Asiguratorul de raspundere civila. Calitatea în procesul penal.

Asiguratorul de raspundere civila. Calitatea în procesul penal.

Citare pentru opozabilitatea hotarârii.

Instanta de judecata este obligata sa dispuna citarea, în cauza, a asiguratorului de raspundere civila la solutionarea procesului penal.

Legea nr. 136/1995, art. 43, 49 si 54

Din coroborarea dispozitiilor art. 54 cu art. 43 si 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din România, rezulta ca despagubirile pe care societatea de asigurare este obligata sa le plateasca în virtutea contractului de asigurare, în limitele obligatiilor acesteia, sunt stabilite prin hotarârea judecatoreasca.

Chiar si în lipsa unei dispozitii exprese a legii, în conditiile în care dispozitiile luate în cursul procesului penal îi sunt opozabile societatii de asigurare, este necesar ca solutionarea cauzei penale sa fie efectuata cu citarea asiguratorului.

Având în vedere si decizia nr. I din 2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recursul în interesul legii, Curtea apreciaza ca se impune casarea în totalitate a sentintei penale si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Solutia se impune având în vedere ca asiguratorul are dreptul de a-si face aparari si cu privire la latura penala a cauzei, privind existenta vinovatiei inculpatului sau a procentului de culpa a acestuia.

În aceste conditii, casarea partiala a sentintei doar cu privire la latura civila a cauzei ar priva asiguratorul de a-si face o aparare efectiva în prezenta cauza.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A II-A PENALA

DECIZIA NR.131 din 23.01.2012)

Prin sentinta penala nr.507 din 6.07.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului  3 Bucuresti, în baza art. 178 al. 2 C.p. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a C.p. si art. 76 al. 1 lit. d C.p., a fost condamnat inculpatul V.C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa.

În baza art. 71 al. 1 C.p., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b si lit. c (dreptul de a conduce autovehicule) C.p. pe durata executarii pedepsei principale.

În baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 6 luni, stabilit potrivit dispozitiilor art. 82 C.p., care curge de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri.

În baza art. 71 al. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale aplicate prin prezenta.

În baza art. 359 C.p.p., i s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute de art. 83 C.p., respectiv savârsirea din nou, în cursul termenului de încercare, a unei infractiuni.

În baza art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. si art. 61 din Legea nr. 136/1995, au fost admise în parte actiunile civile promovate în procesul penal de partile civile P.M.E. (si S.E.I.).

A fost obligata partea responsabila civilmente Fondul pentru Protectia Victimelor Strazii la plata sumei de 5.000 lei catre partile civile P.M.E: si S.E.I., cu titlul de despagubiri pentru daune materiale.

A fost obligata partea responsabila civilmente F.P.V.S. la plata sumei de 20.000 lei catre partea civila P.M.E., cu titlul de despagubiri pentru daune morale.

A fost obligata partea responsabila civilmente F.P.V.S. la plata sumei de 40.000 lei catre partea civila S.E.I., cu titlul de despagubiri pentru daune morale.

Au fost respinse restul pretentiilor civile formulate în cauza de partile civile P.M.E. si S.E.I. ca nefondate.

În baza art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., a fost admisa actiunea civila promovata în procesul penal de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta "SF. PANTELIMON" si a fost obligat inculpatul V.C. la plata catre aceasta a sumei de 2.237,58 lei si dobânda legala aferenta de la data de 05.06.2007 pâna la data platii efective, cu titlul de despagubiri civile.

În baza art. 191 al. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul V.C. la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la data de 25.05.2007, în jurul orei 6.40, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 130 în  sector 3, dinspre B-dul N.G catre str. M. inculpatul V.C. l-a accidentat, în zona trecerii de pietoni, în dreptul statiei RATB -B.A. pe numitul S.G., care traversa în mod regulamentar, pe marcajul pietonal; victima a fost transportata de urgenta la Spitalul Sf. Pantelimon, unde a decedat, la data de 05.06.2007, ca urmare a leziunilor suferite.

Situatia de fapt si vinovatia inculpatului au rezultat din coroborarea probelor administrate în cauza, si anume: procesul-verbal de cercetare la fata locului însotit de schita locului accidentului si fotografii judiciare, declaratiile inculpatului, precum si concluziile rapoartelor de expertiza tehnica judiciara întocmite în cauza în cursul urmaririi penale si ale suplimentului de expertiza, din care a rezultat dinamica producerii accidentului.

