Gresita retinere a circumstantei atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal in raport de conduita de ansamblu a inculpatilor.

Retinerea unor împrejurari drept circumstante atenuante judiciare trebuie raportata la circumstantele reale de comitere a faptei, asa încât conduita de ansamblu a inculpatului raportat la conduita generatoare a activitatii infractionale sa conduca la o periculozitate scazuta a inculpatului, pentru ca acesta sa poata beneficia în conditiile art. 72 C. pen. de împrejurarile care atenueaza raspunderea penala.

Având în vedere ca inculpatului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru savârsirea unei contraventii care punea în pericol real siguranta circulatiei pe drumurile publice, pentru ca la un interval relativ scurt de timp, prin savârsirea infractiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, dar si prin încalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice referitor la efectuarea manevrei de depasire, sa produca un accident de circulatie cu urmari grave, nu se justifica retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., dat fiind conduita imprudenta pe care o manifesta în conducerea autoturismelor pe drumurile publice. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normala a unei persoane si nu poate justifica retinerea vreunei circumstante atenuante judiciare, nicidecum conformarea la valorile sociale ocrotite de legea penala nefiind un merit al persoanei.

Circumstanta atenuanta judiciara prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. poate fi retinuta în raport de atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. Cele trei ipostaze care exprima atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenta unei circumstante atenuante judiciare. Doar prezenta inculpatului în fata organelor judiciare, în conditiile în care nu a avut o comportare sincera, nu a înlesnit descoperirea ori arestarea participantilor (nefiind cazul în speta), raportat si la circumstantele reale de comitere a faptei, nu impune retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.

Prin sentinta penala nr. 1085/P/10.06.2009 a Judecatoriei Medgidia s-au dispus urmatoarele:

În baza prev. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicat[, a fost condamnat inculpatul O.R., domiciliat în Medgidia, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod Penal a interzis condamnatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c Cod Penal.

În baza art. 81 alin. 2 Cp:

A suspendat conditionat executarea pedepsei aplicate pe perioada termenului de încercare de 3 ani.

În baza prev. art. 71 alin 5 Cp, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp cu referire la art. 83 Cp, a atras atentia condamnatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii executarii conditionate a pedepsei.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca în data de 10.12.2008, inculpatul O.R., conducând autoturismul marca Cielo, a produs un accident auto în urma caruia au fost vatamate doua persoane, fiind implicate patru autovehicule.

Inculpatul a condus autovehiculul proprietatea sa, dupa ce în data de 12.10.2008 acestuia i s-a suspendat dreptul de a conduce dupa ce a fost depistat conducând cu o viteza mai mare decât viteza maxima legala, respectiv cu 128 km/h pe bdul A.V. din mun., Constanta. Întrucât inculpatul nu a avut/a declarat ca nu are asupra sa permisul de conducere, prin procesul verbal încheiat la acea data în prezenta martorului asistent G.N. i s-a adus acestuia la cunostinta ca are obligatia de a se prezenta la sediul Serviciului Politiei Rutiere în termen de 5 zile.

Din adresa nr. 57517/18.03.2009, emisa de Serviciul Politiei Rutiere Constanta, rezulta ca, la data de 10.12.2008, inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe perioada 28.10.2008 - 25.01.2009.

Urmare celor de mai sus, coroborate cu declaratiile martorilor audiati si cu declaratia inculpatului care recunoaste faptul condusului, instanta a retinut ca la data de 10.12.2008 inculpatul a condus pe drum public autovehiculul proprietatea sa personala.

Despre pretinsa confuzie cu privire la dreptul sau de a conduce la care face referire inculpatul, instanta a retinut ca aceasta nu exista. Aceasta deoarece inculpatul nu a probat ca a facut nici un demers care sa conduca la schimbarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce care i-a fost aplicata prin procesul verbal din data de 12.10.2008. Faptul ca a ramas în posesia permisului de conducere nu schimba concluzia, ci confirma faptul ca inculpatul nu a dat curs obligatiei despre care a luat la cunostinta prin primirea procesului verbal din data de 10.12.2008 care este semnat si de el. Apare astfel ca inculpatul a actionat cu intentie atunci când s-a suit la volanul masinii sale si a condus-o pe un drum public pe care a avut loc si un accident. Despre faptul ca inculpatul ar fi încercat sa predea permisul, dar i-a fost returnat, instanta constata ca aceasta sustinere a ramas la stadiul de simpla afirmatie.

La stabilirea starii de fapt au fost avute în vedere urmatoarele mijloace de proba administrate în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti: proces-verbal de constatare a evenimentului rutier si plansa foto anexa, proces-verbal din data de 12.10.2008 încheiat de organele de politie, depozitiile martorilor D.S.N., I.C., C.E., D.S.I., I.C., adresa nr.57517/18.03.2009 emisa de Serviciul Politiei Rutiere Constanta, din care rezulta ca inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce pe perioada 28.10.2008- 25.01.2009, rezultate etilotest ale soferilor implicati în accidentul auto, polita R.C.A. si alte înscrisuri (acte auto si de identitate ale numitilor C.E. si I.C. si ale inculpatului).

