Recurs litigii cu profesionişti. confirmare plan de reorganizare. neîndeplinirea condiţiilor de legalitate prevăzute de art.95 din legea nr.85/2006. -art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006, art.95 şi art.101 din Legea nr.85/2006.

Decizie 597 din 12.11.2013


SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR DE LEGALITATE PREVĂZUTE DE ART.95 DIN LEGEA NR.85/2006.

-art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006, art.95 şi art.101 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.597/21.11.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.1250/F din 23 aprilie 2013, Tribunalul Bihor, în temeiul art. 101 din Legea privind procedura insolvenţei,a fost confirmat planul de reorganizare a societăţii debitoare S.C. C. P.  S.R.L.  propus de administratorul judiciar C. V. A. IPURL. Executarea planului de reorganizare neputând depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, cu excepţia cazului prevăzut la art. 95(4) din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că, la data de 22 octombrie 2012 a avut loc adunarea creditorilor debitorului S.C. C. P. S.R.L. în cadrul căreia s-a pus în discuţie aprobarea planului de reorganizare propus de către administratorul judiciar. Potrivit procesului-verbal întocmit cu acel prilej în favoarea planului au votat trei categorii ( creditorii garantaţi, salariaţi şi cei chirografari care aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura ), fiind respins de creditorii bugetari şi cei chirografari.

Din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că au fost instituite cinci condiţii necesare şi suficiente pentru ca un plan să fie confirmat. Întrucât cele instituite de punctele A, B şi D sunt în afară de orice discuţii, au fost examinate cele prevăzute de punctele C şi E.

Condiţia la care face trimitere punctul C vizează respectarea principiului tratamentului corect şi echitabil a oricărei categorii defavorizate de creanţe care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul că prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creanţelor deţinute de către creditor decât în caz de intrare în faliment.

Nicio dispoziţie legală nu conduce însă la concluzia că este necesară acoperirea tuturor creanţelor sau includerea celor cinci categorii în planul de reorganizare. O asemenea ipoteză pare chiar greu de imaginat în condiţiile în care debitorul a acumulat datorii în perioada anterioară deschiderii procedurii. Cu atât mai mult, ulterior acestui moment ce reprezintă neîndoielnic unul de criză majoră în viaţa unei societăţi comerciale, s-ar putea achita întreg pasivul într-o perioadă de trei ani.

Aşa fiind, trebuie remarcat că prin simularea făcută în cadrul planului de reorganizare dacă s-ar trece la faliment rezultă o rată mult mai redusă de acoperire a creanţelor. Mai mult, în ipoteza falimentului creditorii chirografari, bugetari şi salariaţi nu ar încasa nimic întrucât sumele s-ar distribui grupei creditorilor garantaţi. Tocmai de aceea, consideră că este întrunită condiţia impusă de lege.

Faptul că nu a fost alocată nicio sumă creditorilor chirografari, iar creditorul bugetar D. G. F. P. B. ar încasa numai o mică parte din întreaga creanţă nu poate duce la o altă concluzie atâta timp cât legiuitorul a permis sacrificarea in corpore a unei categorii de creditori. Înţelesul pe care acesta l-a dat noţiunii de tratament corect şi echitabil chiar dacă se îndepărtează fundamental de conceptul de echitate, el este rezultatul direct al viziunii de ansamblu asupra procesului de reorganizare judiciară. Or, judecătorul sindic nu este chemat să sancţioneze o lege care prin mecanismul ei de aplicare duce la suprimarea unei întregi categorii de creditori, ci este ţinut să o aplice.

Desigur că modul în care s-a înţeles conceperea planului de reorganizare duce la sacrificarea unei mase pasive de peste 50 %, însă în măsura în care legea permite prin mecanismul ei un asemenea efect, ea se impune a fi aplicată. Redresarea unui debitor cu riscul dispariţiei unor creditori care au contribuit în mod direct la atingerea cifrei de afaceri la care se face referire în planul de reorganizare rămâne o chestiune asupra căreia legiuitorul ar trebui să reflecteze întrucât în esenţa ei legea ar trebui să rămână echitabilă pentru cei de bună-credinţă.

Referitor la cea de-a cincea condiţie amintită judecătorul sindic a reţinut că în cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006. Singura menţiune care ridică dificultăţi o reprezintă graficul de plată a creanţelor, planul nefăcând o indicare clară a datei exigibilităţii plăţii creanţelor. Acest aspect a fost învederat şi de practicianul în insolvenţă O. S.  IPURL, fiind un aspect ce vizează atât o chestiune de oportunitate a planului, cât şi de legalitate. Dificultatea reţinerii respectării acestei exigenţe decurge şi din mecanismul ingenios de concepere a planului prin transferul afacerii către o societate terţă.

O atare posibilitate, chiar dacă nu este prevăzută expres de lege,  decurge din interpretarea teleologică a prevederilor sale. Astfel, art. 95 alin. 6 lit. D stabileşte că una dintre măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare fuziunea debitorului. Din moment ce o asemenea operaţiune poate presupune şi încetarea personalităţii juridice a debitorului supus procedurii de fuziune, cu atât mai mult poate fi implementată o procedură care să prevadă, cel puţin teoretic, funcţionarea în continuare a debitorului. În plus, nu trebuie omis că votarea oricărui plan de reorganizare se face în urma unei analize proprii făcute de fiecare creditor, aceştia fiind în postura de a aprecia cel mai bine proporţia în care interesele sale sunt protejate.

Faţă de toate acestea, judecătorul sindic a considerat că sunt întrunite toate elementele prescrise de lege, astfel încât a confirmat planul propus de administratorul judiciar.

Împotriva hotărârii judecătorului sindic au formulat recurs recurenţii C. G. Z. şi P. D. M. , solicitând instanţei admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi pe cale de consecinţă infirmarea planului de reorganizare aprobat de Hotărârea Adunării creditorilor SC C. P.  C. SRL din 22.10.2012.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii arată următoarele:

În fapt, prin sentinţa comerciala nr. 1250/F/2013, pronunţata de Tribunalul Bihor la 23.04.2013, în dosar nr. 11077/111/2010, s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar SC C.  V.  A.  SPRL şi s-a confirmat planul  de reorganizare aprobat de Hotărârea Adunării creditorilor SC C. P. C. SRL din 22.10.2012. astfel, la 22.01.2013 administratorul judiciar SC C. V.  A. SPRL a solicitat confirmarea planului de reorganizare aprobat de Hotărârea Adunării creditorilor SC C.  P.  C. SRL din 22.10.2012 şi în urma cererii recurenţilor, judecătorul sindic în baza art.101 din legea insolventei a solicitat opinia unui practician în insolvenţă, în speţă SC O.  S. IPURL din C. N., cu referire la posibilitatea de aducere la îndeplinire a acestui plan. Dar, instanţa de fond, nu a ţinut cont de raportul nr.91/28.02.2013 al acestui practician în insolvenţă, a îndeplinit un simplu act procedural şi a confirmat acest plan de reorganizare, deşi raportul SC O.  S.  SRL duce la concluzia clara şi fermă că este un plan nefiabil şi nelegal.

Motivaţia judecătorului sindic este simplificată la doua fraze :

Privitor la art.101 punctul C din Legea nr.85/2006 privitor la tratamentul corect şi echitabil a oricărei categorii de creditori defavorizaţi de creanţe care au respins planul, respectiv faptul că nici un creditor chirografar nu va primi nici o sumă, iar D. G. F. P. B.  i-a fost tăiata o creanţa negarantata de 4.466.289 lei - debit şi 918.536 lei - dobânzi  se apreciază de instanţă că de vină este legiuitorul care a permis sacrificarea in corpore a unei întregi categorii de creanţe;

Privitor la art.95 din legea insolventei privitor la programul de plată a creanţelor, judecătorul sindic, făcând trimitere la opinia SC O.  I.  IPURL care viza atât nefiabilitatea planului cât şi nelegalitatea lui, printr-o "eschiva"eleganta evita să se pronunţe asupra acestui subiect, apreciind cu maxima admiraţie în schimb " mecanismul ingenios de concepere a planului prin transferul afacerii către o societatea terţă”. Mai mult, instanţa printr-un artificiu, refuzând să se pronunţe asupra lipsei unor termene precise de plată, duce la prevederile art.95 alin 6 lit D privitor la fuziunea debitorului, prevedere legală şi fapt neinvocat de nimeni, apreciind că o asemenea operaţiune poate presupune şi încetarea personalităţii juridice a debitorului supus fuziunii, cu atât mai mult poate fi implementată o procedura care să prevadă cel puţin teoretic, funcţionarea în continuare a debitorului.

