Infracţiuni

Infracţiuni

Decizia penală  nr. 588/R/ din 19 iunie 2012

Dosar nr. 952/255/2012

 Curtea de Apel Oradea

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală. Infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani, iar cum în cauză a fost admisă cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, limitele de pedeapsă s-au redus corespunzător. Greşit prima instanţă, fără a reţine în favoarea celor doi inculpaţi recurenţi circumstanţe atenuante, le-a aplicat pedepse sub minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală. S-au majorat pedepsele  aplicate inculpaţilor de la câte 3 ani închisoare la câte 4 ani şi 8 luni închisoare , apreciind  că aceste pedepse, egale cu minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, corespund, sub aspectul naturii şi duratei lor, gravităţii  faptei comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpaţilor recurenţi, precum şi aptitudinii lor de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

Prin sentinţa penală nr. 103 din 9 mai 2012, în baza art. 211 al. 2 lit. b, c şi al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedura penala l-a condamnat pe  inculpatul  P.D., la o pedeapsă de 3 ani închisoare în detenţie.

În baza art. 71 Cod penal, pe perioada executării pedepsei instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală  a fost menţinut inculpatul în stare de arest.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii dispuse prin  ordonanţele Poliţiei mun. Marghita, din 05.04.2012, pe timp de 24 ore, precum şi durata arestării de 29 de zile  luate prin încheierea nr. 4/U/2012 din 06.04.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 863/255/2012, a Judecătoriei Marghita.

 În baza art. 211 al. 2 lit. b, c şi al. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul  L.A.C.,  la o pedeapsă de 3 ani  închisoare în detenţie.

În baza art. 71 Cod penal, pe perioada executării pedepsei instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 Cod penal

În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menţinut inculpatul în stare de arest.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii dispuse prin  ordonanţele Poliţiei mun. Marghita, din 05.04.2012, pe timp de 24 ore, precum şi durata arestării de 29 de zile  luate prin încheierea nr. 4/U/2012 din 06.04.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 863/255/2012, a Judecătoriei Marghita.

În baza art. 346 coroborat cu art. 14-20 din Codul de procedură penală au fost obligaţi inculpaţii în solidar  la plata în favoarea părţii civile O.I., a sumei de 30 000 lei.

În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei ,în favoarea avocatului din oficiu Hurban Adrian a sumei de 300 lei reprezentând onorar apărător potrivit delegaţiei nr. 2235/8.05.2012

În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 900 lei fiecare

A constatat judecătoria că, prin rechizitoriul dat în dosar nr. 1578/P/2011, înregistrat la instanţă la data de 27.04.2012  sub dosar nr. 952/255/2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita a dispus în temeiul art. 262 pct. 1 lit. b  Cod procedură penală trimiterea în judecată a inculpaţilor P.D. şi L.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 2 lit. „b,c” şi al.2/1 lit. „ a”  Cod penal .

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor  faptul că, s-au înţeles şi pregătit , în vederea deposedării  părţii vătămate O.I. de o sumă  considerabilă de bani.

Pentru a-i  câştiga încrederea părţii vătămate anterior datei tâlhăriei, inculpaţii s-au mai întâlnit cu partea vătămată  în circa 5 rânduri pentru a le schimba diferite sume de bani, recomandându-se unul preot celălat ucenic.

Astfel, în data de 02.12.2011, în jurul orelor 17.41, împreună cu T.G., cei doi inculpaţi s-a deplasat spre  Marghita cu un autoturism VW Golf, închiriat, pentru a-i sustrage prin violenţă banii părţii vătămate .

La întâlnire, în maşină,  partea vătămată a fost sugrumată de cei doi inculpaţi cu o funie şi curentată la braţul drept cu aparatul de electroşocuri.

În timpul în care partea vătămată încerca să scape de imobilizarea de funie, inculpatul P.D. a sustras cele trei teancuri de bancnote pe care le-a introdus în buzunarul din partea stângă a hainei, pe interior.