Din coroborarea acestor mijloace de proba, a rezultat ca autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare ...., condus de inculpatul V.C. ce se deplasa pe B-dul B., pe sensul de mers dinspre B-dul N.G. catre str. M, inculpatul V.C. l-a accidentat, în zona trecerii de pietoni, în dreptul statiei RATB- B.A. pe numitul S.G., de la dreapta la stânga raportat la directia de deplasare a autoturismului, pietonul fiind lovit cu partea frontala a caroseriei autoturismului, dupa care a fost preluat partial pe capota si proiectat pe carosabil.

Expertul tehnic a stabilit ca, în momentele premergatoare producerii accidentului, autovehiculul se deplasa pe banda a II-a cu o viteza de circa 50 km/h. În ce priveste viteza de deplasare a victimei, în vârsta de 74 de ani, aceasta a fost aproximata la circa 5,6 km/h, corespunzator unei deplasari în fuga lenta, avându-se în vedere în acest sens declaratiile inculpatului potrivit carora victima alerga spre statia de tramvai. S-a stabilit ca impactul s-a produs pe marcajul pietonal, la o distanta transversala de circa 4,6 metri fata de nivelul bordurii trotuarului din dreapta pe sensul de deplasare catre str. M.

Fata de dinamica producerii accidentului astfel retinuta, expertul tehnic a concluzionat ca în desfasurarea evenimentului rutier s-au manifestat doua stari de pericol - o stare de pericol efectiv si iminent creata în mod nemijlocit de conducatorul auto prin neacordarea prioritatii de trecere pietonului angajat în traversarea carosabilului prin loc permis, pe trecerea pentru pietoni, precum si o stare de pericol potential, creata de victima, prin angajarea în traversarea carosabilului în fuga si fara sa se asigure, în conditiile în care pentru conducatorul auto patrunderea si prezenta victimei în traversare pe banda 1 era obturata de masinile parcate paralel cu bordura. S-a mai aratat ca momentul aparitiei starii de pericol pentru conducatorul auto implicat a fost cel în care victima a patruns pe carosabil pe marcajul pietonal, pe sensul de circulatie al autoturismului, din partea dreapta catre stânga. Din acel moment si pâna la impact, victima a parcurs un spatiu de 2,8 m, iar autoturismul a parcurs un spatiu de 18 m. Pentru conducatorul autoturismului nu a existat posibilitatea tehnica a evitarii producerii accidentului la viteza cu care se deplasa, de 50 km/li, deoarece spatiul de care a dispus pentru decizie si manevra a fost inferior spatiului necesar pentru oprirea autoturismului prin frânare de la viteza de deplasare, spatiul necesar fiind de 32 m. Viteza maxima de deplasare a autovehiculului la care conducatorul auto ar fi putut evita producerea impactului este de 32 km/h. Expertul a mai mentionat ca pentru conducatorul auto a existat însa posibilitatea tehnica a prevenirii lovirii victimei, prin reducerea corespunzatoare a vitezei autoturismului si acordarea prioritatii de trecere pietonului, iar victima a avut posibilitatea prevenirii accidentului daca nu efectua traversarea în fuga si daca se asigura corespunzator în momentul angajarii în traversare cât si pe tot parcursul traversarii, având în vedere ca paralel cu bordura se aflau parcate autoturisme care obturau vizibilitatea participantilor la trafic.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut ca a accidentat victima aflata în traversarea strazii, sustinând ca pietonul i-a aparut brusc în fata, în fuga, dintre masinile parcate pe banda 1 de circulatie, la circa 1 - 2 m dupa trecerea de pietoni, îndreptându-se catre refugiul statiei de tramvai B.A.. A mai mentionat ca în momentele premergatoare producerii accidentului se deplasa cu o viteza de circa 50 km/h.

Din declaratia martorei F.L. audiata în cauza, a rezultat ca aceasta nu a surprins momentul impactului, intervenind doar pentru a acorda primul ajutor victimei, imediat dupa producerea accidentului.