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.R., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia penala nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1336/256/2009 a fost admis apelul declarat de catre inculpatul O.R. împotriva sentintei penale nr.1085/ P/ 10.06.2009 pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosar penal nr.1336/256/2009.

A fost micsorata cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1 an închisoare la 2 (doua) luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 86 al. 2  din OUG nr. 195 / 2002, cu aplic. art. 74 al.1 lit. a, c, al.2 în ref. la art. 76 al. 1 lit. e Cod pen..

În baza art. 82 Cod pen. a fost fixat termen de încercare de 2 (doi) ani si 2 (doua) luni.

Au fost înlaturate dispozitiile contrare prezentei decizii si au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În baza art.192 al.3 Cod procedura pen. cheltuielile  judiciare avansate de  stat au ramas în sarcina acestuia.

 Tribunalul a retinut, în ceea ce priveste pedeapsa aplicata, coroborând pericolul social al faptei, apreciat prin prisma tuturor împrejurarilor cauzei, lipsa unor urmari negative grave asupra participantilor la traficul rutier, limitele speciale de pedeapsa, datele privind persoana inculpatului, vârsta tânara, calificarea în meseria de sudor, nu poseda antecedente penale, a avut o atitudine în general cooperanta în cursul procesului penal, ca o pedeapsa în cuantum situat sub minimul special prevazut de norma de încriminare, este suficienta si de natura a asigura realizarea scopului prevazut de art.52 Cod penal, de reeducare si prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Împotriva deciziei penale nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1336/256/2009 a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, invocând cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C. Pr. Pen. În motivele de recurs se arata ca instanta de apel a acordat o mai mare greutate circumstantelor personale ale inculpatului, fara a tine seama de circumstantele reale de comitere a faptei; instanta de apel ar fi trebuit sa tina seama de împrejurarea ca inculpatul a fost implicat într-un accident rutier soldat cu victime, de atitudinea nesincera a inculpatului, de cresterea alarmanta a infractiunilor privind circulatia rutiera; s-a solicitat casarea deciziei penale recurate si mentinerea hotarârii primei instante.

Examinând legalitatea si temeinicia deciziei penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, precum si din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2 C. Pr. Pen., curtea constata ca recursul formulat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta este fondat.

Instanta de apel a retinut ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, constând în aceea ca în data de 10.12.2008 a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare CT…, desi avea suspendata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule în perioada 28.10.2008-25.01.2009. Retinând vinovatia inculpatului, instanta apel a apreciat ca în favoarea inculpatului a se impune  a fi retinute circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., fiindu-i redusa pedeapsa acestuia de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare, prin efectul circumstantelor atenuante, în conditiile art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Criteriile mentionate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicata în vederea atingerii scopului si functiilor pedepsei, potrivit art. 52 C. Pen. Stabilirea circumstantelor de comitere a faptelor si a urmarilor produse, precum si a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate si analizate judicios, pentru a se stabili în ce masura se justifica retinerea unor împrejurari drept circumstante atenuante judiciare.

Aprecierea instantei de apel asupra împrejurarilor ce au fost considerate ca pot atrage circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. este neîntemeiata, în raport de circumstantele reale de comitere a faptei si conduita procesuala a inculpatului.

Astfel, în data de 10.12.2008 inculpatul O.R. a plecat din mun. Medgidia catre mun. Constanta la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare B…, iar între localitatile Castelu si Poarta Alba inculpatul a intrat în depasirea autovehiculului care se deplasa în fata sa. Întrucât din sens opus se deplasau alte autovehicule, inculpatul ignorând flagrant regulile de circulatie aplicabile în cazul manevrei de depasire, numitul C.E., ce se deplasa regulamentar la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare CT…, pentru a evita un impact frontal cu inculpatul, a virat dreapta si a iesit în afara partii carosabile, rasturnându-se pe câmp.

În spatele autoturismului cu nr. de înmatriculare CT… se deplasa autocamionul cu nr. de înmatriculare CT…, condus de numitul D.S., care nu a mai putut evita impactul cu autoturismul condus de inculpat, desi a virat dreapta si în final s-a oprit întru-un copac.

Autoturismul condus de inculpat a fost proiectat pe sensul pe care se deplasa initial, unde s-a mai lovit de autoturismul cu nr. de înmatriculare B…, condus de I.C.

În urma accidentului rutier au fost avariate cele 4 autovehicule implicate în accident si au fost ranite 2 persoane (inculpatul si numitul D.S.I., care se afla în autoturismul condus de inculpat).

Împrejurarile de fapt în care a condus inculpatul si a avut loc accidentul rutier au fost descrise de curte pentru a releva gravitatea faptei inculpatului, care a avut urmari deosebit de importante, în conditiile în care au fost avariate 4 autovehicule si au fost ranite 2 persoane, ceea ce contrazice cu evidenta sustinerea instantei de apel ca nu au fost urmari negative grave asupra participantilor la traficul rutier, demonstrând eroarea în aprecierea urmarilor faptei inculpatului, criteriu esential în alegerea si aplicarea pedepsei.

