Recurs litigii cu profesionişti. insolvenţă. cerere de repunere în termenul de înregistrare a declaraţiei de creanţă. neincidenţa prevederilor art.7 alin.(3) teza a ii – a din legea nr.85/2006 – creditor care putea fi identificat. art.7, art.28, art.61 d

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE ÎNREGISTRARE A DECLARAŢIEI DE CREANŢĂ. NEINCIDENŢA PREVEDERILOR ART.7 ALIN.(3) TEZA A II – A DIN LEGEA NR.85/2006 – CREDITOR CARE PUTEA FI IDENTIFICAT.

art.7, art.28, art.61 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.180/C/12.03.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin SENTINŢA nr. 2581/F/2012 din 31 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul BT L. T.  IFN S.A. C. N.  în contradictoriu cu administratorul judiciar R. IPURL. O.

Pentru a pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele :

Prin Încheierea comercială nr. 802/F/25.03.2010 pronunţată de către Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC P. C. SRL, fiind stabilit ca şi termen limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă 25.05.2010. Deschiderea procedurii insolvenţei a fost publicată de către administratorul judiciar în ziarul Jurnalul de dimineaţă, precum şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 65306/30.04.2010 ( filele 56-57 vol. I ).

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. De la această regulă alineatul 3 al aceluiaşi articol instituie două excepţii : comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, ambele urmând să se facă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Întrucât există însă posibilitatea ca nu toţi creditorii să fie identificaţi în etapa incipientă a procedurii, teza a II-a a acestui alineat reinstituie regula prescrisă de alineatul 1 al art. 7.

Legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de categoria din care face parte creditorul, citarea prin publicitate instituită cu titlu general de art. 95 Cod procedură civilă fiind înlocuită cu modalitatea specială prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Respectarea celor două modalităţi de citare reprezintă o condiţie necesară şi suficientă pentru ca prezumţia instituită de lege referitoare la deschiderea procedurii şi termenele care încep să curgă să îşi găsească aplicabilitatea. De altfel, art. 61 alin. 1 şi 3 prevede în mod expres că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar ca trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor.

Interpretarea dispoziţiilor amintite conduce la concluzia că numai în măsura în care a fost depusă lista respectivă, incumbă administratorului judiciar obligaţia de a proceda la notificarea individuală a fiecărui creditor. În ipoteza în care lista nu a fost depusă, notificarea făcută prin cele două mijloace de publicitate – ziar de largă circulaţie şi Buletinul Procedurilor de Insolvenţă – suplineşte notificarea individuală.

Aşa fiind, judecătorul sindic a reţinut că a fost depusă de către creditor declaraţia de creanţă după expirarea termenului limită fixat prin sentinţa de deschidere a procedurii, astfel încât a consideră că în mod corect administratorul judiciar a considerat-o tardivă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat a declarat recurs creditoarea SC BT L. T. IFN SA C. N. , solicitând modificarea acesteia în sensul  admiterii cererii de repunere în termenul legal de declarare a creanţei, cu cheltuieli de  judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentinţa atacată este nelegală, instanţa de fond  interpretând în mod greşit  actele existente la dosar, făcând o aplicare greşită  a legii.

Motivul esenţial pentru care înţelege să critice hotărârea pronunţată de judecătorul  sindic constă, a susţinut recurenta, tocmai în neobservarea de către instanţa de fond a posibilităţii certe de identificare de către administratorul judiciar a calităţii sale de creditor al SC  P.  C.  SRL.

Astfel, s-a arătat de către recurentă că, deschiderea procedurii insolvenţei s-a făcut la cererea debitoarei, care avea obligaţia să depună nu numai  lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c. din Legea insolvenţei, dar şi o listă completă cu toate bunurile  societăţii, cu menţiunea că pentru bunurile grevate se vor  menţiona datele din registrele de publicitate.

Calitatea sa de creditor reieşea, a susţinut recurenta, din  actele puse la îndemâna administratorului judiciar de către  debitoare şi autorităţi publice, acte pe care le-a avut în vedere la stabilirea raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei prevăzut de art. 59.

Mai mult, R. IPURL este administrator judiciar şi al societăţii R. E. SRL, utilizatorul  din contractele de leasing care au fost garantate prin contractul de ipotecă, utilizator asupra căruia s-a deschis procedura de insolvenţă anterior declanşării procedurii asupra debitoarei.

Ori, prin cererea sa de creanţă din 10.03.2010 împotriva  SC R. E.  SRL, recurenta a învederat că a arătat expres că SC P.  C.  SRL a garantat creanţa prin contractul de ipotecă, împrejurări faţă de care se  apreciază că nu este posibil ca administratorul judiciar să nu o fi putut identifica pe recurenta creditoare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, articolul 304 1  Cod Procedură Civilă, art. 8, art. 20 lit.c, art. 55, 58 şi 59 din Legea nr.85/2006.