Din raportul medico-legal de necropsie nr. A3/813/2007, întocmit de INML, a rezultat ca moartea numitului S.G. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio respiratorii acute, consecinta a unui politraumatism cu multiple fracturi costale, stern ale si contuzii complicate in final cu o bronhopneumonie survenita la o persoana cu multiple afectiuni cronice, unele acutizate, caicliopulmonare, hepatice, digestive, renale, leziunile traumatice putând fi produse la data de 25.05.2007, in conditiile unui accident rutier, leziunile fiind în legatura de cauzalitate directa si conditionata cu decesul victimei, survenit la data de 05.06.2007.

Coroborând ansamblul probelor administrate în cauza, instanta a constatat, contrar concluziilor expertului tehnic judiciar preluate si de procuror în cuprinsul rechizitoriului, ca nu se poate retine culpa concurenta a victimei în producerea accidentului rutier, în conditiile în care aceasta concluzie a expertului se fundamenteaza exclusiv pe declaratiile inculpatului, care a sustinut ca pietonul sa angajat in traversare în alergare si fara sa se asigure, iesindu-i brusc in fata. Or, aceste sustineri nu pot fi retinute, declaratiile inculpatului fiind în mod evident menite al disculpa sau cel putin a atenua propria sa vina în producerea accidentului. În acest sens, relevant este si faptul ca inculpatul a sustinut ca locul impactului a fost la circa I-2 m dupa marcajul pietonal, acreditând ideea ca victima s-ar fi angajat în traversare prin loc nepermis, sustineri combatute de expertul tehnic, care, pe baza mijloacelor materiale de proba si a calculelor efectuate, a determinat cu certitudine locul impactului ca fiind pe marcajul pietonal, astfel ca afirmatiile inculpatului sunt în mod vadit necorespunzatoare realitatii în acest context si având în vedere ca impactul s-a produs la 4,6 metri fata de nivelul bordurii din dreapta, pietonul fiind asadar aproape de finalul traversarii, ca, potrivit calculelor efectuate, autoturismul a parcurs 18 m din momentul aparitiei starii de pericol si pâna la impact, aceasta distanta fiind de altfel determinata pornindu-se de la premisa ca pietonul se deplasa în fuga lenta, conform declaratiilor inculpatului, ceea ce exclude concluzia ca, în mod obiectiv, victima ar fi aparut brusc în fata autoturismului, tinând seama totodata de vârsta victimei, respectiv 74 de ani, si de statura sa, fata de care se poate în mod rezonabil presupune ca se deplasa încet si cu atentie la conditiile de trafic, instanta va înlatura sustinerile inculpatului în sensul ca pietonul s-a angajat în traversare în fuga si fara sa se asigure. Dimpotriva, se constata ca autoturismul se deplasa cu viteza de 50 km/h, la limita legala asadar, în conditiile în care pe sensul de mers erau doua benzi de circulatie, nefiind în mod direct incidente dispozitiile art. 123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. privind obligatia reducerii vitezei la 30 km/h, însa inculpatul nu a adaptat viteza conditiilor concrete de trafic, banda 1 a strazii, din dreapta sa, fiind ocupata de autoturisme parcate ce obturau vizibilitatea conducatorului auto, astfel ca, în concret, circulatia se desfasura pe o singura banda pe sens, iar în partea stânga se afla o statie de tramvai, împrejurari ce impuneau reducerea vitezei.

Pentru toate aceste motive, instanta de fond a retinut ca vina pentru producerea accidentului apartine în exclusivitate inculpatului V.C., care, în calitate de conducator auto, nu a acordat prioritate de trecere victimei ce se angajase în traversarea regulamentara a strazii, pe trecerea pentru pietoni, si nu a adaptat viteza în functie de conditiile concrete de drum, astfel încât sa poata evita orice manevra în conditii de siguranta. Inculpatul a încalcat astfel dispozitiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. si ale art. 48 din OUG nr. 195/2002 rep.

S-a apreciat ca în drept, fapta inculpatului V.C. constând în aceea ca, la data de 25.05.2007, în jurul orei 0640, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 pe B-dul B, sector 3, din directia B-dul N.G. catre str. M., l-a accidentat pe numitul S.G., care se angajase în traversarea regulamentara a strazii, pe trecerea de pietoni, victima decedând în urma accidentului, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 al. 2 Cp.