Critica hotărârii: În primul rând, instanţa de fond, interpretând greşit actul dedus judecaţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi este dată cu aplicarea greşită a legii. Prin planul de reorganizare, se cesionează afacerea unei terţe persoane juridice SC D.  I. SRL cu un capital social de 200 lei, fără nici un activ, care se obligă ca în 3 ani să plătească debite de peste 4 milioane de euro. Aprobarea planului de reorganizare prin Hotărârea Adunării creditorilor din 22.10.2012 nu implica în mod automat şi confirmarea acestuia de judecătorul sindic, acestuia revenindu-i rolul de-a face un control de legalitate a planului în limitele prevăzute de art.101 din Legea 85/2006.  În urma solicitării judecătorului sindic, în temeiul art.101 din legea insolvenţei practicianul în inolvenţă SC O. S. IPURL a prezentat raportul nr.81/28.02.2013, iar concluzia acestui raport este nefiabilitatea cât şi nelegalitatea planului de reorganizare.

Cât priveşte programul de plaţi conform acestui plan de reorganizare se precizează ca toate creanţele cuprinse în planul de reorganizare vor fi plătite în 3 ani de la confirmarea planului, nefiind stabilite termen precise de plata a ratelor, respectiv termene intermediare de monitorizare a transferului de plăţi. Planul de reorganizare trebuia redactat conform art.95 alin 2 din Legea 85/2006, ar fi trebuit să cuprindă programul de plată a creanţelor cu termene precise de plată, ori planul propus afectează creditorii întrucât termenul de plată este trecut la modul general şi inevitabil toate plăţile se vor face după 3 ani de la data confirmării planului de reorganizare fără termene concrete de plată. De asemenea se precizează că creanţele chirografare, ale furnizorilor şi creanţele bugetare nu vor fi plătite.

Solicită a se constata încălcarea art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 prin acest plan raportat la faptul ca o întreagă categorie de chirografari nu va primi nici o suma prin acest plan de afaceri iar creditorul bugetar D. G. F. P. B. este grav prejudiciat întrucât i-a fost tăiată o creanţa negarantata de 4.466.289 lei - debit si 918.536 lei – dobânzi, adică 5.114.659 lei.  Conform art. Art. 95 - (1) Planul de reorganizare ... şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, ori prejudicierea Statului roman cu 5.114.659 lei nu poate fi considerate o măsura in concordanta cu ordinea publică. Aceasta prejudiciere apare ca urmare a existentei unui abuz de drept care îşi produce efectele în momentul confirmării planului de reorganizare în baza prevederilor art. 102 alin 1 care prevede ca „ creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan ".Astfel deşi art. 102 alin 2 prevede că ”creditorii conserva acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor împotriva codebitorilor şi fidejusorilor debitorului, modificarea creanţelor şi drepturilor referitoare la suma de 5.114.659 lei conduce la imposibilitatea recuperarea prejudiciului cauzat statului, astfel că printr-un abuz constatat de SC O.  S. IPURL şi chiar de către judecătorul sindic sunt blocate toate modalităţile prin care DGFP B. încearcă să recupereze prejudiciul adus bugetului de stat de SC C. P. SRL , prejudiciu de 5.114.659 lei.

Potrivit art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 în planul de reorganizare trebuie menţionat ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului. Ca atare, planul de reorganizare trebuie să prevadă atât cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga să le plătească creditorilor în cazul votării şi confirmării planului, cât şi valoarea estimativă ce ar putea fi primita de creditori prin distribuire în caz de faliment.

Legea prevede expres că această valoare estimativa se calculează la data propunerii planului de reorganizare. Prin urmare, debitorul trebuia să menţioneze în planul de reorganizare :

- valoarea estimată la data propunerii planului (ce ar putea fi primita de creditori în caz de faliment),

- modalitatea prin care a estimat (calculat) acesta valoare. Asş cum a fost menţionat mai sus, valoarea trebuia estimată la data propunerii planului de reorganizare şi trebuia indicată modalitatea prin care s-a estimat ( calculat) această valoare.

Referitor la modalitatea prin care a fost estimată ( calculata) aceasta valoare la data propunerii planului de reorganizare, se poate avea în vedere  o eventual susţinere a debitorului potrivit căreia în textul de lege nu se prevede obligativitatea existentei unui raport de expertiză. Însă, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o afirmaţie în justiţie trebuie să o dovedească.  Privitor la plata creditorilor din programul de reorganizare, potrivit art.95 al.2 din Legea nr.85/2006, in planul de reorganizare trebuie menţionat in mod obligatoriu programul de plata a creanţelor.