Intimata, prin reprezentanta sa, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor  de recurs cât şi din oficiu, conform articolului  3041 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut  următoarele:

Prin Încheierea nr. 802/F/25.03.2010, pronunţată de  Tribunalul Bihor s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva SC P.  C. SRL, fiind stabilit termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă la data de  25.05.2010.

Deschiderea procedurii insolvenţei a fost publicată de către administratorul judiciar în ziarul „Jurnalul de dimineaţă „ precum şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 65306/30.04.2010.

Creditoarea recurentă a formulat  cererea de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei  la data de 19.10.2012, cerere prin care a solicitat de asemenea şi repunerea sa în termenul legal de introducere a cererii susţinând că nu a fost notificată  potrivit Codului de Procedură Civilă cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC P. C. SRL, cu toate că administratorul judiciar era obligat să procedeze în acest fel, fiind un creditor cunoscut al debitoarei.

Cererea de înscriere a acestei creditoare la masa credală a falitei, a fost apreciată ca tardivă de către administratorul judiciar al falitei, iar judecătorul sindic a respins contestaţia  acesteia, prin care se solicită repunerea în termenul legal de formulare a declaraţiei de creanţă.

Examinând această chestiune a tardivităţii formulării declaraţiei de creanţă, este de relevat că, într-adevăr potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, „ citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă ….” însă, potrivit alin. (3) al aceluiaşi  articol „ prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de Procedură Civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putu fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit.c procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată  prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.”

Criticile invocate de către recurentă cu privire la  neobservarea de către judecătorul sindic a posibilităţii certe de identificare de către administratorul judiciar a calităţii acesteia de creditor al societăţii debitoare, sunt apreciate de instanţa de recurs ca fiind fondate pentru următoarele  considerente:

Astfel,  cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost formulată de chiar debitoarea SC P.  C.  SRL, situaţie în care aceasta trebuie să fie însoţită printre altele de lista cuprinzând numele şi adresele creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora : certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă  (articolul 28 lit. c).

Or, în speţă, recurenta SC BT L.  T.  IFN SA are o creanţă născută  anterior deschiderii procedurii insolvenţei  debitoarei care, prin contractul de  garanţie  imobiliară autentificat sub nr. 135/06.03.2009, de către Biroul Notarului Public  M. L. (fila 23 recurs ), în calitate de garant-ipotecar a constituit în favoarea  recurentei dreptul de ipotecă pentru suma de 96.857 Euro şi a consimţit  la notarea în CF a acesteia, contract încheiat alături de părţile  din litigiu şi de către debitoarea SC R.  E. SRL, aceasta din urmă având calitatea de  utilizator în contractele de leasing financiar încheiate cu SC BT L. T.  IFN SA.

Pe de altă parte, dreptul de ipotecă şi interdicţia de înstrăinare şi grevare în favoarea creditoarei recurente, au fost notate în CF nr. 150228 C!-U3 O. , imobile care formează proprietatea debitoarei SC P.  C.  SRL  după cum  reiese din copia extrasului de CF depusă la dosar.

Mai mult, administratorul judiciar al acesteia, R. IPURL este administrator judiciar şi al SC R. E. SRL, utilizatorul  din  contractele de leasing garantate de către  SC P.  C. SRL  prin contractul de garanţie  imobiliară, evocat mai sus.

Pe de altă  parte, în tabelul  de creanţe al SC R. E.  SRL întocmit de către acelaşi administrator judiciar la data de 23.03.2010 (filele 14-126 recurs) creditoarea recurentă figurează înscrisă la poziţia 4 cu creanţa garantată, garanţia fiind tocmai ipoteca consimţită de către debitoarea din prezenta cauză.

Din cele relevate mai sus, reiese că în speţă nu se poate reţine incidenţa  prevederilor art. 7 alin. (3) teza a II-a din Legea 85/2006, deoarece, creditoarea recurentă nu poate fi încadrată în categoria creditorilor care „ nu au putut fi identificaţi„ în înţelesul textului evocat, toate împrejurările la care s-a făcut trimitere, demonstrând contrariul, considerente faţă de care, instanţa de recurs a apreciat că se impunea că SC BT L. T. IFN SA să fie notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei conform art. 7 alin. (3) teza I  din Legea insolvenţei , respectiv, conform codului de procedură civilă.

Având în vedere că, în cauză  acest lucru nu s-a realizat, Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceasta este în termenul legal de formulare a declaraţiei de creanţă, în lipsa dovezii de comunicare a notificării, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin. (2)  coroborat cu art. 304 pct. 9 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a admis ca fondat recursul de faţă, iar pe cale de consecinţă a modificat Sentinţa nr. 2501/F/31.10.2012 a Tribunalului Bihor, în sensul că a admis cererea creditoarei de repunere în termenul  de formulare a declaraţiei de creanţă şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea verificării de către administratorul judiciar a creanţei creditoarei.

În baza art. 274 Cod Procedură Civilă, a obligat  intimatul  la plata cheltuielilor de judecată  în favoarea  recurentei în cuantum de 76,89 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru şi cheltuieli de deplasare la instanţă justificate cu chitanţele  depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare