Recurs litigii cu profesionisti. procedura insolventei. contestatie la planul de distribuire a sumelor încasate din lichidare. onorariu lichidator judiciar nestabilit în conditiile legii nr.85/2006, inclus nelegal în planul de distribuire. -art.11, art.13

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. CONTESTATIE LA PLANUL DE DISTRIBUIRE A SUMELOR ÎNCASATE DIN LICHIDARE. ONORARIU LICHIDATOR JUDICIAR NESTABILIT ÎN CONDITIILE LEGII NR.85/2006, INCLUS NELEGAL ÎN PLANUL DE DISTRIBUIRE.

-art.11, art.13, art.19, art.23, art.122 si art.123 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.15/23.01.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta  prin sentinta nr. 1750/ din 05.06.2013 Tribunalul  Bihor a respins ca nefondata contestatia formulata de creditorul C.  E.  B. R. S.A. în contradictoriu cu lichidatorul judiciar C. V. A. IPURL.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta a retinut în fapt ca la data de 1 februarie 2012 a fost afisat raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor debitorului S.C. D.  C. S.R.L. Potrivit acestuia suma de 12.774, 93 lei obtinuta în urma valorificarii mijloacelor de transport aflate în patrimoniul debitorului urma sa fie destinata acoperirii cheltuielilor de procedura.

Din examinarea coroborata a prevederilor art. 121 si 123 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca desi scopul procedurii insolventei îl reprezinta acoperirea creantelor creditorilor înscrisi la masa credala, sumele încasate sunt destinate platii cu prioritate a cheltuielilor de procedura. Activitatea desfasurata de catre practicianul în insolventa în calitate de administrator sau lichidator judiciar nu poate ramâne neretribuita întrucât prioritatea stabilita de legiuitor prin dispozitiile amintite conduce în mod clar la aceasta concluzie.

Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca în perioada de observatie si de faliment creditorii nu au aprobat în mod expres onorariul pretins de catre acesta, însa au fost de acord cu cel inserat în planul de reorganizare. Contestarea în faza întocmirii planului de distribuire a unui onorariu pretins în mod justificat de catre lichidatorul judiciar nu poate fi primita întrucât s-ar ajunge ca activitatea acestuia sa ramâna neremunerata. Atâta timp cât sumele indicate cu acest titlu nu sunt exorbitante, judecatorul sindic a considerat ca în mod corect au fost incluse în planul de distribuire.

Cât priveste sumele indicate ca fiind cheltuieli aferente procedurii, a retinut ca au fost depuse înscrisuri din care rezulta activitatea desfasurata de lichidatorul judiciar, astfel încât considera ca nici sub acest aspect contestatia nu poate fi primita.

Împotriva acestei sentinte,  în termen, legal timbrat  formulat recurs  C. E. B. (ROMANIA) SA, solicitând: admiterea acestei cai de atac, modificarea în întregime a Sentintei comerciale nr. 1750/F/2013 pronuntata la data de 05.06.2013, în sensul admiterii contestatiei formulate de C.  E.  B. (ROMÂNIA) S.A. împotriva Raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor pentru debitorul S.C. D. C. S.R.L. întocmit de catre lichidatorul C. V. A.  SPRL, publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 1570/03.02.2012.

În motivarea recursului declarat, s-a aratat ca în data de 15.02.2012 a formulat si depus la tribunalul Bihor contestatie împotriva Raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor pentru debitorul S.C. D. C. S.R.L. publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 1570/03.02.2012, prin care a solicitat instantei de fond:

Anularea Raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor pentru debitorul S.C. D. C. S.R.L. întocmit de catre lichidatorul C. V. A. SPRL, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 1570/03.02.2012, cu trimitere directa la Mentiunile privind plata cheltuielilor prevazute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, ca fiind întocmite nelegal, cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 123 din Legea nr.85/2006, modificata si sa se dispuna întocmirea de catre lichidatorul judiciar a unui nou Raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si a unui nou Plan de distribuire, cu mentionarea platii cheltuielilor prevazute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, in conformitate cu prevederile legale indicate in contestatie. 

Prin Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor pentru debitorul S.C. D. C. S.R.L. publicat în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 1570/03.02.2012, lichidatorul, la partea privind Mentiunile privind plata cheltuielilor prevazute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, a calculat cheltuieli aferente procedurii si cheltuieli privind plata remuneratiilor persoanelor angajate de lichidator ce urmeaza a fi platite din valorificarea mijloacelor de transport proprietatea debitoarei, cu încalcarea prevederilor legale, astfel: cota de 2% datorata UNPIR: 255 lei ,cheltuieli curente cu impozitul auto datorat bugetului local: 595 lei ,recuperarea retributiei neîncasate de catre administratorul judiciar, pentru perioada noiembrie 2010-iunie 2011, aprobata prin sentinta nr. 2704/F/2010 de confirmare a planului de reorganizare, respectiv 800 lei+TVA / luna:5594 lei + 1342 lei TVA, activitati pe linie juridica dupa deschiderea procedurii generale, 22 ore cu un tarif  orar de 120 / ora, 2640 lei+TVA, activitati pe linie financiara dupa deschiderea procedurii generale, 4 ore/luna cu un tarif orar de 120 lei/ora,  2880 lei+ TVA, activitati de inventariere, evaluare, publicitate in vederea valorificarii, 16 ore: 1920 lei+TVA.

Precizeaza ca mijloacele de transport valorificate de catre lichidator sunt:

- autoutilitara Saviem, stivuitor si autoutlitara Furgon Peugeot - 2.000 EUR+TVA, - autoutilitara Dacia Furgon100 EUR+TVA, - Remorca Hapert. Remorca Padis825 EUR+TVA, - Total12.774 lei + TVA de 3.066 lei

În raportul contestat, lichidatorul mentioneaza ca dupa recuperarea partiala a cheltuielilor de procedura, nu au rezultat sume care sa faca obiectul distribuirii catre creditori.

Prin Sentinta Comerciala nr. 991/F/2012, judecatorul sindic a respins ca nefondata contestatia bancii, iar împotriva acestei sentinte C.  E. B. (ROMÂNIA) SA a formulat recurs. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 759/C/2012-R a admis recursul declarat de ea si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare judecatorului sindic, considerându-se ca nu s-a solutionat fondul litigiului.

Ca urmare a rejudecarii contestatiei pe fond, în dosarul nr. 644/111/2010/al*, prin Sentinta nr. 1750/F/2013 pronuntata in 05.06.2013, judecatorul sindic a respins ca nefondata contestatia formulata de C.  E. B. (ROMÂNIA) S.A.

 Apreciaza ca Sentinta nr. 17507F/2013 pronuntata în 05.06.2013 este nelegala, neputând fi retinuta motivarea judecatorului sindic din sentinta nr. 1750/F/2013, potrivit careia:

"Activitatea desfasurata de catre practicianul in insolventa in calitate de administrator sau lichidator judiciar nu poate ramâne neretribuita întrucât prioritatea stabilita de legiuitor prin dispozitiile amintite (art. 121 si art. 123) conduce in mod clar la aceasta concluzie''' si "Contestarea in faza întocmirii planului de distribuire a unui onorariu pretins nejustificat de catre lichidatorul judiciar nu poate fi primita întrucât s-ar ajunge ca activitatea acestuia sa ramâna nerenumerata. Atâta timp cat sumele indicate cu acest titlu nu sunt exorbitante, judecatorul sindic considera ca in mod corect au fost incluse in planul de distribuire".

Astfel, considera ca respingerea contestatiei numai pe motivul ca activitatea practicianului în insolventa trebuie remunerata si sumele solicitate nu sunt exorbitante, fara a analiza daca au fost respectate prevederile legale în stabilirea acestor sume, nu poate fi primita.

Considera ca neîndeplinirea atributiilor legale de catre administratorul/lichidatorul judiciar cu privire la stabilirea onorariului, respectiv faptul ca nu a convocat adunarea creditorilor pentru stabilirea onorariului in perioada de observatie si în perioada de faliment, nu justifica confirmarea ulterioara, de catre judecatorul sindic, prin respingerea contestatiei bancii, a lipsei de diligenta a practicianului în insolventa în stabilirea onorariului, numai motivat de faptul ca activitatea acestuia ar ramâne neremunerata. Desi avea interes în stabilirea onorariului sau, practicianul nu a facut demersurile legale in acest sens. Este adevarat ca activitatea unui practician în insolventa trebuie remunerata, însa cu conditia ca aceasta remuneratie sa fie stabilita conform prevederilor legale, ceea ce nu s-a întâmplat în acest caz, asa cum a aratat în contestatie, iar rolul judecatorului sindic este tocmai de a sanctiona nerespectarea legii, daca este sesizat cu o contestatie în acest sens. Totodata, nu are importanta valoarea sumelor solicitate de lichidator, respectiv faptul ca nu sunt exorbitante, ci faptul ca acestea nu au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale.

Asa cum a aratat si în contestatie, considera ca stabilirea cheltuielilor prevazute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a facut cu încalcarea prevederile legale, respectiv ale art. 123, art. 19 alin. (2), art. 23, art. 24  si art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.

1)Pentru perioada de observatie (11.02.2010 - 03.11.2010), prin încheierea nr. 378/F/2010 din 10.02.2010 prin care a fost numit administrator judiciar C. V. A. IPURL, s-a mentionat ca

retributia acestuia urmeaza a fi stabilita ulterior, în functie de decont.

Însa, potrivit art. 19, judecatorul sindic numeste provizoriu administratorul judiciar pana la prima adunare a creditorilor, când, creditorii care detin cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor pot sa desemneze administratorul judiciar si remuneratia acestuia.

Ori, administratorul judiciar nu a convocat adunarea creditorilor pentru confirmarea administratorului judiciar si pentru stabilirea remuneratiei acestuia. Este gresita interpretarea ca prin încheierea nr. 378/F/2010 judecatorul-sindic ar fi stabilit faptul ca în baza unui decont administratorul judiciar ar putea sa-si retina orice onorariu doreste, o asemenea dispozitie trebuind sa fie interpretata prin prisma prevederilor Legii nr. 85/2006, în sensul ca onorariul lichidatorului judiciar va fi stabilit de adunarea creditorilor  pe baza unui decont pe care lichidatorul judiciar are obligatia sa-l întocmeasca. Prin urmare, lichidatorul judiciar avea obligatia sa întocmeasca un decont de cheltuieli, care sa fie supus dezbaterii adunarii creditorilor, pentru a i se stabili onorariul si nicidecum sa retina din sumele încasate, în mod direct, o suma stabilita dupa bunul sau plac, fara nicio justificare.

Subliniaza ca legea insolventei nu acorda lichidatorului judiciar dreptul sa-si calculeze singur un onorariu, prin aplicarea unui anumit tarif raportat la numarul de ore lucrate (precum onorariul avocatilor) – asa cum a facut-o prin planul de distribuire - si care sa nu fie aprobat de creditori, ci retinut pur si simplu din sumele încasate din vânzarile de bunuri ale debitorilor. Scopul procedurii insolventei este acela de a se recupera creantele creditorilor, or, prin stabilirea discretionara a onorariului lichidatorului judiciar de catre el însusi, fara nicio baza legala si fara o cenzura din partea creditorilor, se poate ajunge la situatia, prezenta si in cazul in speta, ca din vânzarea bunurilor asupra carora creditorii detin un drept de garantie reala, doar lichidatorul judiciar sa îsi încaseze onorariul, ceea ce este atât inacceptabil, cat si in totala contradictie cu scopul acestei legi, care nu îsi produce, astfel, efectele pe care legiuitorul le-a avut in vedere la edictarea sa.

Pentru perioada de reorganizare (03.11.2010 - 29.06.2011), administratorul judiciar a mentionat in planul de reorganizare o retributie de 800 lei/luna, planul fiind confirmat de catre judecatorul sindic conform Sentintei comerciale nr. 1919/F/2010 din 30.06.2010.

Pentru perioada de faliment (29.06.2011 - prezent), prin încheierea 1702/F/2011 din 29.06.2011 prin care s-a dispus intrarea in procedura falimentului, a fost numit lichidator CRIST VEST AUDIT IPURL, a carei retributie urma a fi stabilita in functie de decont, dar evident de catre adunarea creditorilor, conform dispozitiilor legale).

Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr. 85/2006, mai sus mentionat, în stabilirea retributiei lichidatorului trebuie respectate prevederile art. 19, care mentioneaza ca lichidatorul este numit provizoriu de catre judecatorul sindic, pana la confirmarea acestuia de catre adunarea creditorilor, iar stabilirea remuneratiei acestuia este de competenta creditorilor care detin peste 50 % din total creante.