Art. 95 - (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor.

(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor.

Conform art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006 prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde: cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora; termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

Cesionarul SC D. SRL, care se angajează să înfăptuiască planul de reorganizare a menţionat în programul de plată al creanţelor garantate, ce urmează să plătească debite de peste 4.000.000 EUR în trei ani, fără a se pronunţa data la care urmează a face plăţi în contul fiecărei creanţe precum şi sumele ce urmează a fi plătite, pentru a se putea verifica de creditori şi judecătorul sindic dacă pe parcursul perioadei de reorganizare sunt sau nu respectate obligaţiile de plată asumate prin plan.

SC O. S.  SRL apreciază pe buna dreptate că nu sunt nici un fel de garanţii care să asigure creditorilor procedurii confortul de-a fi satisfăcute intereselor lor materiale (creanţele cuprinse în programul de plată a creanţelor). Astfel programul de fundamentare a creanţelor se face în baza unei singure oferte neirevocabile, negarantate din partea unui alt agent economic, respectiv să îndeplinească unul din principiile de bază a legii insolvenţei, adică preeminenta reorganizării judiciare, faţă de procedura falimentului, maximizarea averii debitoarei şi celeritatea procedurii de insolvenţă.

Acest termen este practic imposibil de realizat pentru următoarele considerente : În fundamentarea planului propus se estimează a se realiza venituri din exploatare, deşi întregul activ al societăţii se transferă, fiind imposibilă realizarea obiectului de activitate şi realizarea acestor venituri. Aceste venituri nu sunt prezentate în corelaţie cu cheltuielile de exploatare corelative. Această componentă a planului nu este justificată şi cuantificată (SC O. S.).  Oferta depusă de SC D.  SRL are ataşat propriul plan de afaceri, buget de venituri şi cheltuieli şi flux de numerar care nu au relevanţă pentru creditorii SC C. P.  SRL, ci cel mult pentru ipoteticul finanţator bancar care va acorda refinanţarea datoriilor preluate de SC D.  SRL de la SC C. P. SRL. Mai mult, oferta nu este dublată de o scrisoare de garanţie bancară, o scrisoare de bonitate bancară sau orice alt înscris care să ateste că există discuţii avansate cu finanţatorul bancar legat de cuantumul si destinaţia afacerii. Pe de altă parte administratorul judiciar precizează că durata planului de reorganizare este de 3 ani, fără a stabili o durat rezonabila de finalizare a transferului către SC D.  SRL şi care sunt alternativele în cazul în care acesta din urma nu achită angajamentele asumate prin ofertă. Conform art.95 al.6 lit.B din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare va specifica masuri clare cu privire la obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă a acestora, ori acestea nu exista în plan. Planul de reorganizare trebuie să cuprindă toate elementele, toţi indicatorii economici care să permită o analiză corectă a şanselor sale de reuşită şi care, totodată să prevadă şi mijloacele necesare punerii sale în aplicare. Un plan de reorganizare nu trebuie să fie "clarificat" cu ajutorul unor obiecţiuni care să ofere şi o interpretare corectă a instrumentelor folosite de acesta, a metodelor utilizate la întocmirea lui. Limbajul pe care ar trebui să-1 folosească trebuie să fie înţeles de specialişti.

Apreciază că activitatea în acest dosar afectează interesele creditorilor în special acest Plan de reorganizare propus, care este făcut doar pentru interesele celui de-al treilea asociat, dl. B. V. V., cu care se află în litigiu .

Temeiul juridic este art.128 alin.7 din Codul fiscal. Livrare bunuri. (7) Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau după caz, şi de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni, precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.

În drept au fost invocate prevederile art.95, 101 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul P. D. V. , solicită instanţei respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca fiind netemeinic şi nefondat.

Pe fondul cauzei a arătat în esenţă că, criticile recurenţilor vizează strict Hotărârea Adunării prin care s-a votat Planul de reorganizare, or aceste critici puteau fi formulate în cadrul procesual expres prevăzut la art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006, ori în speţă recurenţii nu au atacat hotărârea adunării creditorilor, în condiţiile impuse de acest text de lege. Drept urmare, criticilor recurenţilor vizează, nu sentinţa de confirmare a planului, ci modalitatea de elaborare a Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 22.10.2012 prin care a fost confirmat planul de reorganizare.

Instanţa de recurs analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu a reţinut că este fondat, astfel că în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.9 şi art.312 Cod procedură civilă adispus admiterea lui şi modificarea în tot a sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:

După intrarea debitoarei falite în procedura insolvenţei, administratorul judiciar desemnat în cauză a întocmit şi propus plan de reorganizare a activităţii debitoarei, plan ce a fost supus votului creditorilor în şedinţa adunării creditorilor din data de 22 octombrie 2012. Planul propus de administratorul judiciar a fost votat favorabil de 3 categorii de creanţe din cele 5 îndreptăţite să voteze planul de reorganizare, posibilitatea lui de aducere la îndeplinire fiind analizată şi de un alt practician în insolvenţă desemnat de judecătorul sindic în temeiul art.101 din legea insolvenţei.

Ulterior şedinţei adunării creditorilor, administratorul judiciar a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus şi votat de creditorii debitoarei.

Pentru a se putea dispune confirmarea unui plan de reorganizare este necesară verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse la art.101 alin.1 din legea insolvenţei, respectiv a tuturor cerinţelor arătate la punctele A-E ale prevederii legale.

În speţă, aceste cerinţe nu au fost îndeplinite cumulativ, în mod eronat dispunându-se prin sentinţa recurată confirmarea planului de reorganizare.

Astfel, la art.101 alin.1 lit. E din lege s-a stipulat că este necesar ca planul să respecte prevederile art.95 din legea insolvenţei ce vizează structura planului de reorganizare, programul de plată a creanţelor, conţinutul planului de reorganizare, măsuri adecvate pentru transpunerea în practică a planului de reorganizare.

Potrivit prevederilor art.95 alin.1 din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea  de selecţie, desemnare şi înlocuire  a administratorilor şi directorilor.

Scopul mediat al reorganizării debitorului insolvent îl constituie salvarea acestuia şi menţinerea lui în câmpul activităţii economice, iar scopul imediat îl reprezintă acoperirea pasivului debitorului.

Planul de reorganizare propus de administratorul  judiciar prevede ca şi modalitate de reorganizare a societăţii  transferul de afacere, cuprinzând activul funcţional (întreg patrimoniul debitoarei şi contractele aflate în derulare) şi pasivul cuprins în programul de plată a creanţelor, prin preluarea afacerii de către o terţă persoană, respectiv SC”D.  I. ” SRL.

Nicăieri în cuprinsul planului de reorganizare nu se specifică în concret  în ce modalitate se va redresa debitoarea şi care sunt perspectivele de redresare a activităţii în condiţiile în care întreaga ”afacere” pe care aceasta o desfăşoară urmează a fi preluată de o terţă persoană juridică.

Ori, dacă activitatea pe care o desfăşoară debitoarea în ansamblul ei, inclusiv activul patrimonial pe care-l deţine urmează a fi preluată de altcineva, nu se cunoaşte din cuprinsul planului de reorganizare în ce fel şi măsură va fi continuată activitatea debitoarei după predarea afacerii pe care o desfăşoară în prezent.

În fundamentarea planului se estimează a se realiza în perioada de reorganizare venituri din exploatare, deşi întreg activul societăţii urmează a se transfera la un terţ, fiind practic imposibil în aceste condiţii a se realiza venituri din activitatea ce transferă. Nu se specifică dacă ulterior transferului afacerii către societatea terţă, transfer în privinţa căruia nu  s-a stabilit un termen şi o dată exactă de realizare, ce fel de activitate va mai desfăşura debitoarea şi ce venituri se preconizează a se obţine din respectiva activitate.

În cuprinsul planului se prezintă un buget de venituri şi cheltuieli prescurtat pentru perioada anterioară deschiderii procedurii, dar nu se prezintă un buget pentru perioada de observaţie sau perioada de reorganizare, bugetul de venituri şi cheltuieli ale afacerii după transferul acesteia către terţ, neputând complini lipsurile mai sus arătate şi neavând relevanţă asupra activităţii ce ar urma să o desfăşoare debitoarea după transfer. Nu se realizează o analiză a perioadei de observaţie sub forma unei situaţii patrimoniale actualizate în evoluţie, un buget de venituri şi cheltuieli şi un flux de numerar prevăzut a se realiza, astfel cum reiese şi din opinia exprimată de practicianul în insolvenţă independent desemnat în cauză în cuprinsul raportului nr.91 din 28 februarie 2013.