Între timp, inculpatul P.D. s-a ascuns în clădirea imobilului situat pe str. R. nr. 16, încercând să scape de poliţie şi partea civilă.

Inculpatul P.D. împreună cu numitul T.G. au împărţit banii, inculpatul P.D. primind suma de 4.000 lei, iar inculpatul L.A.C. primind de la P.D. tot suma de 4.000 lei, restul rămânând la numitul T.G. A doua zi, inculpaţii au plecat la Bucureşti, unde au cheltuit banii.

Audiat inculpatul P.D. în instanţă a recunoscut  săvârşirea faptei .

Audiat în instanţă inculpatul L.A.C., a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat să-i fie aplicate dispozitiile art. 320/1 Cod penală.

Partea vătămată  constituită  parte civilă  a solicitat să îi fie restituite sumele de bani care i s-au furat.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit declaraţiilor date de inculpaţi în faza de urmărire penală, în faţa instanţei cu ocazia arestării, precum şi  cu ocazia soluţionării fondului, în data de 02.12.2011, în jurul orelor 17.50, în timp ce se afla pe str. Jan Kalvin din Marghita, în autoturismul proprietate personală AR-07-TBZ, partea civila O.I. a fost deposedat prin violenţă de suma de 30.000 lei, de către două persoane necunoscute. Din cercetările efectuate au reieşit următoarele:

Potrivit declaraţiilor inculpatului P.D. ideea şi modalitatea comiterii acestei infracţiuni a aparţinut numitului T.G., pe care l-ar fi cunoscut în vara anului 2011, şi care s-a oferit să-l scape de datorii şi de interlopii din Oradea, aducându-i şi haine: fular, geacă şi o căciulă, şi deoarece purta barbă i-a cerut acestuia să nu se bărbierească, tot acesta a fost cel care i-a transportat cu maşina din Oradea în Marghita, dându-i de fiecare dată plicul cu valuta inculpatului P.D. şi indicându-i şi locul şi maşina unde urma să facă primul schimb.

Numitul T.G. i-a cerut inculpatului P.D. ca la următoarele schimburi valutare să fie însoţit de o persoană de încredere şi care să nu arate a interlop, respectiv să nu fie solid, musculos, astfel că acesta l-a contactat pe inculpatul L.A.C., căruia i-a propus „afacerea”.

În cursul lunii noiembrie 2011, partea civila O.I. a fost contactat în parcarea aflată pe str. R. din Marghita,  de către inculpatul P.D., care i-a cerut să-i schimbe suma de 5 000 euro, ocazie cu care s-a recomandat ca fiind preotul greco-catolic V., purtând o discuţie pe teme religioase şi făcând schimb de numere de telefon. Acesta i-a spus că urmează să se construiască o mănăstire între Zalău şi Marghita, că primeşte euro donaţi din străinătate, că doresc să schimbe mai multe sume de bani şi ajung mai mult seara.

După 2-3 zile, partea civila O.I. a fost contactat telefonic de către inculpatul P.D., care i-a cerut să-i efectueze un nou schimb de euro, întâlnindu-se în parcul de lângă Primăria Marghita, vis-a-vis de magazinul Bănuţel. De această dată, la întâlnire a venit inculpatul P.D. însoţit de inculpatul L.A.C., pe care acesta i l-a recomandat ca fiind ucenicul părintelui E. Partea vătămată le-a schimbat acestora suma de 8.000 euro, din care 5.000 euro i-a dat inculpatul P.D., iar 3.000 euro inculpatul L.A.C., această întâlnire având loc în jurul orelor 17.30 – 18.00.

Au mai urmat  a  treia întâlnire si respectiv a patra , în care partea civila le-a preschimbat inculpaţilor mai multe sume de bani.

Părţile s-au întâlnit si a cincea oară,  însă banii in suma de 3000 euro  i-au fost schimbaţi doar  inculpatului P.D.

