Procedura insolvenţei. Decăderea din dreptul de a înscrie creanţa în tabelul preliminar al creanţelor.

Procedura insolvenţei. Decăderea din dreptul de a înscrie creanţa în tabelul preliminar al creanţelor.

Nu sunt aplicabile dispoziţiile primei teze a art. 76 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sensul că această decădere nu ar opera în cazurile în care notificarea deschiderii procedurii s-ar fi făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.7.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 765 din 12.04.2013)

În temeiul dispoziţiilor art.107 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, prin sentinţa civilă nr.1205/05.11.2012 a Tribunalului Ilfov, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei.

Lichidatorul judiciar desemnat a trimis o notificare în baza art.61 alin.3 raportat la art.7 din lege, prin publicarea în ziarul „Bursa” din 19.06.2012 şi Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.9084/22.06.2012, privind intrarea în faliment prin procedura simplificată, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea debitoarei.

Debitoarea nu a depus lista creditorilor, procedura notificării creditoarei B C R fiind îndeplinită prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă conform art.7 alin.3 teza a II-a.

Creditoarea B C R SA a solicitat înscrierea la masa credală în data de 07.12.2012. Faptul că BCR nu a consultat Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi nu au fost respectate dispoziţiile art.44 de către debitoare, nu constituie motive temeinice pentru admiterea cererii de repunere în termen.

Prin excepţie de la dispoziţiile art.7 alin.3 coroborat cu art.61 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi, notificarea se face doar prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea B C R SA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de repunere în termen, admiterea declaraţiei de creanţă şi înscrierea B C R în tabelul suplimentar cu suma de 14.132,56 lei.

În susţinerea recursului se invocă faptul că banca nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoare, iar administratorului judiciar îi revenea atribuţia de a întocmi lista creditorilor.

Sunt incidente dispoziţiile art.103 Cod procedură civilă privind repunerea în termenul legal de declarare şi admitere a creanţei, lipsa notificării justificând solicitarea în acest sens.

Decizia CCR nr.1137/2007 arată fără îndoială că, dacă după data deschiderii procedurii insolvenţei citarea părţilor naşte discuţii, notificarea se realizează în mod imperativ potrivit normelor de procedură civilă.

Neincluderea pe lista creditorilor în vederea notificării conform art.61 din Legea nr.85/2006, cu consecinţa imposibilităţii depunerii declaraţiei de creanţă în termen, este culpa exclusivă a debitoarei, care avea cunoştinţă de existenţa creanţei BCR.

Ne aflăm în ipoteza reglementată de art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006, respectiv notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.7, astfel încât la data formulării declaraţiei de creanţă, B C R nu era decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul creditorilor.

Nedepunerea declaraţiei de creanţă se datorează unor împrejurări mai presus de voinţa şi culpa creditoarei.

Administratorul judiciar nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi nu a demonstrat diligenţă, în vederea identificării tuturor creditorilor.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul a fost declarat în termen legal şi a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.

Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.

Analizând actele dosarului în conformitate cu dispoziţiile art. 3041  Cod procedură civilă, Curtea constată şi reţine următoarele:

Societatea debitoare a intrat în procedura generală a insolvenţei la 14.06.2012, prin sentinţa civilă nr.522/2012 a Tribunalului Ilfov, iar în data de 15.11.2012, s-a dispus intrarea în faliment prin sentinţa civilă nr.1205/2012.

După intrarea în faliment a societăţii debitoare (intimata), în data de 06.12.2012, creditoarea recurentă a depus la dosar declaraţie de creanţă asupra averii debitoarei SC E.N.P. P C SRL, solicitând înscrierea cu suma de 14.132,56 lei în tabelul preliminar suplimentar.

Cererea acesteia a fost calificată de judecătorul-sindic ca tardivă, iar cererea de repunere în termen respinsă ca neîntemeiată, soluţia pronunţată de judecătorul-sindic fiind temeinică şi legală.

Potrivit dispoziţiilor art.28 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006 debitorul aflat în insolvenţă, trebuie să depună o listă a creditorilor, indiferent de caracteristicile creanţelor deţinute împotriva sa (certe, sub condiţie, lichide, nelichide, scadente, nescadente, contestate, necontestate, etc.).

În temeiul dispoziţiilor art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se  realizează conform dispoziţiilor din Codul de procedură civilă.

Pentru creditorii care însă nu au putut fi identificaţi de către administratorul/lichidatorul judiciar nefiind indicaţi de către debitoare, cum este şi situaţia în speţă a recurentei creditoare, sunt aplicabile dispoziţiile din acelaşi text legal, teza a II-a, în sensul că procedura notificării deschiderii procedurii, de la care urmează a se calcula termenul de depunere a declaraţiei de creanţă, este considerată a fi îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Articolul 76 alin.1 din lege stabileşte că titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cerere de admitere a creanţelor până la expirarea termenului maxim prevăzut de lege este decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu dobândeşte calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură.

Recurentei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile primei teze a textului legal menţionat anterior, în sensul că această decădere nu ar opera în cazurile în care notificarea deschiderii procedurii s-ar fi făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.7. În speţă au fost respectate aceste cerinţe legale, procedându-se în mod corect la publicarea notificării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.9084/22.06.2012, precum şi într-un ziar de largă circulaţie.

Recurenta creditoare nu se încadrează în dispoziţiile art.103 Cod procedură civilă privind repunerea în termen, neputând invoca împiedicarea în exercitarea dreptului de a depune declaraţia de creanţă în termen printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, întrucât neindicarea sa de către debitoare în conformitate cu dispoziţiile art.44 din Legea nr.85/2006, nu se circumscrie între ipotezele avute în vedere de legiuitor în textul menţionat anterior.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare