Anulare act

Dosar nr. 2355/89/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 433/CA

Şedinţa publică de la 05 Mai 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

S-a luat în examinare pronunţarea  cauzei civile pe contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta SC T SRL Vaslui,  în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Vaslui şi Consiliul Local al Municipiului Vaslui, , având ca obiect anulare act emis de autorităţi publice locale .

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul  acestei instanţe sub nr. 2355/89/2013 din data de 10.06.2013, reclamanta SC T SRL Vaslui, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Vaslui şi  Consiliul Local Vaslui, a solicitat: anularea Deciziei de impunere nr. 11916/18.01.2013, emisa de către Unitatea Administrativ Teritoriala, Municipiul Vaslui pentru impunerea de impozite asupra terenului societăţii, conform zonării străzilor; anularea Hotărârii Consiliului Local Vaslui nr. 113/2010, privind aprobarea reactualizării zonării municipiului Vaslui şi a localităţilor componente; schimbarea categoriei de încadrare pentru stabilirea impozitului din zona de impozitare „B" în zona de impozitare „D", în funcţie de utilităţile realizate de UAT în imediata apropiere a amplasamentului si de care beneficiază societatea.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat  că este o societate comercială care are ca obiect de activitate transformarea lemnului brut şi alte activităţi, având  un punct de lucru pentru desfăşurarea activităţii amplasat în zona industrială la limita municipiului Vaslui cu comuna Puşcaşi, zona care în prezent este lipsită de interes, deocamdată, pentru orice investitor datorită utilităţilor de care dispune şi a distanţei mari la care se află faţă de municipiu.

A mai arătat reclamanta că UAT, în mod eronat, a încadrat societatea reclamantă aflată cu punct de lucru din municipiul Vaslui, în zona de impozitare „B", întrucât societatea la acest punct de lucru nu beneficiază de racord propriu la reţeaua de alimentare cu energie electrică, nu beneficiază de reţea de alimentare cu gaz metan, nu beneficiază de reţea de telefonie fixă, nu beneficiază de transport urban întrucât niciun mijloc de transport urban nu are staţie de călători la o distanţă mai mică de 100 m, cea mai apropiata staţie de transport urban aflându-se la o distanţă de circa 1 km faţă de punctul de lucru al societăţii.

Prin plângerea prealabilă nr. 11/31.01.2013, reclamanta a solicitat UAT reanalizarea şi reîncadrarea în categoria corectă şi legală de impozitare a societăţii funcţie de utilităţile de care dispune.

Răspunsul comunicat de către UAT Vaslui prin adresa nr. 78907/22.02.2013, prin care spune că cererea nu a primit aviz favorabil pentru a fi reanalizată, nu a  mulţumit reclamanta întrucât criteriile pe care s-a realizat punctajul de încadrare a zonei nu corespund cu realitatea din teren. Nu este corect şi nu se poate accepta ca societatea reclamantă sa achite aceleaşi taxe si impozite pe teren şi clădiri cu societăţi aflate pe aceeaşi stradă însă care beneficiază de toate utilităţile necesare unei bune funcţionari, utilităţi enumerate în raportul de zonare a străzilor din municipiul Vaslui.

Din aceste motive, reclamanta a solicitat să se dispună anularea deciziei de impunere susmenţionata, anularea HCL nr. 113/2010 care nu a fost comunicata reclamantei, obligarea UAT Vaslui la reanalizarea încadrării societăţii în categoria de zonă corespunzătoare, în funcţie de utilităţile de care beneficiază, şi stabilirea impozitului datorat prin încadrarea în preţurile corespunzătoare în funcţie de zona şi utilităţi, respectiv în categoria D şi admiterea efectuării unei expertize tehnice pentru constatarea realităţii din teren.

In drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 11, alin. 1, lit. c din Legea nr. 554/2004.

Pârâţii Municipiul Vaslui şi Consiliul Local al Municipiului Vaslui au formulat întâmpinare faţă de acţiunea formulată de reclamanta SC T SRL prin care au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în temeiul art. 430 C.proc.civ., arătând că prin cererea nr. 2381/89/2012, reclamanta din prezenta cauză, a învestit instanţa de judecată în dosarul nr. 2381/89/2012, cu aceeaşi cerere prin care a solicitat schimbarea categoriei de încadrare pentru stabilirea impozitului din zona B în zona D de impozitare şi în subsidiar a deciziilor de impunere prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale reprezentând impozit teren, aferent terenului situat în Vaslui, deţin în proprietate de către aceasta.

