâtul a încălcat în mod culpabil această interdicţie legală, mai ales că din actele preparatorii rezulta cu certitudine că nu puteau beneficia în anul 2013 de o locuinţă socială.

Referitor la motivele de nelegalitate privind activitatea comisiei de analiză a cererilor pentru repartizarea locuinţelor sociale şi a actelor întocmite de comisie.

Din actele depuse la dosar de pârâtul consiliul local, se reţine că această comisie a fost înfiinţată prin HCL nr. nr.36/26.07.2012, ce a funcţionat în cadrul pârâtului ca o comisie de specialitate şi care avea ca principală atribuţie analizarea a cererilor de locuinţe pe anul 2012, şi a fost compusă din: preşedinte, secretar şi 9 membrii, fiind nominalizate persoanele care fac parte din această comisie.

Se constată că a fost modificată componenţa acestei comisii prin HCL nr.10/28.02.2013, fiind înlocuit membrul V.D. cu Ş.V., dar şi prin HCL nr.56/30.05.2013 prin care s-a constatat încetat de drept mandatul de  consilier local al consilierului local D.V., dar şi calitatea sa de membru în comisiile de specialitate din care făcea parte, inclusiv din comisia de analizarea cererilor pentru locuinţe sociale, iar după validarea mandatului de consilier local al numitului B.V., acesta nu a fost mai desemnat membru în locul lui D.V., conform HCL nr.79/20.06.2013, astfel că începând cu data de 30.05.2013, comisia a avut în componenţă 8 membri.

Despre acest consilier local, reclamantul a susţinut că a fost definitiv condamnat pentru infracţiunea de luare de mită săvârşită în legătură cu repartizarea locuinţelor sociale, solicitând ataşarea dosarului penal, care se află înaintat la ÎCCJ, însă reclamantul nu a insistat în administrarea acestei probe.

Din cuprinsul acestei hotărâri rezultă că această comisie era îndreptăţită să analizeze exclusiv cererile pentru locuinţe ce urmau a fi repartizate pe anul 2012.

Aşadar, pentru repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2013, se reţine de tribunal că pârâtul consiliul local nu a înfiinţat o altă comisie de analiză a cererilor pentru analizarea cererilor, nefiind depusă la dosar o altă hotărâre adoptată în acest scop.

Având în vedere dispoziţiile art.21 din HG nr.1275/2000, care stabilesc în sarcina autorităţilor locale obligaţia de a constitui comisii de analiză a cererilor pentru locuinţe sociale, se reţine de tribunal că pârâtul consiliul local a nerespectat aceste dispoziţii legale, pe de o parte, pentru că acea comisie înfiinţată prin HCL nr.36/2012 avea activitatea limitată la analizarea cererilor de locuinţe pe anul 2012, iar pe de altă parte, pentru că legiuitorul prevede imperativ faptul că pentru repartizarea locuinţelor sociale se înfiinţează o comisie distinctă, ale cărei atribuţii sunt stabilite exclusiv pentru analizarea cererilor pentru locuinţe sociale.

Aşadar, actele îndeplinite de comisia înfiinţată prin HCL nr.36/2012 sunt nelegale, întrucât nu avea atribuţii stabilite conform art.21 din HG nr.1275/2000.

De asemenea, se reţine din actele depuse la dosar că a fost adoptat de consiliul local un regulament de  funcţionare al comisiei, aşa cum rezultă din hotărârea comisiei aflată la fila 268 vol. III, unde se face trimitere la HCL din anul 2006, însă nu este identificată prin număr, astfel că această comisie nu numai că nu avea atribuţii privind analizarea cererilor pentru locuinţe sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2013, dar nici nu a funcţionat legal, în lipsa aprobării unui regulament care să stabilească atribuţiile şi funcţionarea comisiei de analiză a cererilor pentru locuinţe sociale.