Elementul material al infractiunii consta în accidentarea numitului S.G., pe trecerea de pietoni, de autoturismul condus de inculpat, iar urmarea imediata consta în decesul victimei. Legatura de cauzalitate între fapta inculpatului si urmarea produsa este directa si conditionata, asa cum rezulta din raportul medico-legal de necropsie, decesul fiind datorat leziunilor suferite de victima ca urmare a impactului cu autoturismul condus de inculpat, complicate cu o bronhopneumonie survenita la o persoana cu multiple afectiuni cronice, unele acutizate. Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost savârsita cu vinovatie în forma culpei cu prevedere, având în vedere ca inculpatul, conducând autoturismul în mod imprudent, fara o atentie suficienta la conditiile de trafic si fara a reduce corespunzator viteza in apropierea trecerii pentru pietoni, a prevazut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea producerii unui accident rutier soldat cu decesul unei persoane, rezultat pe care nu l-a acceptat, socotind fara temei ca nu se va produce. Savârsirea faptei de catre inculpat, în calitate de conducator auto ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind circulatia rutiera, ce prevad obligatia conducatorului auto de a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentara a strazii, justifica retinerea agravantei legale speciale prevazute de art. 178 al. 2 Cp. Instanta retine totodata culpa exclusiva a inculpatului în producerea accidentului, victima fiind accidentata în timp ce traversa regulamentar strada, pe marcajul pietonal.

La individualizarea judiciara a pedepsei aplicata inculpatului, s-a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 178 al. 2 C.pen. (închisoarea de la 2 la 7 ani), gradul de pericol social concret, dedus din Împrejurarile comiterii faptei, respectiv din aceea ca inculpatul a avut o conduita imprudenta, încalcând regulile de circulatie, având în vedere totodata urmarea ireparabila produsa, decesul unei persoane.

De asemenea, s-a tinut seama de circumstantele personale ale inculpatului, atitudinea oscilanta a acestuia pe parcursul întregului proces penal, însa nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduita buna anterior savârsirii faptei, fiind angajat în munca, împrejurari ce justifica retinerea circumstantei atenuante judiciare prevazute de art. 74 al. 1 lit. a C.pen..

În raport de toate aceste elemente de individualizare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsa cu închisoarea coborâta sub minimul special, conform art. 76 al. 1 lit. d C.pen., apta a asigura atingerea scopului pedepsei prevazut de art. 52 C.pen., respectiv 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen., i s-au interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a Ii-a, lit. b si lit. c (dreptul de a conduce autovehicule) C.pen. pe durata executarii pedepsei principale, retinând ca pedeapsa accesorie astfel individualizata corespunde naturii si gravitatii faptei comise.

În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior mentionate, având în vedere în principal circumstantele personale ale inculpatului si forma de vinovatie în savârsirea faptei, apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar fara privarea de libertate a inculpatului, instanta va dispune în temeiul art. 81 C.pen., suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 6 luni, stabilit în conditiile art. 82 al.1 Cp.

În baza art. 71 al. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale aplicate prin prezenta.

In temeiul art. 359 C.p.p., i s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendarii conditionate, prevazute de art. 83 C.pen., respectiv savârsirea din nou, în cursul termenului de încercare, a unei infractiuni.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a constatat ca s-au constituit parti civile în procesul penal numitele S.E.I si P.M.E. sotia respectiv fiica victimei, cu suma de 15.000 lei despagubiri pentru daune materiale si 69.000 lei despagubiri pentru daune morale, 40.000 lei în favoarea sotiei victimei si 29.000 lei în favoarea fiicei si Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Pantelimon", cu suma de 2.237,58 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea si îngrijirile medicale acordate victimei accidentului rutier, solicitând si dobânda legala aferenta.

Analizând pretentiile civile formulate de partile civile S.E.I. si P.M.E., instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 998-999 C. civ., la care face trimitere art. 14 C.p.p., angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane implica îndeplinirea cumulativa a patru conditii: existenta unei fapte ilicite, vinovatia faptuitorului, producerea unui prejudiciu, precum si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs. Având în vedere situatia de fapt retinuta, aceste conditii sunt întrunite in speta.