Pârâţii au precizat că cererea a fost soluţionată definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 80/CA/21.01.2013 de către Tribunalul Vaslui. De asemenea, pentru o mai bună administrare a prezentei cauze, pârâţii au solicitat conexarea prezentei cereri cu dosarul nr. 2381/89/2012 al Tribunalului Vaslui, unde s-au formulat apărări.

De asemenea, pârâţii au invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, arătând că, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin art. 7 din Legea nr. 554/2004 este aceea că respectarea procedurii prealabile reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii.

In speţa de faţă, contestatoarea nu respectă dispoziţiile legale precizate, în sensul că nu a formulat plângerea prealabilă împotriva deciziilor de impunere a căror anulare o cere direct instanţei. Deşi contestatoarea susţine faptul că prin adresa nr. 11/13.01.2013, a înţeles de fapt să conteste actul administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr. 11916/18.01.2013, consideră pârâţii că argumentele privind reanalizarea încadrării în zona de impozitare, nu pot fi reţinute pentru a pronunţa o soluţie de respingere a excepţiei invocate.

În susţinerea celor menţionate, pârâţii au invocat dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală, conform cărora prin decizie de impunere de stabilesc obligaţii fiscale datorate bugetului la care se fac venit. Prin urmare, prin decizia de impunere contestată de către SC T SRL, nu a fost stabilită încadrarea într-o zonă din cadrul localităţii, ci cuantumul impozitului pe teren, datorat bugetului local al municipiului Vaslui.

Pe fondul cauzei, pârâţii au arătat că, în conformitate cu prevederile pct. 4 din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare ale Codului Fiscal, delimitarea zonelor şi stabilirea numărului acestora, atât în intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor, se stabilesc prin hotărârile adoptate de către consiliile locale potrivit art. 247 lit. b) din Codul fiscal, în funcţie de: poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, pe baza documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, a registrelor agricole, a evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau a oricăror alte evidenţe agricole sau cadastrale.

De asemenea, potrivit HCL nr. 113/2010 privind aprobarea reactualizării zonării municipiului Vaslui şi a localităţilor componente în vederea aplicării corecte a taxelor şi impozitelor în anul 2011, str. Metalurgiei, se încadrează în zona „B" de impozitare, întrucât însumează punctajul de 5,5, astfel: categoria localităţii - municipiu reşedinţă de judeţ = 1 punct; amplasare teren - zona periferică = 0,5 puncte; acces teren la căi de comunicaţii - asfalt, beton, pavele = 1 punct; echiparea cu utilităţi: o energie electrică -0,5 puncte; o reţele de apă - 0,5 puncte; o reţele de canalizare - 0,5 puncte; o reţele de telefonie - 0,5 puncte; o reţele de gaze naturale - 0 puncte; o reţele de energie termică - 0 puncte; o reţele de transport urban - 0,5 puncte; restricţii folosire conform PUG - compatibil PUG = 0,5 puncte.

 Mai mult, încadrarea în zona B din cadrul localităţii a terenului situat în Vaslui, str. Metalurgiei,  nu a suferit modificări în ceea ce priveşte încadrarea, cel puţin în ultimii 5 ani.

De asemenea, au precizat pârâţii faptul că, în anul 2010, organul fiscal din cadrul Municipiului Vaslui - Serviciul Finanţe Publice Locale, a efectuat activitatea de inspecţie fiscală, al cărei rezultat a fost consemnat în raportul de inspecţie fiscală nr. 103626/16.08.2010, raport ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere privind creanţele datorate bugetului local, în urma inspecţiei fiscale, în anul 2010, nr. 103627/16.08.2010. Prin actul administrativ menţionat au fost stabilite obligaţii fiscale aferente terenului situat în Vaslui, str. Metalurgiei, în conformitate cu aceleaşi prevederi legale precizate mai sus, iar cuantumul şi modul de stabilire nu au fost contestate de către SC TSRL.

S-a mai precizat de pârâţi că, prin adresa nr. 79035/14.02.2011, confirmată de primire la data de 21.02.2011, către contestatoare a fost înaintată decizia de impunere nr. 1685/10.02.2011 pentru stabilirea impozitului pe teren, act administrativ ce nu a fost contestat niciodată.

In drept, pârâţii au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ale legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, art. 205 şi 430 Cod de Procedură Civilă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.12.2013 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. 11916/18.01.2013, reţinându-se că în instanţă se poate formula numai contestaţie împotriva deciziei pronunţată în contestaţia administrativă, faţă de prevederile art. 218 alin. 2 C.proc.fisc., urmând a fi respinsă ca  inadmisibil capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 11916/18.01.2013 emisă de Municipiul Vaslui – Serviciul Finanţelor Publice Locale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, prin Decizia de impunere nr. 11916/18.01.2013 emisă de Municipiul Vaslui – Serviciul Finanţelor Publice Locale, s-a stabilit un impozit pe teren şi construcţii în valoarea totală de 14.033 lei, pentru imobilul teren în suprafaţă de 35021,59 mp aparţinând reclamantei situat în Vaslui, str. Metalurgiei jud. Vaslui.

Prin adresa nr. 11/31.01.2013, reclamanta a solicitat UAT Municipiul Vaslui reanalizarea şi reîncadrarea în categoria corectă şi legală de impozitare a societăţii funcţie de utilităţile de care dispune, solicitării sale răspunzându-i-se prin adresa nr. 78907/22.02.2013 a UAT Municipiul Vaslui, prin care spune că cererea nu a primit aviz favorabil pentru a fi reanalizată.

Decizia de impunere a fost emisă de organul fiscal al UAT a Municipiului Vaslui, prin raportare la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului nr. 113/2010 privind aprobarea reactualizării zonării Municipiului Vaslui şi a localităţilor componente în vederea aplicării corecte a taxelor şi impozitelor în anul 2011.

Potrivit anexei la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Vaslui str. Metalurgiei (în întregime), pe care se află şi punctul de lucru al societăţii reclamante, este încadrată în zona B de impozitare, cu un punctaj de 5,5.

În drept, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ fiscal pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, precum şi la repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Reclamanta, prin prezenta cerere de chemare în judecată a solicitat prin capătul al II-lea de cerere anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Vaslui  nr. 113/2010 privind aprobarea reactualizării zonării municipiului Vaslui şi a localităţilor componente, cu consecinţa schimbării categoriei de încadrare pentru stabilirea impozitului din zona de impozitare „B" în zona de impozitare „D", iar în finalul cererii a solicitat obligarea UAT Vaslui la reanalizarea încadrării societăţii în categoria de zonă corespunzătoare, în funcţie de utilităţile de care beneficiază, şi stabilirea impozitului datorat prin încadrarea în preţurile corespunzătoare în funcţie de zona şi utilităţi, respectiv în categoria D.

Faţă de prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, tribunalul constată că capetele al II-lea şi al III-lea ale cererii de chemare în judecată au ca obiect anularea unui act administrativ unilateral cu caracter normativ şi recunoaşterea dreptului pretins, respectiv acela ca imobilul proprietatea sa să fie încadrat în zona de impozitare ”D”, aceste cereri putând face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.

Totodată, având în vedere sentinţa civilă nr. 80/CA/21.01.2013, instanţa nu poate reţine existenţa unei autorităţi de lucru judecat, astfel cum se apără pârâţii prin întâmpinare, câtă vreme nu există identitate de păţi. În prezenta cauză, s-a solicitat  prin al II-lea capăt de cerere schimbarea încadrării în zonă a terenului aparţinând societăţii recalamante în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Vaslui, iar în dosarul nr. 2381/89/2012, calitatea de pârât a avut-o Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Vaslui.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar  reţine o identitate parţială de părţi între cele două cauze, tribunalul constată că prin sentinţa nr. 80/CA/21.01.2013 a Tribunalului Vaslui cererea reclamantului nu a fost soluţionată pe fond, instanţa reţinând că „atributul schimbării categoriei de încadrare a zonelor în vederea stabilirii impozitului aparţine consiliului local şi nu organului fiscal”. Cel mult, autoritatea de lucru judecat ar putea fi opusă reclamantei într-un alt litigiu, în contradictoriu cu organul fiscal, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pe fondul cauzei, tribunalul arată că, potrivit art. 258 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local .

Prin Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, la art. 247 alin. 4 pct. 1 se prevede că delimitarea zonelor şi stabilirea numărului acestora, atât în intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor, se stabilesc prin hotărârile adoptate de către consiliile locale ..., în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, pe baza documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, a registrelor agricole, a evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau a oricăror alte evidenţe agricole sau cadastrale.

Astfel, conform art. 258 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 şi art. 247 din HG nr. 44/2004, Consiliul Local al Municipiului Vaslui are competenţa de a stabili zonele de încadrare a terenurilor în vederea calculării de către organul fiscal al unităţii administrativ teritoriale a impozitelor pe terenuri. În baza acestei prevederi legale, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Vaslui a adoptat Hotărârea nr. 113/2010  privind aprobarea reactualizării zonării municipiului Vaslui şi a localităţilor componente şi anexa la această hotărâre. În tabelul anexă la Hotărârea CL Vaslui nr. 113/2010 str. Metalurgiei a fost încadrată în zona B, cu un punctaj de 5,5.

Conform art. 247 alin. 6 pct. 1 din HG nr. 44/2004, în cazul în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale se impun modificări ale delimitării zonelor, consiliile locale pot adopta hotărâri în acest sens numai în cursul lunii mai pentru anul fiscal următor. Neadoptarea de modificări ale delimitării zonelor în cursul lunii mai corespunde opţiunii consiliilor locale respective de menţinere a delimitării existente a zonelor pentru anul fiscal următor.

Toate aceste hotărâri adoptate de către Consiliul Local, inclusiv cea contestată în prezenta cauză, sunt de interes general pentru comunitatea Municipiului Vaslui şi nu reglementează situaţia particulară a societăţii reclamante, astfel încât nu se impunea comunicarea acestei hotărâri reclamantei pentru a-şi produce efectele.

De asemenea, încadrarea în zonele de impozitare s-a făcut prin Hotărârea CL Vaslui nr. 113/2010, având în vedere cartierele, satele sau străzile şi nicidecum proprietăţile individuale, astfel încât nu s-ar putea dispune de către instanţă modificarea Hotărârii CL Valsui nr. 113/2010 doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă, întrucât s-ar ajunge la transformarea parţială a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, într-un act administrativ unilateral cu caracter individual.

De altfel, instanţa nu ar putea dispune modificarea în parte a Hotărârii CL Vaslui nr. 113/2010 doar în ceea ce priveşte str. Metalurgiei, decât cu încălcarea prevederilor privind modificarea delimitării zonelor de încadrare, atribuţie ce cade în competenţa exclusivă a Consiliului Local al Municipiului Vaslui, care poate adopta hotărâri în acest sens.

În ceea ce priveşte legalitatea Hotărârii CL Vaslui nr. 113/2010 a cărei anulare se solicită, tribunalul constată că singura critică de nelegalitate vizează faptul că aceasta nu a fost comunicată reclamantei, critică înlăturată de către instanţă pentru motivele mai sus expuse.

Nici solicitarea reclamantului de obligarea a UAT Vaslui la reanalizarea încadrării societăţii în categoria de zonă corespunzătoare nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, după cum s-a arătat mai sus, atribuţia stabilirii sau modificării zonelor de încadrare aparţine autorităţii deliberative din cadrul administraţiei publice locale, respectiv Consiliului Local al Municipiului Vaslui, iar pe de altă parte,  instanţa de contencios administrativ nu poate impune Consiliului Local al Municipiului Vaslui obligaţia de adopta o hotărâri în sensul dorit de către reclamantă.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte primul capăt de cerere şi ca neîntemeiată pentru rest.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 11916/18.01.2013 emisă de Municipiul Vaslui – Serviciul Finanţelor Publice Locale.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T SRL VASLUI, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Vaslui şi Consiliul Local al Municipiului Vaslui, .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se  va depune la Tribunalul Vaslui.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 05.05.2014.

Domenii speta

Spete similare