Ori, ca si în cazul perioadei de observatie, nici în aceasta situatie lichidatorul nu a convocat adunarea creditorilor, ci a preferat sa-si stabileasca aleatoriu un onorariu nejustificat si inacceptabil, recurgând la acest subterfugiu cu stabilirea de tarife orare pentru activitati juridice, financiare, de evaluare, pentru suplini neîndeplinirea atributiilor de stabilire a onorariului sau conform prevederilor legale.

Numai în cazul în care remuneratia ar urma sa se achite din fondul constituit conform prevederilor art. 4 (adica in situatia in care debitorul nu detine bunuri in proprietate), aceasta ar fi stabilita de catre judecatorul sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolventa. Altfel, asa cum s-a mai aratat, mentiunile din încheierea 1702/F/2011 din 29.06.2011 si din încheierea  nr. 378/F/2010 din 10.02.2010, cu  privire  la faptul ca  retributia administratorului "judiciar/lichidatorului urmeaza a fi stabilita in functie de decont, trebuie interpretate în sensul ca instituie obligatia în sarcina administratorului sau lichidatorului judiciar de a prezenta adunarii creditorilor un decont pe baza caruia sa îi fie stabilit onorariul de catre aceasta.

Asadar, întrucât este vorba de situatia în care debitorul sa nu aiba bunuri în proprietate si onorariul administratorului/lichidatorului judiciar sa fie suportat din fondul lichidare mentionat de art. 4 din Legea nr. 85/2006, este evident ca, în cazul în speta, numai adunarea creditorilor poate sa stabileasca onorariul administratorului/lichidatorului judiciar, în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 85/2006.

Întrucât nu au fost respectate prevederile legale mentionate mai sus, apreciaza ca aceste sume nu se justifica a fi mentionate în planul de distribuire.

Referitor la remunerarea persoanelor care au desfasurat activitati pe linie juridica, contabilitate, evaluare, apreciaza ca retribuirea acestora se face cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea insolventei, prevedere legala ce nu a fost respectata de catre practicianul in insolventa, motiv pentru care nu se justifica sa fie trecute in planul de distribuire.

Astfel, în cazul în care lichidatorul, în exercitarea acestei atributii, are nevoie de persoane de specialitate, devin aplicabile dispozitiile art. 23 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc ca numirea si nivelul remuneratiilor acestor persoane urmeaza a fi supuse aprobarii comitetului creditorilor in cazul in care acestea vor fi achitate din averea debitorului sau se vor supune aprobarii judecatorului sindic in cazul in care se vor remunera din fondul unic constituit conform art. 4.

În speta de fata, aceste onorarii ar fi trebuit supuse aprobarii comitetului creditorilor, având in vedere ca ele urmeaza a fi platite din averea debitoarei.

Conform dispozitiilor legale, lichidatorul nu poate sa stabileasca onorarii pentru asemenea persoane, fara ca acestea sa fie supuse aprobarii prealabile, fie a comitetului creditorilor (daca ele se suporta din averea debitoarei), fie a judecatorului sindic (daca ele se suporta din fondul de lichidare prevazut la art. 4). Considera, ca aceasta aprobare trebuie sa fie prealabila.

Însa lichidatorul judiciar nu a respectat aceste prevederi legale.

Totodata, referitor la dovezile lichidatorului ca a întocmit notificari catre creditori cu privire la deschiderea procedurii, precum si acte financiare si declaratii la DGFP, mentioneaza ca acestea intra de drept în atributiile practicianului în insolventa, asa cum rezulta si din art. 40 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa:

Nu pot fi remunerate separat conform art. 37 alin. 1 si 3 din OUG nr. 86/2006: "(1) Practicienii în insolventa au dreptul la onorarii pentru activitatea desfasurata, sub forma de onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinatie a acestora. (3) Onorariul provizoriu pentru perioada de observatie este stabilit de judecatorul sindic la deschiderea procedurii de insolventa, în temeiul criteriilor prevazute la alin. 2. Acesta va putea fi modificat de adunarea creditorilor (...) "

În concluzie, având în vedere ca cheltuielile aferente procedurii insolventei sunt suportate din averea debitoarei, apreciaza ca  stabilirea onorariului lichidatorului si a administratorului judiciar este de competenta creditorilor care detin  peste 50 % din total creante si ca, stabilirea remuneratiei persoanelor care au desfasurat activitati pe linie juridica, contabilitate, evaluare este de competenta comitetului creditorilor.