Pe cale de consecinţă, pârâtul nu a dovedit în baza unei hotărâri a adoptată de consiliu/de comisie, modul de organizare şi funcţionare al comisiei, dacă activitatea sa se desfăşura legal doar în prezenţa tuturor membrilor săi; dacă anumite atribuţii puteau fi delegate doar unora dintre ei, cum ar fi cea pentru efectuarea verificărilor în teren şi întocmirea notelor de constatare etc, astfel că se prezumă de tribunal în lipsa unui regulament legal aprobat, că sunt valabile doar actele întocmite şi semnate de toţi membrii şi nu de o parte a acestora, cum s-a constatat după verificarea referatelor de anchete sociale, care nu sunt semnate de toţi membrii comisiei, după cum nici toate procesele verbale de stabilire a punctajului total, nu sunt semnate de toţi membrii comisiei.

Aceste acte se constată că sunt nelegale pentru că, aşa cum s-a reţinut mai sus, comisia înfiinţată în baza HCL nr.36/2012 nu avea atribuţii privind analizarea cererilor pentru locuinţele sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2013, dar şi pentru că punctajul nu putea fi legal stabilit în baza HCL nr.180/2009, care se referă exclusiv la locuinţele sociale ce urmau să fie repartizate pe anul 2010.

Pe cale de consecinţă, tribunalul nu a mai analizat situaţiile particulare la care reclamantul s-a referit în acţiune şi notele de şedinţă depuse la dosar la data de 27.05.2015, în condiţiile în care HCL nr.186/2013 şi lista anexă sunt nelegale pentru motivele de nelegalitate mai sus reţinute, care fac inutilă analizarea situaţiei unora dintre beneficiarii din lista anexă.

 În raport de situaţia de fapt mai sus reţinută şi dispoziţiile legale analizate, în baza art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, tribunalul urmează a pronunţa o soluţie de admitere în parte a acţiunii formulată de reclamantul R.G., urmând a dispune anularea HCL nr.186/25.09.2013 şi a anexei 1 la hotărâre ce face parte integrantă din hotărâre, pentru considerentele mai sus expuse.

Pe cale de consecinţă, tribunalul urmează să oblige pârâtul C.L.M. Călăraşi să reia procedura de analizarea celor 66 de dosare privind repartizarea locuinţelor sociale, urmând ca la întocmirea listei de repartizare a locuinţelor sociale să fie respectate interdicţiile prevăzute de art.48 din Legea nr.114/1996; dispoziţiile art.42 din aceeaşi lege, privind venitul net lunar pe membru de familie, urmând a se solicita şi depune de solicitanţii ce vor fi înscrişi în lista modificată anexă la HCL nr.115/2012, noi declaraţii de venit şi adeverinţe de salarizare privind veniturile încasate la data la care va fi adoptată hotărârea de repartizare a locuinţelor sociale, pentru a se stabili cuantumul chiriei ce va fi datorată; dispoziţiile art.43 din aceeaşi lege, privind categoriile de persoane îndreptăţite la repartizarea unei locuinţe sociale în ordinea prevăzută de lege, urmând ca în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptăţite, să fie avute în vedere criteriile reglementate de art.21din HG nr.1275/2000.

Având în vedere regimul juridic al locuinţelor şi situaţia solicitanţilor, tribunalul apreciază că se impunea şi stabilirea unui termen mai scurt pentru executarea hotărârii, decât cel de 30 de zile prevăzut de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel că va obliga pârâtul C.L.M.. Călăraşi să emită în 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o nouă hotărâre de repartizare a locuinţelor sociale, constatând că reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru repartizarea unei locuinţe cu 2 sau 3 camere în raport de dispoziţiile art.42, art.43 şi art.21 din HG nr.1275/2000.

