Cod procedură civilă, art. 129, art. 216. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 prg. 1

Hotărâre 552 din 12.03.2013


Potrivit art. 129 şi art. 261 alin. 1 şi 5 C.pr.civ. şi art. 6 prg. 1 din CEDO precum şi conform jurisprudenţei CEDO, fiind contestat calculul creanţei, instanţa de fond avea obligaţia de a solicita creditorilor refacerea calculului creanţei, astfel că nu se poate considera că a avut loc o cercetare judecătorească.

- Cod procedură civilă, art. 129, art. 216

- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 prg. 1

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 552 din 12.03.2013)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a Civilă sub nr. 3729/3/2012 creditorii D.D. si C.C. au solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitorului SC D&M SRL, care se află în stare de insolvenţă şi împotriva căruia deţin o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în suma de 91.695,60 lei, reprezentând contravaloare chirie, penalitati de intarziere si restante utilitati.

Prin sentinţa civilă nr. 5143/04.05.2012 Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă a respins cererea având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă formulată de creditorii D.D. şi C.C. în contradictoriu cu debitorul SC D&M SRL, ca neîntemeiată, a respins cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată formulată de către creditori, a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către debitor, a obligat creditorii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.440 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Tribunalul a reţinut că între părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale in baza contractului de inchiriere incheiat la data de 27.01.2010 avand ca obiect inchirierea unui spatiu comercial situat in Bucuresti, Sos. ………… nr. 15. In baza contractului incheiat, debitoarea s-a obligat la plata unor chirii lunare de 1.750 euro pentru perioada 01.02.2010-01.08.2010 si de 1.900 euro pentru perioada 01.08.2010-01.02.2012. De asemenea, partile au convenit in sarcina chiriasului penalitati de 0.50 % pe zi intarziere din suma datorata, iar dupa trecerea a 30 de zile de neplata, s-au stabilit daune moratorii in suma de 150 euro/zi. Creditorii au aratat ca debitoarea le datoreaza suma de 91.695,60 lei reprezentand chirie restanta 29.458,65 lei, 58.179,55 lei penalitati de intarziere si 4.057,40 lei restante utilitati.

Analizand modul de calcul al creantei, instanta a constatat ca aceasta nu reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, avand in vedere ca desi penalitatea de intaziere trebuia stopata la trecerea celor 30 de zile de la prima zi de intarziere a platii, creditorii nu au respectat aceasta obligatie in calculul efectuat. Asadar, creditorii erau indreptatiti sa calculeze penalitati de intarziere numai in primele 30 de zile dupa exigibilitatea chiriei lunare, pentru ca apoi sa solicite daune in cuantum de 150 de euro/zi. Ca atare, modul de calcul fiind gresit, instanta, avand in vedere prevederile art. 379 Cod proc. civ., va respinge cererea introductiva ca neintemeiata.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declat recurs creditorii D.D. şi C.C., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate, admiterea cererii si deschiderea procedurii insolventei prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei.

În motivarea recursului, recurenţii au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., precum şi art. 304 indice 1 C.pr.civ.

În dezvoltarea motivului de recurs s-a susţinut că in mod eronat instanţa a retinut ca "părţile au convenit in sarcina chiriaşului (S.C. D&M S.R.L.) plata unor penalităţi de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorata, iar după trecerea a 30 de zile de neplata, s-au stabilit daune moratorii in suma de 150 euro/zi" si ca "....creditorii erau îndreptăţiţi sa calculeze penalităţi de întârziere numai in primele 30 de zile după exigibilitatea chiriei lunare, pentru ca apoi sa solicite daune in cuantum de 150 euro/zi".

În cauză sunt îndeplinite prevederile art. 31 raportat la art. 3 pct. 1. lit. a, pct. 6 si pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, iar apărările debitoarei în sensul ca nu este in încetare de plaţi nu prezintă relevanta fata de dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurenţii au criticat sentinţa atacată prin prisma cheltuielilor de judecata acordate de către instanţa debitoarei, in condiţiile in care apărarea acesteia a constat in simple note scrise depuse la termenul din data de 27.04.2012.