Inculpaţii P.D. şi L.A.C. s-au gândit şi la modalitatea în care urma să se desfăşoare ultimul schimb valutar, numitul T.G.  recomandându-i inculpatului P.D. să aibă asupra lor un spray paralizant sau un pistol cu gaze, precum şi o funie. Tot acesta a fost cel care le-a spus să-l şi sperie şi să-l „şmenuiască”, dându-i inculpatului P.D. un teanc cu hârtii xeroxate tip bancnotă de 500 euro, spunându-le că dacă cumva partea vătămată opune rezistenţă să-l imobilizeze cu o frânghie de scaun şi un aparat de electroşocuri, deoarece iniţial le-a spus să-l sperie cu un pistol cu gaz, însă nu au reuşit să facă rost.

În baza acestei înţelegeri, inculpatul P.D. a primit o maşină de la T.G. şi împreună cu inculpatul L.A., s-au deplasat la un magazin chinezesc unde au cumpărat sfoara. Tatăl inculpatului L.A.C. a cumpărat aparatul cu electroşocuri dintr-un magazin din Oradea. Cei doi inculpaţi au plănuit ca laţul tip spânzurătoare făcut de către inculpatul P.D. să-i fie aruncat în jurul gâtului părţii vătămate de către inculpatul L.A.C., în timp ce inculpatul P.D. număra banii, iar în cazul în care partea vătămată opunea rezistenţă, inculpatul P.D. să folosească aparatul cu electroşocuri, pentru ca inculpatul L.A.C. să-l lege de scaun, iar după ce îi luau banii, să folosească sprayul cu piper.

Astfel, în data de 02.12.2011, în jurul orelor 17.41, împreună cu T.G., cei doi inculpaţi s-a deplasat spre  Marghita cu un autoturism VW Golf, închiriat, inculpatul P.D. contactându-l telefonic pe partea vătămată O.I., căruia i-a cerut să-i schimbe suma de 9 000 euro, partea vătămată acceptând, urmând să se întâlnească lângă depozitul de materiale de construcţii Mokatti.

Partea civilă a ajuns după circa 10 minute, având asupra sa echivalentul în lei a sumei de 9 000 euro, respectiv 38.790 lei, pregătiţi în trei teancuri a câte 10.000 lei fiecare, legaţi cu elastic, şi 8.800 lei, erau legaţi separat. În autoturism s-a urcat pe bancheta din partea dreaptă faţă inculpatul P.D., iar pe locul din spate partea stângă, s-a urcat inculpatul L.A.C.. Conform înţelegerii, partea vătămată a scos întreaga sumă de bani, respectiv cele trei teancuri cu 10 000 lei, le-a pus lângă schimbătorul de viteză, iar cei 8.800 lei i-a pus îndoiţi în bord, într-un spaţiu la vedere, cerându-i inculpatului P.D. să-i numere, inculpatul P.D. scoţând plicul cu bancnote false, ţinându-l pe genunchi. 

După ce a numărat cam jumătate din sumă, inculpatul P.D., l-a întrebat de două ori pe partea vătămată dacă sunt toţi banii, a doua oară întrebându-l pe un ton mai accentuat, moment în care partea civilă a auzit un foşnet în spatele său, de la haina de fâş pe care o purta inculpatul L.A.C. şi, instinctiv şi-a ridicat braţele. Imediat a auzit o lovitură în plafonul autoturismului şi a simţit o funie care i-a căzut peste cap şi peste mâinile ridicate. Partea vătămată a prins de sfoară şi a tras cu putere de aceasta, timp în care inculpatul P.D. a folosit aparatul cu electroşocuri, aplicându-i-l pe braţul drept, partea vătămată încercând să scape de funie, crezând că aparatul cu electroşocuri este un pistol. Cu mâna stângă a reuşit să deschidă portiera, lăsându-se pe scaun puţin pe spate, după care s-a aruncat în afara maşinii pe carosabil, în momentul căderii, trăgând şi funia după el, iar telefonul mobil căzându-i pe carosabil. 

În timpul în care partea vătămată încerca să scape de imobilizarea de funie, inculpatul P.D. a sustras cele trei teancuri de bancnote pe care le-a introdus în buzunarul din partea stângă a hainei, pe interior. Partea vătămată a strigat după ajutor, însă strada era pustie. Observându-l pe inculpatul L.A.C. că încerca să iasă din autoturism, pe partea stângă, i-a blocat portiera, pentru acest motiv, reuşind să iasă din maşină aproape concomitent cu inculpatul P.D. şi să fugă, respectiv inculpatul P.D. pe trotuar, în spatele inculpatului L.A.C. cu circa 3-4 metri, acesta fugind pe carosabil, înspre str. 1 Decembrie. Partea vătămată l-a urmărit pe inculpatul L.A.C., care era mai aproape de el până la intersecţia cu str. 1 Decembrie, unde l-a ajuns, acesta căzând şi i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona feţei însă când şi-a ridicat privirea, l-a observat pe inculpatul P.D., care era la o distanţă de 4-5 metri de acesta, că se îndrepta spre el cu mâna îndreptată cu aparatul cu electroşocuri despre care acesta a crezut că este pistol. Speriindu-se l-a abandonat pe inculpatul L.A.C. îndreptându-se spre depozitul de materiale de construcţii. Acolo, în colţul străzii, l-a observat pe martorul C.F. , căruia i-a cerut ajutorul, spunându-i că a fost tâlhărit, însă martorul nu a avut nicio reacţie. Partea vătămată a fugit spre maşină, inculpatul P.D. ridicându-l pe inculpatul L.A.C. şi fugind spre maşina părţii vătămate, ocolind biserica, şi traversând parcul spre strada Crişan. Partea vătămată i-a urmărit cu maşina până pe strada Crişan, unde l-a întâlnit pe martorul B.G. , pe care l-a întrebat dacă nu i-a văzut pe cei doi spunându-i că a fost tâlhărit. Martorul i-a spus că a observat cele două persoane ascunse după brazii ornamentali de pe stradă şi i-a cerut ajutorul pentru a-i prinde pe cei doi, avertizându-l totodată că au pistol. Auzind aceasta, martorul B.G. s-a speriat şi nu a mai intervenit, sunând la poliţie, la apelul de urgenţă 112, deoarece partea vătămată nu-şi mai găsea telefonul mobil, care îi căzuse anterior, pe carosabil lângă autoturism. Inculpaţii au reuşit să fugă, partea vătămată deplasându-se cu autoturismul la locul comiterii faptei unde şi-a găsit telefonul mobil şi funia cu care a fost imobilizat. În timpul căutării inculpaţilor, martorul G.T.A. i-a spus părţii vătămate că a văzut o persoană cu barbă şi început de chelie, conform descrierii fiind inculpatul P.D., care stătea la colţul clădirii situată lângă farmacia Arnica, însă nu l-au mai găsit.

Între timp, inculpatul P.D. s-a ascuns în clădirea imobilului situat pe str. R. nr. 16, în toaleta comună de pe palierul de la etajul I, unde, în rezervorul de la WC, a aruncat teancul cu cele 44 de hârtii, având imprimat pe ambele părţi impresiuni asemănătoare bancnotei de 500 euro, împreună cu 43 bucăţi de hârtie cu dimensiunea asemănătoare bancnotei, legaţi cu un elastic, pe care inculpatul P.D. le avea pregătite la comiterea faptei. Aceste teanc a fost ridicat de către organele de poliţie cu ocazia constatării infracţiunii. Pe geamul de la baie, inculpatul P.D. şi-a aruncat căciula şi ochelarii, care de asemenea au fost găsite şi ridicate de către organele de poliţie. Deoarece în imobil au intrat locatarii şi văzându-l pe inculpatul P.D., aceştia i-au cerut să iasă din toaletă şi să plece deoarece vor anunţa poliţie, inculpatul P.D. lăsând aparatul cu electroşocuri pe tabloul electric, care era situat înspre pod. Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a ridicat aparatul cu electroşocuri  de culoare neagră, fiind alimentat cu două baterii  şi un spray iritant cu piper.