Cum lichidatorul nu a convocat nici adunarea creditorilor si nici comitetul creditorilor în acest sens,  considera ca stabilirea de catre lichidator, dupa simpla sa apreciere, a acestor cheltuieli, precum si retinerea lor din încasarile rezultate din vânzarea bunurilor asupra carora existau constituite garantii reale, s-a facut cu încalcarea prevederilor legale, motiv pentru care nu pot fi mentinute în Planul de distribuire.

În drept, a invocat  dispozitiile art. 8 alin. (1) si urmatoarele din Legea nr.85/2006, ale art.304 alin. (1) pct. 9 Cod  procedura civila, precum si pe toate celelalte prevederi legale mentionate in cuprinsul recursului.

Lichidatoarea C. V.  A.  prin  concluzii scrise depuse la dosar a solicitat respingerea acestuia pentru urmatoarele motive:

În ceea ce priveste onorariul lunar de 800 lei, acesta a fost aprobat de catre creditorii ale caror creante reprezentau 67,19% din totalul creantelor cuprinse in tabelul definitive de creante, odata cu votarea planului de reorganizare, onorariul fiind cuprins in plan.

Retributia lunara a fost stabilita pentru perioada de reorganizare (30.06.2010-29.06.2011)- perioada pentru care  nu a solicitat cheltuieli distincte ci doar am mentionat onorariul lunar neincasat de la debitor pe perioada de reorganizare.

Cheltuielile solicitate pentru activitatile sunt aferente perioadei de observatie (11.02.2010-30.06.2010) si perioadei de faliment (29.06.2011 pâna la data întocmirii raportului contestat) si nu vizeaza perioada de reorganizare.

Prin urmare, în mod corect, a enumerat activitatile întreprinse prin personal propriu, pe aceste perioade de timp tinând cont de prevederile art.37 din OUG 86/2006 care stipuleaza : „onorariul pe perioada de observatie este stabilit de judecatorul sindic la deschiderea procedurii, acesta putând fi modificat la cererea practicianului in insolventa. Deci modificarea retributiei administratorului judiciar/ lichidatorului este una facultativa si nu obligatorie.

Atâta vreme cât nu a existat o cerere de modificare a onorariului stabilit de catre judecatorul sindic, considera ca în mod corect a cuprins în raport demersurile efectuate pe parcursul etapelor procedurii, nefiind vorba de onorariu de succes ci pur si simplu de cheltuieli cu procedura.

Fata de cele de mai sus în mod corect a reliefat cheltuielile efectuate cu procedura atâta timp cât toate acestea au fost suportate de catre însusi administratorul judiciar/ lichidator si nu de persoane desemnate conf. art.23 din L85/2006.

Din cuprinsul art.23 se desprinde posibilitatea si nu obligativitatea administratorului judiciar/ lichidatorului de a desemna persoane de specialitate, în acest caz nefiind desemnate alte persoane de specialitate pentru efectuarea a diverse activitati în cadrul procedurii, acestea fiind, asa cum s-a aratata mai sus, efectuate de catre administratorul judiciar/ lichidatorul: C.  V.  A.  SPRL .

Referitor la actele justificative aferente decontului, acestea au fost depuse, în completare la dosarul cauzei.

Mentioneaza ca pe parcursul procedurii a întocmit si depus la dosarul cauzei rapoarte prevazute de legea insolventei, acestea nefiind contestate de catre creditori prin urmare considera ca demersurile cuprinse în decont au fost aprobate tocmai prin necontestarea rapoartelor.

Fiind vorba de fonduri obtinute în urma lichidarii bunurilor asupra carora nu era instituit gaj, distribuirea s-a efectuat în mod legal, în conformitate cu art.123 din Legea nr.85/2006, potrivit carora  prioritare Ia plata sunt „ orice cheltuieli aferente procedurii,,.

Examinând sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, instanta a retinut ca recursul este fondat, fiind admis si modificata în totalitate sentinta, în sensul admiterii contestatiei, având în vedere urmatoarele considerente:

În cadrul procedurii insolventei debitoarei S.C. D.  C. S.R.L., la termenul de judecata din data de 01.02.2013, lichidatorul a depus la dosar raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor, în cuprinsul caruia s-a aratat ca, în urma valorificarii mijloacelor de transport aflate în proprietatea debitoarei, s-au efectuat încasari în cuantum total de 12.774,93 lei plus TVA în suma de 3.066 lei, iar din aceasta suma s-au achitat cu prioritate, o parte din cheltuielile aferente procedurii prevazute de art. 123 pct. 1 din Legea 85/2006, respectiv: cota de 2% datorata UNPIR, cheltuieli cu impozitul auto datorat bugetului local, retributia administratorului judiciar aferenta perioadei de reorganizare, cheltuieli pentru activitati prestate de lichidator pe linie juridica si financiar-contabila, precum si activitati de inventariere, evaluare si publicitate în vederea valorificarii bunurilor din averea debitoarei.