Inculpatul demonstreaza ca are o conduita imprudenta în conducerea autovehiculelor, dat fiind ca suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule în perioada 28.10.2008-25.01.2009 a fost urmarea depistarii acestuia în mun. Constanta, în timp ce conducea un autoturism cu viteza de 128 Km/h, valoare extrem de ridicata si care constituie un pericol pentru siguranta traficului rutier, în special în interiorul localitatii .

Pe parcursul procesului penal inculpatul s-a prezentat în fata organelor judiciare, dar aceasta conduita nu este suficienta pentru a considera ca se impune retinerea vreunei circumstante atenuante, având în vedere ca inculpatul nu a avut  atitudine sincera.

Inculpatul a recunoscut faptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice, aspect care rezulta cu evidenta din mijloacele de proba administrate, însa a sustinut ca a fost în eroare asupra suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, aparare corect înlaturata de prima instanta si instanta de apel.

Inculpatul a sustinut ca, dupa ce în data de 12.10.2008  a fost depistat conducând cu viteza de 128 Km/h, si a fost înstiintat ca începând cu data de 28.10.2008 i se suspenda pentru 90 zile exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform procesului verbal din data de 12-10-2008, a mai fost implicat într-un accident rutier în data de 13.10.2008, de  a carui producere nu era vinovat, organele de politie nu i-au retinut permisul de conducere, asa încât a considerat ca poate conduce în continuare pe drumurile publice.

Apararea inculpatului nu este întemeiata, întrucât neretinerea permisului de conducere pentru accidentul rutier din data de 13.10.2008 este justificata prin aceea ca nu s-a retinut culpa sa, însa nu influenta în nici un fel existenta sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, urmare a contraventiei savârsita în data de 12.10.2008.

Drept urmare, inculpatul nu a avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal, ci a încercat sa contureze o stare de fapt care sa-l exonereze de raspundere penala pentru infractiunea prev. de art.  86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002.

Instanta de apel a retinut în favoarea inculpatului O.R. circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen. fara a individualiza ce împrejurari atrag incidenta dispozitiilor art.  74 alin. 1 lit. a C. pen. si care sunt cele care justifica aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C. Pen. Din enumerarea facuta de instanta de apel se deduce ca circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. este justificata de vârsta tânara a inculpatului, calificarea în meseria de sudor, lipsa antecedentelor penale, iar circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. este justificata de atitudinea în general cooperanta în cursul procesului penal.

Retinerea unor împrejurari drept circumstante atenuante judiciare trebuie raportata la circumstantele reale de comitere a faptei, asa încât conduita de ansamblu a inculpatului raportat la conduita generatoare a activitatii infractionale sa conduca la o periculozitate scazuta a inculpatului, pentru ca acesta sa poata beneficia în conditiile art. 72 C. pen. de împrejurarile care atenueaza raspunderea penala.

Având în vedere ca inculpatului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru savârsirea unei contraventii care punea în pericol real siguranta circulatiei pe drumurile publice, pentru ca la un interval relativ scurt de timp, prin savârsirea infractiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, dar si prin încalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice referitor la efectuarea manevrei de depasire, sa produca un accident de circulatie cu urmari grave, nu se justifica retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., dat fiind conduita imprudenta pe care o manifesta în conducerea autoturismelor pe drumurile publice. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normala a unei persoane si nu poate justifica retinerea vreunei circumstante atenuante judiciare, nicidecum  conformarea la valorile sociale ocrotite de legea penala nefiind un merit al persoanei.

Circumstanta atenuanta judiciara prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. poate fi retinuta în raport de atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. Cele trei ipostaze care exprima atitudinea infractorului trebuie privite cumulativ, pentru a avea valenta unei circumstante atenuante judiciare. Doar prezenta inculpatului în fata organelor judiciare, în conditiile în care nu a avut o comportare sincera, nu a înlesnit descoperirea ori arestarea participantilor (nefiind cazul în speta), raportat si la circumstantele reale de comitere a faptei, nu impune retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.

În consecinta, curtea apreciaza ca inculpatul nu poate beneficia de circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., retinute de instanta de apel, care a aplicat inculpatului un tratament penal mult prea blând,  urmând a fi mentinuta pedeapsa de 1 an închisoare aplicata de prima instanta, în conditiile art. 81 C. pen., pedeapsa ce poate asigura realizarea scopului si functiilor pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. a C. Pr. Pen. curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta împotriva deciziei penale nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1336/256/2009.

În baza art. 385 ind. 17 alin. 1 C. Pr. Pen. se va casa decizia penala nr. 495/25.11.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1336/256/2009 si se va mentine hotarârea primei instante, respectiv sentinta penala nr. 1085/P/10.06.2009 a Judecatoriei Medgidia.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare