Comercial –plată dividente

Dosar nr. 2215/88/2008

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 68

Şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2009

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.2215/88/2004, reclamantul .... a chemat în judecată pe pârâta SC .... SA BUCUREŞTI, solicitând obligarea acesteia la plata dividendelor cuvenite pentru anii 2006 şi 2007, a dobânzii legale pentru plata cu întârziere a acestor drepturi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în cursul anilor fiscali 2006 şi 2007 pârâta a realizat profit şi a plătit dividende acţionarilor, însă deşi s-a adresat în scris pentru încasarea drepturilor băneşti cuvenite, nu a primit nici un răspuns.

În drept, reclamantul a invocat prev.Legii nr.31/1990, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei, în copie actul său de identitate, fişa acţionarului la data de 15.10.2002 şi cererea nr.94/8.05.2008.

În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia de necompetenţă materială, motivat de faptul că obiectul cauzei are o valoare sub limita prevăzută de art.2 Cod proc.civilă, astfel că Judecătoria este competentă să soluţioneze o atare cauză.

Totodată, pârâta a invocat şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Tulcea, motivat de prev. art.7 Cod proc.civilă, şi de faptul că sediul principal al pârâtei este în Bucureşti, astfel că teritorial, sunt competente instanţele din această localitate.

Pentru stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa a solicitat pârâtei relaţii cu privire la valoarea unei acţiuni în anii 2006 şi 2007, copia actului constitutiv, precum şi a hotărârilor AGA din 2006 şi 2007 prin care s-a aprobat plata dividendelor către acţionari sau a oricărui alt înscris din care să rezulte locul în care se plătesc dividendele.

Prin adresa nr.0213653/6.11.2008, pârâta a comunicat instanţei că valoarea dividendului brut per acţiune .... pentru anul 2006 a fost de 0,234 lei iar pentru anul 2007 de 0,200 lei. Totodată la termenul de judecată din 22.01.2000 reclamantul a precizat că plata dividendelor se făcea la Tulcea, pe baza unei situaţii pe care pârâta o trimitea la Sucursala sa din Tulcea.

La acelaşi termen de judecată, faţă de excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială invocată de pârâtă, reclamantul a solicitat declinarea competentei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Excepţia de necompetenţă teritorială va fi respinsă ca nefondată de instanţă întrucât potrivit art.10 pct.4 Cod proc.civilă, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, în cazul cererilor privitoare la obligaţii comerciale, mai sunt competente şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau a ceea a locului plăţii.

În speţă, sediul pârâtei este în Bucureşti, însă locul plăţii este oraşul Tulcea, iar potrivit art.12 Cod proc.civilă, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar pârâtul nu mai poate să invoce excepţia de necompetenţă teritorială în această situaţie.

Cât priveşte excepţia de necompetenţă materială, aceasta urmează a fi admisă întrucât obiectul cauzei constă în plata unor drepturi băneşti cu o valoare sub 100.000 lei, iar potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod proc.civilă, această cerere în materie comercială nu poate fi judecată de tribunal.

Pe cale de consecinţă, având în vedere prev. art.1 pct.1, art.159 pct.2 şi art.158 al.3 Cod proc.civilă, instanţa urmează să decline competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

2

Domenii speta

Spete similare