Prin contestatia formulata, contestatoarea creditoare a solicitat anularea raportului în sensul înlaturarii mentiunilor de plata a sumelor reprezentând activitati prestate de lichidator pe linie juridica (2640 lei plus TVA) si financiar-contabila (2880 lei plus TVA), precum si activitati de inventariere, evaluare si publicitate în vederea valorificarii bunurilor din averea debitoarei(1920 lei plus TVA).

Examinând legalitatea stabilirii si încasarii de catre lichidator a acestor sume, instanta de recurs a retinut ca, în conformitate cu prevederile legii insolventei, numirea administratorului judiciar/lichidatorului revine într-o prima faza judecatorului-sindic, care, prin sentinta de deschidere a procedurii va trebui sa desemneze motivat administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz,  lichidatorul care va administra procedura pâna la confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor si totodata sa fixeze remuneratiei acestuia, în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitatii practicienilor în insolventa.

Ulterior, în cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Administratorul judiciar/lichidatorul astfel desemnat, precum si onorariul negociat vor fi confirmate prin încheiere de judecatorul-sindic, potrivit art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea insolventei.

Examinând modul în care aceste dispozitii legale au fost aplicate în speta, s-a retinut ca, în ceea ce priveste perioada dintre deschiderea procedurii si confirmarea planului de reorganizare, prin încheierea nr. 378/F/11.02.2010 a Tribunalului Bihor, s-a admis cererea formulata de catre debitoarea S.C. D. C. S.R.L., dispunându-se deschiderea procedurii generale de insolventa împotriva acesteia, fiind numit în calitate de administrator judiciar C.  V. A. IPURL, mentionându-se ca retributia acestuia va fi stabilita ulterior, în functie de decont.

Aceasta dispozitie a judecatorului-sindic nu poate fi, însa, interpretata în sensul ca retributia se va stabili de catre administratorul judiciar în mod unilateral, pe baza decontului, ci, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 2, stabilirea remuneratiei este de competenta creditorilor care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, în cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor. Or, convocarea adunarii creditorilor reprezinta o atributie a administratorului-judiciar, potrivit art. 13 alin. 1. Este, deci, culpa acestuia de a nu fi procedat la convocarea adunarii creditorilor, iar în aceasta situatie, el nu poate eluda prevederile legale stabilindu-si el însusi, în mod unilateral, retributia.

Este adevarat ca nu se poate nega faptul ca administratorul judiciar si-a îndeplinit atributiile prevazute de lege pe aceasta perioada si ca, teoretic, ar fi îndreptatit sa primeasca o remuneratie pentru activitatea desfasurata, însa atâta timp cât cesta nu a convocat adunarea creditorilor, în vederea stabilirii de catre creditori a remuneratiei sale, aceasta nu poate fi fixata în mod unilateral, cu ignorarea prevederilor legale.

Legea insolventa nu acorda administratorului judiciar dreptul de a-si calcula singur un onorariu, prin aplicarea unui anumit tarif raportat la numarul de ore lucrate, asa cum a procedat acesta, si care sa nu fie aprobat de creditori, ci retinut pur si simplu din sumele încasate din vânzarea bunurilor debitoarei. Scopul procedurii insolventei, astfel cum este reglementat de art. 2 din lege îl constituie instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa. Or, prin stabilirea discretionara a onorariului de catre administratorul judiciar fara nici o baza legala si fara o cenzura din partea creditorilor se ajunge la situatii precum cele cea din prezenta speta, ca din vânzarea bunurilor debitorului creditorilor sa nu li se distribuie nici o suma, ci aceasta sa fie încasata integral de catre administratorul judiciar în contul retributiei sale. 

De asemenea, este adevarat ca, potrivit art. 38 alin. 1 din Legea 86/2006, practicienii în insolventa au dreptul la onorarii pentru activitatea desfasurata, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinatie a acestora. Aceasta dispozitie nu da, însa, dreptul administratorului judiciar/lichidatorului de a-si stabili unilateral onorariul, ci stabilirea remuneratiei se face cu stricta respectare a prevederilor Legii nr.85/2006.