Inculpatul P.D. a părăsit imobilul şi s-a deplasat până în dreptul Băncii T., unde conform discuţiei telefonice pe care a avut-o cu numitul T..G., a fost aşteptat de o maşină marca Hunday, condusă de un bărbat rămas neidentificat, care i-a transportat spre Oradea, la ieşirea din localitatea C., luându-l şi pe inculpatul L.A.C., care a reuşit să fugă din oraş peste câmp, deoarece numitul T.G. plecase.

 Inculpatul P.D. împreună cu numitul T.G. au împărţit banii, inculpatul P.D. primind suma de 4.000 lei, iar inculpatul L.A.C. primind de la P.D. tot suma de 4.000 lei, restul rămânând la numitul T.G. A doua zi, inculpaţii au plecat la Bucureşti, unde au cheltuit banii. Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei.

La stabilirea stării de fapt instanţa a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor din faza de urmărire penală şi declaraţiile acestora din faza de judecată, prin care au detaliat modul prin care au săvârşit fapta, împreună, pe timp de noapte.

Aceste depoziţii se coroborează cu declaraţia şi reclamaţia părţii civile, prin care reclama că i-a fost sustrasă prin violenţă suma de 30 000 lei. La aceste probe se adaugă şi  extrasul şi conţinutul interceptărilor efectuate în baza autorizaţiei emise de către Judecătoria Marghita în perioada ianuarie februarie 2012, potrivit cărora este identificat inculpatul P.D., care îşi sfătuieşte prietena” Noemi” să îşi schimbe telefonul pentru a nu fi interceptaţi.

Din aceleaşi convorbiri telefonice, consemnate în scris la procesul verbal de la dosar reiese teama inculpatului P.D. de a nu fi prins, acesta sfătuindu-şi prietena ca în cazul în care va fi ridicat de organele de poliţie să le spună părinţilor săi că este plecat în străinătate.

De asemenea cu ocazia cercetării la faţa locului s-au prelevat urme papilare din autoturismul părţii civile  marca Mitsubishi Pajero  care potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică  al IPJ Bihor , aparţin degetului arătător de la mâna stângă şi a degetului mare de la mâna dreaptă, a inculpatului P.D.

Acesta nu contestă starea de fapt recunoscând participaţia la comiterea infracţiunii şi de asemenea actele de urmărire penală efectuate cu privire la persoana sa.

Cei doi inculpaţi au descris în declaraţiile lor modul de comitere a faptelor împreună, după o prealabilă înţelegere. Mai mult aceştia au arătat la reconstituire modul în care au acţionat tâlhărindu-l pe partea civilă, cu aceasta ocazie în prezenţa martorilor asistenţi încheindu-se  proces verbal şi planşe foto.

Fapta precum si vinovăţia autorilor a fost stabilită şi din declaraţiile martorilor B.I.G., C.F., G.P.T.A., T.A., L.M.I., S.S., audiaţi în faza de urmărire penală, unii dintre aceştia asistând la urmărirea celor doi inculpaţi de către partea civilă.

Mai mult cu ocazia prezentării unui album fotografic din data de 20.02.2012, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul P.D. ca fiind cel care s-a recomandat preotul V., în prezenţa martorilor asistenţi  M.C. şi H.G., potrivit procesului verbal aflat la fila 89 din dosarul de urmărire penală.

Mai mult la data de  05.04.2012, partea vătămată l-a recunoscut din grup pe inculpatul L.A.C., conform procesului verbal, filele 94 si 104-106.

A reţinut prima instanţă că fapta inculpaţilor P.D. şi L.A.C., aşa cum este descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 2 lit. b, c şi al. 2 1lit. a Cod penal.

S-a reţinut apoi că, potrivit art. 320/1 alin.1 Cod procedură penală „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că, recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”

În şedinţa publică din 08.05.2012, inculpaţii au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrare în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşeşc  şi înţeleg să se preleveze de prevederile art.3201 al.7 Cod procedură penală.

Instanţa de judecată constatând că, din probele administrate, rezultă că fapta inculpaţilor este  stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoanele acestora  pentru a permite aplicarea unei pedepse, a admis cererea lor  pentru aplicarea prev. art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală.

S-a reţinut că, în privinţa faptei inculpatului, exista deci  probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituita  de art. 23 alin 11 din Constituie si art. 6  din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului  si art. 5 ind. 2 , art. 66 Cod penală  fiind răsturnată.

Astfel fiind, în baza art. 211 al. 2 lit. b, c şi al. 2 1lit. a Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, si art. 76 lit. c Cod penal,  cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin 7 Cod procedură penală, judecătoria l-a condamnat pe  inculpatul  P.D. la o pedeapsa de 3 ani  închisoare în detenţie.

În baza art. 71 alin 1 si 2 Cod penal, pe perioada executării pedepsei instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedura penală a fost menţinut  inculpatul în stare de arest.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus  din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii dispuse prin  ordonanţele Poliţiei mun. Marghita, din 05.04.2012, pe timp de 24 ore, precum şi durata arestării de 29 de zile  luate prin încheierea nr. 4/U/2012 din 06.04.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 863/255/2012, a Judecătoriei Marghita,.

 În baza art. 211 al. 2 lit. b, c şi al. 2 1lit. a Cod penal, cu aplicarea art.  74 lit.  a, c, si art. 76 lit. c Cod penal , cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul  L.A.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare în detenţie.

În baza art. 71  alin 1 si 2 Cod penal, pe perioada executării pedepsei instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art..64 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură  penală a fost menţinut inculpatul în stare de arest.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus  din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii dispuse prin  ordonanţele Poliţiei mun. Marghita, din 05.04.2012, pe timp de 24 ore, precum şi durata arestării de 29 de zile  luate prin încheierea nr. 4/U/2012 din 06.04.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 863/255/2012, a Judecătoriei Marghita.

La aplicarea şi stabilirea sancţiunii instanţa de fond a avut în vedere prevederile părţii generale a Codului penal cu privire la pedeapsa, criteriile de individualizare a pedepsei prev. la art. 72 Cod penal,  limitele speciale reduse ale pedepsei ca urmare a recunoaşterii faptelor, atitudinea sinceră a inculpaţilor, dar şi modul violent şi premeditat de comitere a infracţiunii.

La aplicarea pedepsei instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpaţii au ajutat la identificarea complicilor şi coautorilor, care în prezent sunt cercetaţi de parchet în dosarul disjuns,  precum şi regretul săvârşirii faptei.

S-a arătat că regretul sincer, precum şi lipsa antecedentelor  penale nu sunt însă  de natură să ducă la aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.

În acest sens pledează şi ecoul negativ al săvârşirii faptei în comunitate.

Infracţiunea de tâlhărie fiind săvârşită prin violenţă în public , şi în participaţie creează un sentiment de insecuritate generalizată cerând o reacţie promptă a instanţei.

Prin fapta delictuală a celor doi inculpaţi , partea civilă a suferit un prejudiciu în cuantum de 30 000 lei. Acest prejudiciu nu a fost contestat de către inculpaţi, ci dimpotrivă aceştia şi-au manifestat dorinţa de a repara acest prejudiciu.

Potrivit art. 1357 Cod civil „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

În speţa de faţă sunt întrunite şi probate, potrivit celor de mai sus,  în persoana inculpaţilor, toate cele patru condiţii ale răspunderii civile delictuale şi anume: fapta ilicită, rezultatul vătămător (prejudiciul), legătura de cauzalitate şi vinovăţia.

Având în vedere că fapta a fost săvârşita în participaţie de inculpaţi potrivit art. 1382 Cod civil cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.”