Astfel, este neîndoielnic ca fapta culpabila a inculpatului ce a condus la accidentarea si decesul numitului S.G. a fost de natura sa le cauzeze partilor civile S.E.I. si P.M.E., sotia respectiv fiica victimei, prejudicii de ordin moral si material, constând în socul si suferinta psihica determinate de pierderea prematura si neasteptata a unei rude apropiate, precum si cheltuielile de ocazionate de înmormântare si îndeplinirea ritualurilor crestine.

În ceea ce priveste însa întinderea prejudiciului material, instanta constata ca aceasta nu a fost dovedita de partile civile, la dosar fiind depuse doar precizari scrise în cuprinsul carora se estimeaza cheltuielile efectuate, dupa cum urmeaza: 800 lei - cheltuieli efectuate pe timpul spitalizarii defunctului; 3.450 lei - cheltuieli de înmormântare; 2.000 lei - cheltuieli cu pomana; 2.500 lei - cheltuieli pentru parastasele de 3 zile, 9 zile, 40 zile, 3 luni si 9 luni; 5.500 lei - cheltuieli cu parastasele de 1 an, 2 ani si 3 ani; 3.000 lei - cheltuieli pentru medicamentatia lunara. Aceste precizari nu au fost însa însotite de înscrisuri doveditoare, iar declaratia martorei R.S. nu dovedeste decât faptul ca partile civile au suportat cheltuielile de înmormântare si cele pentru îndeplinirea ritualurilor crestine, însa nu este lamuritoare în ce priveste întinderea acestor cheltuieli.

Pentru aceste motive, retinând ca partile civile nu au facut dovada suportarii unor cheltuieli în perioada de spitalizare a defunctului, a carui asistenta medicala a fost acordata în baza asigurarii de care beneficia, dar ca, în mod indubitabil, partile civile, în calitate de sotie si fiica a defunctului, au suportat cheltuielile ocazionate de înmormântarea acestuia si de parastasele ce au urmat, suferind prin aceasta un prejudiciu, instanta le va acorda suma globala de 5.000 lei cu titlul de despagubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de mai sus. La stabilirea acestui cuantum, instanta a avut în vedere ca suma pretinsa, de 15.000 lei, ce nu a fost dovedita, este exagerata, însa suma globala acordata reprezinta o justa si echitabila reparatie a prejudiciului material suportat.

Sub acest aspect, instanta a mai retinut ca, desi prin decesul numitului S.G. partile civile au fost lipsite de o sursa de venituri, aceasta nu le da dreptul de a se întoarce împotriva inculpatului pentru recuperarea sumelor cu care defunctul contribuia la cheltuielile familiei, sotia supravietuitoare având dreptul la pensia de urmas, pe care o încaseaza, iar fiica majora nemaifiind în întretinerea parintilor. Prin urmare, cheltuielile cu medicamentatia lunara a partii civile S.E.I. nu reprezinta un prejudiciu cauzat de decesul defunctului care sa dea drept la reparatie în prezentul proces penal, astfel ca sumele pretinse cu acest titlu nu se cuvin partilor civile.

În ce priveste apararile inculpatului, care a sustinut ca a contribuit la cheltuielile de spitalizare si de înmormântare a defunctului, precum si la parastase, instanta le-a înlaturat, retinând ca declaratiile inculpatului si ale martorilor V.V. si V.M., propusi în dovedirea acestor sustineri, sunt profund contradictorii si neconvingatoare.

Astfel inculpatul a sustinut ca, în timpul spitalizarii, a contribuit cu circa 2.000 lei, însa aceste afirmatii nu vor fi analizate de instanta, având în vedere ca instanta a retinut ca nefiind dovedite pretentiile formulate de partile civile cu titlul de cheltuieli efectuate pe perioada spitalizarii defunctului. Inculpatul a mai sustinut ca a contribuit cu 2.000 lei la înmormântarea defunctului, precizând ca aceasta suma a fost predata de sotia sa fiicei defunctului, aceasta deplasându-se la întâlnire cu un taxi condus de o persoana al carei nume nu îl cunoaste, dar pe care îl stie din vedere întrucât apeleaza în mod frecvent la respectivul. A mai mentionat ca, ulterior, la solicitarea sotiei victimei a facut diferite cumparaturi pentru parastasele organizate la 6 zile si la 3 saptamâni, cumparând de fiecare data produse în valoare de 100-200 lei pe care, personal, le-a dus la locuinta defunctului, împreuna cu un baiat din cartier caruia i se spune "P", precizând si ca timp de 2-3 luni i-a dat sotiei victimei câte 100-150 lei lunar pentru diverse cheltuieli, spre exemplu pentru a achita contravaloarea facturii de energie electrica.

Sotia inculpatului, martora V.V., a confirmat faptul ca au contribuit cu bani pentru înmormântarea defunctului, sustinând însa ca a fost vorba de suma de 2.500 lei: 2.000 lei pentru înmormântare, 200 lei pentru taxi pâna la INML si 300 iei pentru gropari. Declaratia este însa neclara în ce priveste persoana careia i-a înmânat acesti bani, fiica sau sotia defunctului, martora precizând totodata ca s-a întâlnit cu persoana respectiva în fata spitalului, mergând la întâlnire cu un taxi condus de un cunoscut caruia i se spune "P". A mai mentionat ca, de mai multe ori, a mers împreuna cu acest "P." în apropierea locuintei defunctului pentru a se întâlni cu sotia defunctului, careia i-a dat diferite produse alimentare cumparate pentru parastase, precizând însa ca nu a fost niciodata în interiorul apartamentului.

Martorul V.M., caruia i se spune "P", a declarat ca îl cunoaste pe inculpat si pe sotia acestuia, carora le presteaza în mod frecvent servicii ca taximetrist. A mentionat ca, de mai multe ori, a condus-o pe martora V.V. la întâlniri cu sotia defunctului, la spital sau la locuinta acesteia, sotia inculpatului spunându-i ca îi duce bani sau diferite produse. A precizat ca nu le-a vazut niciodata întâlnindu-se pe cele doua, întrucât o lasa pe martora în apropierea spitalului sau în zona B.A. si venea dupa ea când era contactat, dupa 10-30 de minute.

Din analiza acestor declaratii, s-a observat ca inculpatul face referire la doua persoane: pe de o parte, taximetristul la care apeleaza frecvent, care ar fi condus-o pe sotia sa la spital pentru a-i înmâna fiicei defunctului o suma de bani drept contributie la cheltuielile de înmormântare, si, pe de alta parte, "P.", persoana cunoscuta din cartier, care l-a condus pe inculpat însusi la locuinta defunctului pentru a-i înmâna sotiei acestuia produse achizitionate pentru parastase, pe cheltuiala inculpatului. Din declaratiile martorilor V.V. si V.M. rezulta însa ca "P." (V.M) si taximetristul sunt una si aceeasi persoana. Rezulta totodata ca sotia inculpatului a fost cea care ar fi dus diferite cumparaturi la locuinta sotiei defunctului, V.M. nefacând nicio referire la faptul ca l-ar fi condus si pe inculpat in zona. De asemenea, în timp ce V.V. sustine ca se întâlnea cu sotia defunctului, la care se refera în mod eronat ca fiind "doamna P". în apropierea locuintei acesteia, si nu în apartament, pentru a-i înmâna produsele, martorul V.M. precizeaza ca o lasa pe sotia inculpatului în zona B.A. si venea sa o ia dupa 10-30 de minute, când era contactat, mentionând ca nu a vazut-o niciodata întâlnindu-se cu rudele defunctului.

Totodata, instanta de fond a retinut ca fiind profund neconvingatoare declaratia martorei V.V., ce încearca sa acrediteze ideea ca, dupa accident, pe holurile spitalului, sotia defunctului simpatiza cu inculpatul si familia acestuia, si nu cu propriul sot, compatimindu-l pe inculpat pentru situatia creata, încercând sa îl linisteasca pe acesta si aratându-se resemnata fata de starea victimei, având în vedere vârsta sa înaintata.

Nu în ultimul rând, se constata ca atât martora V.V., cât si martorul V.M. au facut referire la faptul ca defunctul suferea de astm, sustinând ca în perioada de spitalizare sotia inculpatului ar fi cumparat un spray de astm. Aceste detalii, menite a da declaratiilor o nota de autenticitate si a crea impresia unei apropieri între inculpat si familia defunctului, a implicarii inculpatului si a interesului manifestat fata de starea victimei, nu reprezinta în realitate altceva decât exploatarea cu rea-credinta a informatiilor extrase din dosarul cauzei, având în vedere ca inculpatul s-a îngrijit de fotocopierea tuturor actelor medicale privindu-l pe defunct aliate la dosarul de urmarire penala, din care a rezultat afectiunile de care suferea acesta.

