Înselaciune. Continut constitutiv. Exercitarea profesiei fara a avea studiile corespunzatoare functiei.

Neavând calitatea de absolvent al unei institutii superioare de învatamânt acreditate, si inducând în eroare partea vatamata cu privire la acest aspect, fapta inculpatei de a o determina pe aceasta sa încheie contractul de munca pe întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „înselaciune în conventii” prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, constând în inducerea în eroare a partii vatamate cu privire la absolvirea unei institutii de învatamânt superior de specialitate, remunerata legal, si prin asumarea dolosiva a calitatii de jurisconsult; în lantul cauzal se înscrie si prejudiciul produs, constând în diferenta de remuneratie, ce nu ar fi fost platita, daca partea vatamata, în calitate de angajator, nu ar fi încheiat din eroare, contractul de munca în aceste conditii.

Cod penal, art. 215

Prin sentinta penala nr.2448/17.11.2006, pronuntata în dosarul penal nr. 46/212/2005, Judecatoria Constanta a respins, în baza art. 334 cod procedura penala, cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de art.215 al.1, 2, 3 Cod penal în infractiunea prevazuta de art.215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si, în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedura penala, raportat la art.10 lit.d) Cod procedura penala, a achitat-o pe inculpata L.C. pentru comiterea infractiunii prevazuta de art.215 al. 1, 2, 3 Cod penal.

Prin decizia penala nr.400 din data de 8.10.2007, pronuntata în dosarul penal nr.46/212/2005, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedura penala, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe Lânga Judecatoria Constanta si apelanta – parte civila S.C. „D” SA.

În termen legal, împotriva acestor hotarâri, Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta a declarat recurs, invocând ca motiv de recurs, grava eroare de fapt comisa în hotarârile recurate, cu privire la situatia absolvita de catre inculpata a unei institutii de învatamânt superior, având drept consecinta pronuntarea unei hotarâri gresite de achitare.

Verificând hotarârile recurate, potrivit art.38514 Cod procedura penala, Curtea a constatat incidenta cazului de casare prevazut de art.3859 alin.(1) pct.18 Cod procedura penala.

Astfel, atât instanta de apel, care în mod gresit a respins apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, cât si instanta de fond, au comis o grava eroare de fapt cu privire la calitatea de absolventa a unei facultati de stiinte juridice (drept) a inculpatei si, pe cale de consecinta, cu privire la prejudiciul produs partii vatamate.

Astfel, potrivit art.12 alin.1 din Decretul nr.143 din 25 aprilie 1955, în forma în vigoare la data de 2.07.2001, inculpata putea sa fie jurisconsult stagiar, daca era absolventa a unei facultati de stiinte juridice.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, reanalizate de instanta de recurs, inculpata nu a finalizat studiile universitare, juridice în cadrul Facultatii de Drept nr.1, preluata prin absorbtie de Facultatea de Drept din cadrul Universitatii “Titu Maiorescu” întrucât nu a promovat toate examenele necesare.

Calitatea de absolvent a institutiei superioare de învatamânt o putea dobândi doar prin finalizarea studiilor în cadrul Universitatii “Titu Maiorescu”, întrucât, neavând acreditare, actele emise de Facultatea de Drept nr.1 nu au valoare recunoscuta în acest sens.

Neavând calitatea premisa de absolvent al unei institutii superioare de învatamânt acreditate, si inducând în eroare partea vatamata cu privire la acest aspect, inculpata a determinat-o pe aceasta sa încheie contractul de munca pe o functie mai bine remunerata, desi, daca ar fi cunoscut realitatea, partea vatamata nu ar fi încheiat conventia în aceste conditii.

Fapta inculpatei întruneste elementele constitutive ale infractiunii de “înselaciune în conventii” prevazuta de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal ce consta în inducerea în eroare a partii vatamate cu privire la absolvirea unei institutii de învatamânt superior de specialitate, remunerata legal, si prin asumarea dolosiva a calitatii de jurisconsult, a determinat partea vatamata sa încheie contractul de munca pentru o functie remunerata superior, consecinta ce nu s-ar fi produs, daca partea vatamata ar fi cunoscut realitatea.

În lantul cauzal se înscrie si prejudiciul produs, constând în diferenta de remuneratie, ce nu ar fi fost platita, daca partea vatamata, în calitate de angajator, nu ar fi încheiat din eroare, contractul de munca în aceste conditii.

Ca atare, admitând recursul, potrivit art.38515 pct.2 lit.d) Cod procedura penala, Curtea a casat hotarârile recurate si rejudecând, a condamnat-o pe inculpata pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu obligarea la plata despagubirilor civile în temeiul art.998 Cod civil.

Domenii speta

Spete similare