Recurs litigii cu profesionişti. insolvenţă. înlocuire administrator judiciar pentru delegarea atribuţiilor la prezidarea adunării creditorilor. netemeinicia motivului. -art.41 din o.u.g. nr.86/2006; -art.13, 20 şi 22 din Legea nr.85/2006.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

 RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. INSOLVENŢĂ. ÎNLOCUIRE ADMINISTRATOR JUDICIAR PENTRU DELEGAREA ATRIBUŢIILOR LA PREZIDAREA ADUNĂRII CREDITORILOR. NETEMEINICIA MOTIVULUI.

-art.41 din O.U.G. nr.86/2006;

-art.13, 20 şi 22 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.182/C/12.03.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin SENTINŢA nr. 3206/F/2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul D. G. F. P. B.  în contradictoriu cu administratorul judiciar C. I. I.  A.  F.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 14 noiembrie 2012 creditorul D. G. F. P. B.  a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C. I. I. A. F.

În motivare, a arătat că la şedinţa adunării creditorilor din data de 19.09.2012 administratorul judiciar nu a fost prezent, acesta fiind reprezentat de d-na avocat M. A.  Întrucât planul de reorganizare al debitorului nu a fost comunicat la timp, la solicitarea sa şedinţa a fost reconvocată. La data de 19.10.2012 şedinţa adunării creditorilor a foste prezidată de av. T. D. în baza delegaţiei emise de C. I. I. A. F.  Modalitatea în care a procedat administratorul judiciar contravine prevederilor art. 41 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 86/2006 republicată care stabileşte în sarcina exclusivă a practicianului în insolvenţă convocarea şi prezidarea adunărilor creditorilor. Întrucât ele nu pot fi delegate, se impune admiterea cererii.

Instanţa a reţinut că prin Sentinţa comercială nr. 2484/F/13.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de debitorul S.C. C. T.  H.  R.  P. S.RL. ca urmare a cererii depuse de către creditorul S.C. I. S.R.L. - societate în reorganizare judiciară prin administratorul judiciar CABINET DE INSOLVENŢĂ T. O. În cauză a fost desemnat în calitate de administrator judiciar Cabinet de Individual de Insolvenţă A. F.

Urmărind implicarea directă a practicianului în insolvenţă în derularea procedurii prescrise de Legea nr. 85/2006 art. 40 alin. 1 din O.U.G. nr. 86/2006 prevede cu titlu general că atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă, precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul sindic în procedurile de insolvenţă nu pot fi exercitate prin reprezentare. Pentru a evita orice interpretare divergentă asupra acestei dispoziţii alin. 4 al aceluiaşi articol stabileşte că reprezintă atributul exclusiv al practicianului în insolvenţă convocarea şi prezidarea adunării creditorilor, acţionarilor ori membrilor debitorului persoană juridică dacă legea nu dă aceste atribuţii în sarcina altor persoane.

Modul de formulare a textului legal conduce la concluzia că norma amintită are un caracter imperativ, nefiind posibilă înlăturarea sa prin voinţa unuia dintre participanţii sau părţile din procedura insolvenţei. Soluţia este firească întrucât administratorul judiciar nu acţionează în baza unui mandat de către debitor sau creditori, ci a unuia conferit de către justiţie pentru realizarea scopului prescris de art. 2 din Legea nr. 85/2006.

Exceptarea în mod expres a posibilităţii de exercitare a atribuţiilor exclusive prin intermediul unui mandatar face inaplicabile regulile de drept comun prescrise în această materie, inclusiv cea care stabileşte că ratificarea valorează mandat (ratihabitio mandato equiparatur ). Ca atare, orice manifestare ulterioară din partea unui practician în insolvenţă în sensul însuşirii actelor întocmite de o altă persoană nu poate duce la consolidarea retroactivă a acestuia. Mai mult, nici chiar aprobarea într-o altă şedinţă a adunării creditorilor a aceloraşi măsuri în prezenţa practicianului în insolvenţă nu poate înlătura nulitatea absolută a actului întocmit iniţial întrucât este de principiu că actul nul nu poate produce nici un efect.

Aşa fiind, judecătorul sindic a reţinut că şedinţa creditorilor din data de 19 septembrie 2012 a fost prezidată de către d-na avocat M. A.  în calitate de reprezentant convenţional al administratorului judiciar. În cadrul acestei adunări creditorii nu au luat nici o decizie, fiind acceptată propunerea de prorogare a discutării punctelor de pe ordinea de zi. În aceste condiţii la data de 19 octombrie 2012 a avut loc o nouă adunare generală a creditorilor care a fost prezidată de către d-l T. D.  (practician în insolvenţă) în calitate de reprezentant convenţional al administratorului judiciar.

Exceptarea posibilităţii de delegare a atribuţiilor exclusive de către practicianul în insolvenţă nu poate conduce la concluzia că ele nu pot fi exercitate prin intermediul unui mandatar. Interpretând raţional textul legal amintit se poate trage concluzia că legiuitorul a urmărit să împiedice ca aceste atribuţii să nu fie exercitate de o persoană care nu are calitatea de practician în insolvenţă.

Ca orice limitare a exerciţiului unor drepturi, ea îşi găseşte aplicabilitatea numai în situaţiile strict prevăzute. Tocmai de aceea, instanţa de fond a considerat că există posibilitatea legală ca un practician în insolvenţă să exercite atribuţiile pe care legea i le stabileşte în calitate de administrator sau lichidator judiciar, astfel încât a respins cererea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea D. G. F. P. B., solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii de înlocuire a administratorului judiciar.

În motivare, recurenta a arătat că, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, republicată, atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă, precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul – sindic în procedurile de insolvenţă, nu pot fi exercitate prin reprezentare. Textul de lege nu face nici o distincţie între modurile de reprezentare, ci prevede în mod indubitabil că atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă nu pot fi exercitate prin reprezentare, astfel cum de altfel a reţinut şi judecătorul sindic. Singura excepţie privind mandatul de reprezentare al practicianului în insolvenţă este cea reglementată de art. 41 alin. 3 din OUG nr. 86/2006 – republicată – conform căruia practicianul în insolvenţă poate fi asistat totuşi de avocat în exerciţiul acestor atribuţii şi poate da mandat de reprezentare, în condiţiile legii, dar numai pentru încheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exerciţiul atribuţiilor exclusive ale practicianului în insolvenţă.

A mai arătat că, potrivit art. 41 alin. 1 şi 4 litera b din OUG nr. 86/2006 coroborate cu cele ale art. 13 alin. 1 şi art. 20 alin. 1 litera g din Legea nr. 85/2006, sunt atribuţii exclusive ale practicianului în insolvenţă convocarea şi prezidarea adunărilor creditorilor, acţionarilor sau asociaţilor ori ale membrilor debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuţii în sarcina altor persoane.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, OUG nr. 86/2006 şi Legea nr. 86/2006.

Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, precum şi din oficiu, instanţa a constatat că acesta nu este fondat, fiind respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, recurenta creditoare a solicitat înlocuirea administratorului judiciar desemnat în cauză pe motiv că acesta nu a prezidat personal şedinţele adunărilor creditorilor de la două date distincte,  fiind reprezentat la una din aceste adunări de către un avocat, iar la cealaltă de către un alt practician în insolvenţă.

Instanţa a constatat, pe baza actelor dosarului, că la una din aceste adunări nu s-a luat nici o hotărâre, respectiv la cea prezidată de d-na avocat, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.

Instanţa de recurs a apreciat că, independent de posibilitatea, în general, a reprezentării practicianului în insolvenţă, de către alte persoane, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic, în cauza de faţă nu se impune înlocuirea administratorului judiciar pe motiv că ar fi fost reprezentat de alte persoane la prezidarea a două adunări de creditori, în cadrul uneia neluându-se nici o hotărâre, iar cererea sa este neîntemeiată şi a fost respinsă în mod corect de judecătorul sindic. Astfel, instanţa are în vedere că, în primul rând, nu s-a dovedit că aceasta este o practică constantă a administratorului judiciar desemnat în cauză, şi nici că acesta şi-ar fi încălcat alte atribuţii prevăzute de lege, iar în al doilea rând, dacă creditoarea apreciază că hotărârea creditorilor luată în aceste condiţii, adică în cadrul unei şedinţe prezidate de un alt practician în insolvenţă decât cel desemnat în cauză, este nelegală , poate solicita anularea sa în condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/2006. Nu se impune înlocuirea administratorului judiciar pentru această situaţie de fapt care, cel puţin deocamdată, este izolată, şi în condiţiile în care nu se invocă şi nici nu rezultă din actele dosarului, neîndeplinirea altor atribuţii prevăzute de lege.

În consecinţă, respingând recursul formulat, instanţa a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa atacată.

În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, instanţa a respins această solicitare întrucât ele nu au fost dovedite.

Domenii speta

Spete similare