Pentru toate aceste motive, având în vedere contradictiile evidente din cuprinsul declaratiilor, astfel cum au fost semnalate, si caracterul fantezist si neconvingator al sustinerilor inculpatului si ale martorilor propusi de acesta, instanta le-a înlaturat ca fiind nesincere si contrare realitatii, retinând pe cale de consecinta ca inculpatul nu a contribuit la cheltuielile efectuate de partile civile S.E.I. si P.M.E. pentru înmormântarea defunctului si îndeplinirea ritualurilor crestine.

În ceea ce priveste daunele morale, în cuantum de 40.000 lei, solicitate de partea civila S.E.I., respectiv de 29.000 lei, solicitate de partea civila P.M.E., instanta a retinut ca, fata de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de proba materiale pentru determinarea întinderii despagubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport de ansamblul circumstantelor de fapt ale cauzei, sa se stabileasca o suma globala care sa ofere o compensatie partilor civile pentru consecintele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere si faptul ca despagubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fara a constitui totusi o sursa injusta de îmbogatire sau un pretium doloris (pret al durerii).

În consecinta, la stabilirea întinderii despagubirilor morale, instanta a avut în vedere faptul ca, in mod evident, decesul sotului si tatalui, produs din vina inculpatului, în conditiile unui accident rutier, le-au cauzat partilor civile însemnate suferinte psihice, pierderea suferita fiind ireparabila în acest sens, instanta are în vedere vârsta înaintata a sotiei supravietuitoare, pentru care decesul prematur al sotului lasa un gol de neînlaturat, pierzând compania si sprijinul partenerului de viata, dar si suferintele fiicei defunctului care, desi aflata la o vârsta matura si având propria sa familie, este apropiata de parinti, fiind afectata nu doar de pierderea tatalui, ci si de grija pentru parintele ramas singur în viata.

Fata de aceste considerente, instanta a retinut ca acordarea sumei solicitate, de 40.000 lei, partii civile S.E.I. si a sumei de 20.000 lei partii civile P.M:E., cu titlul de despagubiri pentru daune morale, este justificata în cazul concret, constituind o compensare efectiva, dar si o satisfactie echitabila pentru prejudiciul moral nepatrimonial suferit ca urmare a decesului sotului, respectiv tatalui.

Prin urmare, instanta a acordat partilor civile S.E.I. si P.M.E. despagubiri materiale în cuantum de 5.000 lei si despagubiri morale în cuantum de 40.000, respectiv 20.000 lei.

În cauza s-a constituit parte civila si unitatea spitaliceasca ce a acordat asistenta medicala victimei accidentului rutier, Spitalul Clinic de Urgente "Sf. Pantelimon", eu suma de 2.237,58 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea si îngrijirile medicale acordate victimei accidentului rutier, solicitând si dobânda legala aferenta. Fata de situatia de fapt retinuta si având în vedere dispozitiile art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit carora "persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata", cheltuielile efective urmând a fi recuperate de furnizorii de servicii medicale, care se subroga în acest scop în drepturile caselor de asigurari de sanatate, instanta constata ca sunt îndeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului pentru acoperirea prejudiciului cauzat unitatii spitalicesti, a carui întindere este dovedita prin decontul de cheltuieli depus la dosar, astfel încât va admite actiunea civila astfel cum a fost formulata, dobânda legala urmând a fi acordata de la data decesului victimei, când creanta a devenit certa, lichida si exigibila.

Având în vedere ca autoturismul condus la data faptei de inculpat, proprietatea numitului V.N., nu era asigurat pentru raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, asa cum rezulta din relatiile comunicate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, vazând dispozitiile art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. si ale art. 61 din Legea nr. 136/1995, precum si normele privind F.P.V.S. si considerentele deciziei nr. 3/15.06.2010 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, instanta a obliga direct partea responsabila civilmente F.P.V.S., garant al platii despagubirilor, la plata despagubirilor acordate partilor civile S.E.I. si P.M.E. (despagubiri materiale în cuantum de 5.000 lei si despagubiri morale în cuantum de 40.000, respectiv 20.000 lei), ca efect al angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului, constatând ca acestea se încadreaza în limitele de despagubire ce pot fi acordate de asiguratorii RCA, potrivit normelor în vigoare la data producerii evenimentului rutier.

Pentru considerentele prezentate, au fost respinse restul pretentiilor civile formulate în cauza de partile civile P.M.E. si S.E.I. ca nefondate.

De asemenea, în baza art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., a fost admisa actiunea civila promovata în procesul penal de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Pantelimon" si a fost obligat inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 2.237,58 lei si dobânda legala aferenta de la data de 05.06.2007 pâna la data platii efective, cu titlul de despagubiri civile. în acest sens, instanta retine ca, potrivit art. 5 al. 4 din Normele privind F.P.V.S., aceasta asociatie nu garanteaza plata despagubirilor cuvenite entitatilor care au oferit servicii persoanelor pagubite în legatura cu prejudiciile suferite în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, în aceasta categorie fiind incluse si cheltuielile efectuate de prestatorul de servicii medicale pentru spitalizarea si îngrijirile medicale acordate victimei accidentului rutier, astfel încât acoperirea acestui prejudiciu este în sarcina exclusiva a inculpatului.

Împotriva sentintei penale au declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, inculpatul V.C. si partea responsabila civilmente Asociatia F.P.V.S..

La termenul din data de 23 ianuarie 2012, inculpatul a declarat ca îsi retrage recursul, Curtea urmând a lua act de manifestarea de vointa a acestuia.

Parchetul a solicitat casarea partiala a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile având în vedere ca judecata în prima instanta a avut loc fara citarea legala a asiguratorului SC U.A. SA.

Partea responsabila civilmente a solicitat casarea sentintei penale sub aspectul laturii civile si constatarea lipsei calitatii procesuale pasive a  F.P.V.S.

Recursurile au fost întemeiate pe împrejurarea ca autoturismul implicat în producerea accidentului avea încheiata asigurare valabila la asiguratorul SC U.A.SA.

La dosarul de recurs, partea responsabila civilmente a depus înscrisuri din care rezulta ca în urma consultarii bazei CEDAM, administrata de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare ...exista o polita RCA încheiata la data de 27.01.2007 la sucursala Bucuresti a asiguratorului U, pe seria de caroserie (indicata  si în procesul verbal de cercetare la fata locului aflat la f. 52-54 dup) si având perioada de valabilitate cuprinsa între 02.02.2007 si 02.02.2008, accidentul rutier fiind comis la data de 25.05.2007.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea apreciaza ca acestea sunt fondate.

Având în vedere înscrisurile noi depuse la instanta de recurs din care rezulta ca autoturismul implicat în accident avea încheiata asigurare obligatorie de raspundere civila conform art. 48 din Legea nr. 136/1995, în cauza se impunea citarea asiguratorului si nu a F.P.V.S. care nu are calitate procesuala în prezenta cauza.

Astfel, din coroborarea dispozitiilor art. 54 cu art. 43 si 49 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din România, rezulta ca despagubirile pe care societatea de asigurare este obligata sa le plateasca în virtutea contractului de asigurare, în limitele obligatiilor acesteia, sunt stabilite prin hotarârea judecatoreasca.

Chiar si în lipsa unei dispozitii exprese a legii, în conditiile în care dispozitiile luate în cursul procesului penal îi sunt opozabile societatii de asigurare, este necesar ca solutionarea cauzei penale sa fie efectuata cu citarea asiguratorului.

Având în vedere si decizia nr. I din 2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recursul în interesul legii, Curtea apreciaza ca se impune casarea în totalitate a sentintei penale si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Solutia se impune având în vedere ca asiguratorul are dreptul de a-si face aparari si cu privire la latura penala a cauzei, privind existenta vinovatiei inculpatului sau a procentului de culpa a acestuia.

În aceste conditii, casarea partiala a sentintei doar cu privire la latura civila a cauzei ar priva asiguratorul de a-si face o aparare efectiva în prezenta cauza.

Fata de cele aratate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 3 Bucuresti si partea responsabila civilmente F.P.V.S., va casa sentinta penala recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

În baza art. 3854 alin. 2 cu referire la art. 369 C. pr. pen., Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.C.

Vazând si dispozitiile art. 192 alin. 2, 3 C. pr. pen.

Domenii speta

Spete similare