În baza art. 346 coroborat cu art. 14-20 din Codul de procedură penală, au fost obligaţi  inculpaţii, în solidar ,  la plata în favoarea părţii civile O.I., a sumei de 30 000 lei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita şi inculpaţii P.D. şi L.A.C., apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Prin recursul declarat, astfel cum a fost precizat de procurorul de şedinţă, parchetul a solicitat să se caseze sentinţa în principal în sensul de a se trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Marghita, iar în subsidiar în sensul de a se înlătura circumstanţele atenuante reţinute în sarcina celor doi inculpaţi recurenţi şi de a se majora pedepsele ce le-au fost aplicate acestora.

Cu privire la cererea principală s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală, respectiv faptul că există contradicţii între motivarea hotărârii şi dispozitivul acesteia, în sensul că instanţa de judecată a reţinut în mod nejustificat, în cuprinsul hotărârii, în favoarea ambilor inculpaţi, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a şi c Cod penal, fără să le motiveze temeiurile de drept şi de fapt ale reţinerii acestora, obligaţie de decurge din prevederile art. 356 lit. c Cod procedură penală, în contradicţie cu dispozitivul hotărârii, unde nu mai sunt reţinute circumstanţele atenuante, nefiind suficientă menţionarea circumstanţelor atenuante în cuprinsul hotărârii.

Cu privire la cererea subsidiară s-a apreciat că pedeapsa ce le-a fost aplicată inculpaţilor este nejustificat de blândă, după cum nejustificate şi nelegale sunt şi circumstanţele reţinute în favoarea acestora.

De asemenea, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea blândă şi în alte limite  în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, instanţa de fond aplicând o pedeapsă sub minimul special, reţinând în favoarea inculpaţilor că au ajutat la identificarea complicilor şi coautorilor, care în prezent sunt cercetaţi de parchet în dosarul disjuns, precum şi regretul săvârşirii faptei şi lipsa antecedentelor penale.

S-a mai arătat că, din probele administrate în cauză a reieşit că inculpaţii s-au sustras urmăririi penale, după comiterea faptei plecând la Bucureşti, unde au stat o perioadă, cheltuind banii sustraşi, îngreunând urmărirea penală, identificarea tuturor participanţilor şi zădărnicind aflarea adevărului, iar recunoaşterea inculpaţilor a fost doar una de conjunctură, fiind puşi în faţa probelor şi doar parţială, declaraţiile acestora fiind nesincere şi contradictorii.

Totodată, s-a arătat că inculpaţii nu au depus nici un efort pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii şi niciun demers pentru recuperarea prejudiciului.

Inculpatul  recurent P.D.,  a solicitat să se caseze sentinţa în sensul de a se  în sensul de a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, apreciind că  scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea sa de libertate. S-a arătat că în favoarea inculpatului s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a şi c Cod penal, cărora de altminteri li s-a şi dat eficienţă, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală dar, dintr-o eroare materială, nu au fost menţionate în dispozitivul hotărârii. S-a apreciat că, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului recurent, împrejurarea că acesta este la primul contract cu legea penală, a formulat un denunţ împotriva complicelui T.G., la care nu se putea ajunge fără denunţul inculpatului, se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată acestuia, inculpatul recurent meritând o şansă.

Inculpatul recurent L.A.C., prin recursul declarat, a solicitat să se caseze sentinţa în sensul de a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată şi a se dispune suspendarea sub supraveghere.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 395/6 şi art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea a constatat  că aceasta este nelegală şi netemeinică sub aspectele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Astfel,  instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceştia încadrarea juridică corespunzătoare şi a admis în mod justificat cererea formulată de cei doi inculpaţi, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, dar nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate acestora, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.

Cât priveşte admiterea cererii formulate de cei doi inculpaţi, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, curtea va reţine că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi, iar cei doi inculpaţi au recunoscut în faţa instanţei de fond comiterea faptelor şi au solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care şi le-au însuşit, declarând că le cunosc.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaţilor, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 72 Cod penal.

Astfel, infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani, iar cum în cauză a fost admisă cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, limitele de pedeapsă s-au redus corespunzător  de la  4 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni.