În consecinta, instanta de recurs a retinut stabilirea si încasarea nelegala de catre administratorul judiciar a remuneratiei mentionate le pct. 2) lit. a), în cuantum de 2.640 lei plus TVA.

În ceea ce priveste sumele de bani mentionate la pct. 2) din raport, aferente perioadei de reorganizare, instanta a retinut ca acestea nu au fost, practic, contestate de catre contestatoare, aceste sume de bani fiind corect stabilite si platite administratorului-judiciar, atâta timp cât, prin sentinta comerciala nr. 2704/F/03.11.2010, judecatorul-sindic a confirmat planul de reorganizare al debitoarei, care prevede o retributie de 800 lei/luna pentru administratorul judiciar si care a fost supus aprobarii adunarii creditorilor.

Relativ la sumele mentionate la pct. 2) lit. b) din raport, în cuantum de 2880 lei plus TVA, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pe linie financiar contabila, se va observa ca acestea au fost calculate pentru perioada ulterioara începerii procedurii falimentului societatii debitoare, instanta de recurs retinând si în privinta acestora ca au fost nelegal stabilite si însusite de catre lichidator.

Astfel, prin sentinta comerciala nr. 1702/29.06.2011, judecatorul-sindic a dispus începerea procedurii falimentului societatii debitoare, fiind numit în calitate de lichidator judiciar C. V.  A. IPURL, facându-se mentiunea ca retributia acestuia urmeaza a fi stabilita ulterior, în functie de decont.

Dupa cum s-a aratat si în paragrafele precedente la analiza legalitatii sumelor stabilite pe perioada de observatie, aceasta dispozitie a judecatorului-sindic nu poate fi interpretata în sensul ca lichidatorul îsi va stabili în mod unilateral onorariul, în baza unui decont, ci trebuiau observate prevederile art. 24, care fac trimitere la prevederile art. 19 din lege, respectiv stabilirea remuneratiei lichidatorului revine creditorilor care detin cel putin 50% din valoarea total a creantelor, în cadrul unei sedinte a adunarii creditorilor.

Însa, cum nici în aceasta faza a procedurii lichidatorul nu a înteles sa convoace adunarea creditorilor, pentru a supune aprobarii creditorilor remuneratia care i se cuvine, stabilirea acesteia în mod discretionar si în afara prevederilor legale de catre lichidator, nu poate fi primita.

În consecinta, este nelegala si stabilirea si încasarea sumelor mentionate la pct. 2) lit. b) din raport, în cuantum de 2880 lei plus TVA.

Aceeasi solutie urmeaza a fi pronuntata si în ceea ce priveste activitatile prestate cu inventarierea si evaluarea bunurilor din patrimoniul societatii debitoare, precum si activitatea de publicitate pentru valorificarea activelor, a caror contravaloare a fost stabilita de catre lichidator la suma de 1920 lei plus TVA, pentru aceleasi considerente retinute în cuprinsul prezentei decizii. Nu prezinta relevanta faptul ca, în ceea ce priveste activitatea de inventariere si evaluare a bunurilor debitoarei, lichidatorul nu a angajat persoane de specialitate, ci a desfasurat aceste activitati prin personalul propriu, întrucât, indiferent de acest aspect, retributia pentru desfasurarea acestor activitati trebuia supusa  aprobarii ori adunarii creditorilor în conditiile art. 19 alin. 2 (în situatia în care lichidatorul dispunea de personal propriu care sa exercite aceste activitati), ori comitetului creditorilor în conditiile art. 23 din legea insolventei. 

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 2 si 3 si art. 304/1 Cod procedura civila, raportat la art. 122 alin. 3 din Legea insolventei, a fost admis recursul si modificata în totalitate sentinta, în sensul admiterii contestatiei si anularii în parte a raportului asupra  fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor pentru debitorul SC D. C. SRL în privinta mentiunilor privind plata cheltuielilor prevazute la punct.2) lit. a) si b), punct 3). Totodata, ramânând astfel sume de distribuit, ca urmare a anularii în parte a raportului, s-a dispus lichidatorului sa întocmeasca un plan de distribuire asupra sumelor ramase în contul de lichidare.

S-a luat act de faptul ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. 

Domenii speta

Spete similare