Tribunalul nu a apreciat întemeiat capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtului consiliul local să îi repartizeze o locuinţă socială compusă din 2/3 camere, întrucât această cerere intră în contradicţie cu măsurile dispuse de instanţă mai sus. De altfel, în condiţiile în care s-a apreciat că se impune reluarea procedurii administrative de la înfiinţarea comisiei de analiză a cererilor privind repartizarea locuinţelor sociale pe anul 2013 şi până la adoptarea hotărârii de repartizare a locuinţelor sociale, este evident că prin admiterea cererii în obligaţie de a face formulată de reclamant, tribunalul i-ar fi creat acestuia o poziţie privilegiată faţă de toţi solicitanţii ce vor fi înscrişi în lista de priorităţi anexă la HCL nr.115/2012, care va fi adoptată cu prioritate hotărârii de repartizare a locuinţelor sociale pentru anul 2013. Această cererea nu poate fi primită şi pentru că tribunalul nu se poate substitui în atribuţiile comisiei de analiză a cererilor şi cele consiliului local, ci competenţa sa materială este limitată doar la verificarea legalităţii actelor administrative, la cererea persoanei care se pretinde vătămată conform art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Cu toate acestea, analizând actele depuse la dosarul întocmit de reclamant prin prisma dispoziţiilor art.42, 43 din Legea nr.114/1996 şi art.21 din HG nr.1275/2000, în raport de motivaţia expusă în acţiune, în sensul că ar fi fost îndreptăţit la o unitate locativă compusă din mai multe camere, având în vedere şi situaţia comparativă a acestuia cu beneficiarii înscrişi la poziţii superioare (deşi s-a reţinut mai sus că unii dintre ei nu puteau figura în lista de repartizare a locuinţelor sociale),  conform îndrumărilor instanţei de control judiciar prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, tribunalul constată că în raport de situaţia altor beneficiari, care nu îndeplineau condiţiile legale, acesta este îndreptăţit să beneficieze de o locuinţă socială compusă din 2 sau 3 camere, însă atributul repartizării efective a unei locuinţei sociale, aparţine exclusiv pârâtului consiliul local, care urmează să hotărască în privinţa locuinţei ce va fi repartizată reclamantului, după finalizarea procedurii administrative pe care o va relua începând cu adoptarea unei hotărâri pentru înfiinţarea comisie de analiză a cererilor pentru locuinţele sociale ce vor fi repartizate pentru anul 2013.

În baza art.453 alin.1Cpc, tribunalul va obliga pârâtul C.L.M. Călăraşi către reclamantul R.G. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea reclamantului a fost legal timbrată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea reclamantului R.G. formulată în contradictoriu cu pârâţii C.L.M.. Călăraşi, M.A., G.C., U.I., S.G., N.M.I., C.C., C.I.Ş., M.C.C., I.C.S., I.(E.)G., I.(M.)D., N.A.T., F.L., D.N., L.I.G., V.V., N.D., A.I.M., Z.T.I., D.G., V.R.C., G.M., S.V., A.G.A., T.V.V., B.I.O.A., C.M.L., I.F., C.V., B.C., T.D.L., P.Ghe.F., B.C.D., D.M., V.M., V.V., D.I., R.G., G.P.G., N.M., D.A, B.I., G.M., N.M.F., B.A.R, C.M.C.A., P.N.Ş., S.M., A.T., M.(S.).A., V.C., B.I.C., B.D.Ş., P.E.L., C.M., B.G., C.N., S.C.A., Ş.M.Ş., A.I.I, B.M.C., M.V., N.N., B.D. şi T.A..

Dispune anularea HCL nr.186/25.09.2013 şi anexei nr.1 ce face parte integrantă din această hotărâre, privind repartizarea locuinţelor sociale pentru anul 2013, adoptate de pârâtul C.L.M. Călăraşi, precum şi a actelor preparatorii întocmite de Comisia de analiză a dosarelor pentru repartizarea locuinţelor sociale.

Obligă pârâtul C.L. Călăraşi să reia procedura de analizarea celor 66 de dosare privind repartizarea locuinţelor sociale, urmând ca la întocmirea listei de repartizare a locuinţelor sociale să fie respectate interdicţiile prevăzute de art.48 din Legea nr.114/1996, dispoziţiile art.42 din aceeaşi lege privind venitul net lunar pe membru de familie, dispoziţiile art.43 din aceeaşi lege, privind categoriile de persoane îndreptăţite la repartizarea unei locuinţe sociale în ordinea prevăzută de lege, urmând ca în cadrul fiecărei categorii de persoane îndreptăţite, să fie avute în vedere criteriile reglementate de art.21din HG nr.1275/2000.

Obligă pârâtul C.L. Călăraşi să emită în 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o nouă hotărâre de repartizare a locuinţelor sociale, constatând că reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru repartizarea unei locuinţe cu 2 sau 3 camere.

Obligă pârâtul C.L. Călăraşi către reclamantul R.G. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Călăraşi sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Iunie 2015.