Or, prima instanţă, fără a reţine în favoarea celor doi inculpaţi recurenţi circumstanţe atenuante, le-a aplicat pedepse sub minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală.

Nu a fost  primită susţinerea parchetului în sensul că există contradicţie între considerentele hotărârii şi dispozitivului acesteia, câtă vreme în cuprinsul sentinţei judecătorul fondului nici nu a susţinut că se vor  reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante şi nici nu a motivat în vreun fel necesitatea aplicării acestora, în fapt fiind în prezenţa unei simple menţionări a dispoziţiilor legale care le reglementează în partea finală a considerentelor hotărârii, atunci când se face vorbire despre pedepsele ce le vor fi aplicate inculpaţilor, fiind evident că suntem în prezenţa unei erori de redactare.

Am fi fost în prezenţa unei erori materiale, astfel cum a susţinut apărătorul unuia dintre inculpaţi, în cazul în care în considerentele hotărârii judecătorul ar fi arătat care anume circumstanţe atenuate le sunt aplicabile inculpaţilor şi ar fi motivat reţinerea lor, iar în dispozitivul hotărârii  nu  le-ar fi menţionat, sau în cazul în care acestea s-ar fi regăsit în minuta sentinţei, iar nu şi în dispozitivul acesteia.

Astfel fiind, în urma admiterii recursului declarat de parchet, curtea a dispus  majorarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaţilor de la câte 3 ani închisoare la câte 4 ani şi 8 luni închisoare.

Curtea a apreciat că aceste pedepse, egale cu minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, corespund, sub aspectul naturii şi duratei lor, gravităţii deosebite a faptei comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpaţilor recurenţi, precum şi aptitudinii lor de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

În raport de natura şi modalitatea concretă în care cei doi inculpaţi recurenţi au comis fapta, premeditând-o, de mijloacele folosite, de atitudinea avută de aceştia după comiterea faptei, nu se pot reţine în favoarea lor circumstanţe atenuante.

Împrejurarea că cei doi inculpaţi recurenţi au recunoscut comiterea faptei a fost valorificată prin admiterea cererii de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, iar celelalte argumente aduse de apărare în circumstanţiere au fost de asemenea valorificate la individualizarea pedepsei care este egală cu minimul special.

S-a menţinut  dispoziţia instanţei de fond de aplicare a dispoziţiilor art. 71 Cod penal, dar s-au interzis  doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, interzicerea dreptului la vot fiind o măsură disproporţională în raport cu gravitatea faptei comise precum şi cu persoana inculpaţilor recurenţi.

În raport de cele mai sus arătate, curtea a reţinut că recursurile celor doi inculpaţi sunt nefondate şi au fost  respinse ca atare, neimpunându-se nici reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea celor doi inculpaţi, nici reducerea pedepselor şi cu atât mai puţin suspendarea executării sub supraveghere a executării acestora.

Chiar dacă anterior comiterii faptelor aceştia au avut un comportament social dezirabil, modalitatea concretă în care au gândit şi comis fapta duc la concluzia că, în cazul lor, singura modalitate în care pedeapsa îşi va atinge scopul este privarea de libertate.

Faţă de cele ce preced curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a admis  recursul parchetului şi a casat  sentinţa în  sensul că s-au majorat  pedepsele ce le-au fost aplicate inculpaţilor de la câte 3 ani închisoare la câte 4 ani şi 8 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, fiind deduse din pedepse durata reţinerii şi arestării  preventive din 5 aprilie 2012 până la zi.

De asemenea, deşi aşa cum s-a arătat mai sus, în favoarea inculpaţilor nu au fost reţinute de către instanţa de fond circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a şi c Cod penal, fiind menţionate doar în considerentele hotărârii atunci când se vorbeşte despre pedepsele ce urmează a fi aplicate, curtea a procedat  la înlăturarea acestora, pentru a înlătura orice dubiu cu privire la acestea.

Totodată,  în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b  Cod procedură penală, s-au respins  ca nefondate recursurilor celor doi inculpaţi care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, au fost  obligaţi la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

Domenii speta

Spete similare