În cadrul aceluiaşi raport sunt analizate veniturile din transferul de afacere preconizat a se efectua, arătându-se că veniturile ce urmează a se obţine, nu sunt corelate cu cheltuielile aferente, oferta depusă fiind una generică şi nedatată, fără a se stabili cu claritate obiectul contractului prin prisma cuantumului datoriilor acumulate, a duratei de valabilitate a ofertei, a garanţiilor aferente şi fundamentarea surselor la finanţare a plăţii preţului.

În ce priveşte condiţia prevăzută la art.95 alin.2 din legea insolvenţei ce prevede programul de plată a creanţelor,  se reţine că programul de plată prezentat în plan în forma în care  acesta a fost realizat nu respectă cerinţele legale, câtă vreme este unul lacunar stipulându-se doar plata creanţelor cuprinse în program în termen de 3 ani de la confirmarea planului fără a se stabili nici un fel de termene intermediare prin care să se poată monitoriza realizarea planului de reorganizare.

La art.3 pct.22 din lege, legiuitorul a stipulat ca în cadrul programului de plată a creanţelor, să se precizeze expres termenele la care debitorul se obligă să plătească creanţele, termene a căror nerespectare poate duce la trecerea debitorului într-o altă etapă a procedurii şi implicit a recunoaşterii eşecului planului de reorganizare.

Ori, în cuprinsul programului de plăţi din planul de reorganizare, nu se stipulează nici un fel de termene de plată intermediare, care să poată să facă posibilă monitorizarea îndeplinirii planului în cei 3 ani de executare prevăzuţi, nefiind precizat nici măcar momentul la care urmează a se realiza transferul afacerii către terţ.

Sub acest aspect ar exista contradicţie între termenul de 3 ani de executare a planului prevăzut şi termenul real în care se va închide procedura de reorganizare ca urmare a unei eventuale reuşite a transferului de afacere, în condiţiile în care în plan nu s-a prevăzut a se desfăşura vreo altă activitate înlăuntrul perioadei de 3 ani după data preluării afacerii de către terţ.

Într-adevăr, după cum reţine şi judecătorul sindic, legiuitorul prevede posibilitatea la art.95 alin.6 lit. D din lege pentru punerea în aplicare a planului, fuziunea debitorului, operaţiune ce presupune şi încetarea personalităţii juridice a debitorului, însă în cuprinsul planului de reorganizare nu se prevede o asemenea măsură ori posibilitatea concretă de realizare a acestuia.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că programul de plăţi cuprins în planul de reorganizare ar respecta cerinţele legale, neputându-se reţine asigurarea garantării plăţii creanţelor cuprinse în programul de plată câtă vreme nu există nici o certitudine în privinţa realizării transferului afacerii către terţ  şi a momentului la care creanţele vor fi achitate.

În ce priveşte motivele de recurs vizând respectarea cerinţelor prevăzute la art.95 alin.5 din legea insolvenţei, s-a reţinut că planul de reorganizare face o analiză a creanţelor defavorizate şi a tratamentul acestora, cât şi despăgubirile ce urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment.

Din cuprinsul planului rezultă cu claritate care creanţe sunt defavorizate şi care nu, specificându-se că singurele creanţe nedefavorizate sunt cele garantate. De asemenea, este efectuată şi o analiză a procentului de îndestulare a creanţelor, atât în caz de reorganizare, cât şi în caz de faliment, situaţie în care nu pot fi reţinute ca fondate motivele invocate sub acest aspect.

Nici aspectele invocate prin prisma condiţiei prevăzute la art.101 alin.1 lit. C din legea insolvenţei nu pot fi reţinute deoarece nu se poate impune prin planul de reorganizare necesitatea acoperirii integrale a tuturor creanţelor incluse la masa credală, existând posibilitatea sacrificării unor categorii de creanţe în caz de reorganizare.

Concluzionând, instanţa de recurs a reţinut că motivele de recurs invocate prin prisma neîndeplinirii cerinţei prevăzute la art.101 alin.1 lit. E din lege, respectiv a condiţiilor de legalitate prevăzute cumulativ la art.95 din lege sunt fondate, în lipsa îndeplinirii acestor cerinţe de legalitate, planul de reorganizare propus de administratorul judiciar şi votat de creditori,  neputând fi confirmat.

Drept urmare, instanţa de recurs a dispus admiterea recursului declarat în cauză şi modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare formulată de administratorul judiciar .

În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanţa a dispus obligarea debitoarei intimate la plata sumei de 120,5 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenţilor, compuse din taxă de timbru şi timbru judiciar.