Recursul a fost legal timbrat cu suma de 60 lei conform chitanţei nr. 41595455/1/04.09.2012 şi timbru judiciar de 0,15 lei.

Intimata SC D&M SRL a depus  întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Asupra recursului:

Prin cererea introductiva creditorii au solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei S.C. D&M S.R.L., motivat de faptul neplăţii unui debit rezultat din contractul de închiriere încheiat de părţi la data de 26.01.2010.

Au susţinut creditorii că prin acest contract părţile au stabilit preţul închirierii după cum urmează: 1.750 euro lunar, pentru perioada 01.02.2010-01.08.2010; 1.900 euro lunar, pentru perioada 01.08.2010-01.02.2012, platibila in lei la cursul BNR din data de 01 a fiecărei luni, cu obligativitatea achitării pana la data de 05 a lunii respective; avans 3.500 euro, la semnarea contractului, reprezentând chiria aferenta lunilor februarie si martie 2010; constituirea de către chiriaş a unei garanţii de  1.900 euro pana la data de 01.05.2010. Plata preţului contractului urma a fi făcuta astfel: 50% din cuantumul chiriei se achita in contul creditoarei D.D., deschis la B T - Sucursala M; 50% din cuantumul chiriei se achita in contul creditorului C.C., deschis la B T – Sucursala M. Neplata chiriei la termen atrage aplicarea de penalităţi de 0,50% din suma datorata, pentru fiecare zi de întârziere, iar daca aceasta întârziere va depăşi 30 de zile, contractul va fi reziliat de drept, fără a mai fi necesară punerea in întârziere, notificare sau acţiune în instanţă, chiriaşul datorând de la acea data si pana la eliberarea spaţiului chiria, penalităţile de întârziere aferente si daune moratorii in cuantum de 150 de euro/zi.

Prin cererea introductiva s-a mai arătat faptul ca la momentul introducerii acesteia, contractul de închiriere era reziliat, debitoarea având un debit neachitat (calculat la nivelul lunii decembrie 2011) de 91.695.60 lei, reprezentând: 1) 29.458,65 lei-chirie; 2) 58.179,55 lei - penalităţi de întârziere; 3) 4.057,40 lei - restante utilităţi.

În cuprinsul sentinţei atacate se reţine că părţile au convenit in sarcina chiriaşului penalităţi de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorata, că după trecerea a 30 de zile de neplata s-au stabilit daune moratorii in suma de 150 euro/zi, iar creditorii erau îndreptăţiţi sa calculeze penalităţi de întârziere numai in primele 30 de zile după exigibilitatea chiriei lunare, pentru ca apoi sa solicite daune in cuantum de 150 euro/zi, astfel că faţă de modul de calcul al creanţei, nu se poate reţine existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Conform art. 129 alin. (4) şi (5) şi (6) „Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.

Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.

În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.”

Dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.

Potrivit art. 261 alin. 1 alin. 5 C.pr.civ., motivele de fapt şi drept reţinute de instanţă trebuie să fie în concordanţă cu cererile, actele şi înscrisurile existente la dosar, precum şi cu probele administrate.

Din perspectiva art. 6 paragraful 1 din CEDO şi a jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse judecăţii.

Astfel, potrivit jurisprudenţei CEDO „Convenţia nu urmăreşte să garanteze drepturi teoretice şi iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (A împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980). Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat reţinute, adică analizate corespunzător de către instanţa sesizată.” (D împotriva României, Hotărârea din 16.11.2006). Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa” (Hot. din 28.04.2005 cauza A c.României).

În raport de aceste dispoziţii legale, instanţa de fond avea obligaţia să solicite creditorilor refacerea calculului creanţei, astfel încât nu se poate reţine că în cauză a avut loc o cercetare judecătorească.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ. şi art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza primei instanţe, în rejudecare urmând a fi analizate şi celelalte aspecte sesizate de catre recurenţi, conform art. 315 alin. 3 C.pr.civ., care datorita caracterului lor subsecvent, nu au mai fost analizate in prezentul recurs.