Omisiunea predării către lichidatorul judiciar şi deturnarea sumelor de bani încasate de către debitoare după deschiderea procedurii insolvenţei

Sentinţă civilă *** din 26.01.2017


Prin cererea înregistrată în prezentul dosar la data de ZZ.LL.2016, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă „A", desemnat lichidator judiciar în cauza de insolvenţă privind pe debitorul SC B SRL, a chemat în judecată pe pârâţii C, D şi Societatea B SRL, solicitând judecătorului sindic să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea operaţiunilor efectuate de către debitoarea falită în perioada următoare procedurii insolvenţei, respectiv a celor două operaţiuni de încasare a sumei totale de 6491,38 lei de la Societatea  E SRL din 2 şi respectiv 18 martie 2016 şi să-i oblige pe pârâţi să restituie această sumă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în fapt, s-a arătat că, la data de ZZ.LL.2016 prin Sentinţa civilă nr. .../2016 Tribunalul Satu Mare a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva SC B SRL, iar la data de ZZ.LL.2016 s-a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1 notificarea privind deschiderea procedurii insolvenţei urmare a comunicării sentinţei de către instanţa de judecată administratorului judiciar.

Administratorul judiciar a convocat Adunarea Generală a asociaţilor pentru desemnarea administratorului special pentru data de ZZ.LL.2016, ora 12:00 la adresa din ..., dată la care nu s-a prezentat nici o persoană şi nici nu s-a primit un punct de vedere, sens în care administratorul judiciar a procedat la întocmirea Procesului verbal al adunării asociaţilor nr. 2/ZZ.LL.2016 depus şi la dosarul cauzei, administratorul special nefiind desemnat.

La locul, ora şi data stabilită prin convocator, nu a fost prezentă nici o persoană şi nici nu s-a primit prin serviciul electronic, poştal ori prin serviciu telefon/fax, vreo hotărâre a asociaţilor privind desemnarea administratorului special ori punct de vedere scris.

Faţă de cele mai sus precizate, administratorul judiciar a constatat neîndeplinirea condiţiilor expres şi cumulativ menţionate în prevederile art. 52 şi 53 din Legea 85/2014 şi neîndeplinirea obligaţiilor de predare a evidenţei contabile prevăzute de dispoziţiile art. 67 alin. 1 şi art. 74 din Legea 85/2014, întocmind în acest sens Procesul verbal al Adunării Asociaţilor nr. 2/ZZ.LL.2016.

Pârâţii au fost notificaţi în vederea transmiterii documentelor contabile atât odată cu convocarea adunării asociaţilor, cât şi ulterior declanşării procedurii falimentului conform notificării nr. 3/ZZ.LL.2016 transmisă, de asemenea, prin poştă cu confirmare de primire.

La data de ZZ.LL.2016 se prezintă la adresa din ..., pârâtul D cu evidenţa contabilă, data la care acesta se prezintă şi la un oficiu la BRD Bucureşti în vederea achitării sumei de 45 lei aferente comunicării extrasului de cont de către BRD, extras de cont comunicat în format electronic de către dna F la aceeaşi dată vizualizând taxa de eliberare extras achitată prin depunere numerar, documente contabile printre care reclamantul face referire şi la un chitanţier.

Din chitanţier se observă faptul că la data de ZZ.LL.2016 (la 5 zile după declanşarea procedurii) cu chitanţa nr. 24 pârâţii au încasat suma de 2000 lei de la E SRL, iar cu chitanţa nr. 25 au incasa la data de ZZ.LL.2016 (la circa 3 săptămâni de la data declanşării procedurii insolvenţei) suma de 4491,38 lei de la aceeaşi societate, sume încasate ulterior declanşării procedurii insolvenţei (ZZ.LL.2016) şi pentru care nu există dovezi că s-ar fi operat plăţi în numele şi pentru debitoarea în insolvenţă la acel moment, în scopul continuării activităţii în perioada de observaţie.

Din analiza documentelor contabile efectuată de către lichidatorul judiciar nu s-a observat ca ulterior ridicării acestor sume de bani să se fi operat plăţi către diverşii creditori ai Societăţii B SRL. Astfel, este evident faptul că suma încasată de către pârâţi, în calitatea lor de administrator/asociat/împuternicit al societăţii, reprezintă contravaloare garanţie, sumă ce nu a fost folosită în vederea acoperirii masei credale, ci pentru personala folosinţă a familiei C,D.

Reclamantul a apreciat drept cel puţin „suspectă" această tranzacţie, sens în care consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind nulitatea operaţiunii constând în încasarea acestor sume de bani de către pârâţi şi nevirarea/predarea lor către lichidatorul judiciar.

Conform dispoziţiilor art. 58 alin. 1 lit. h din lege, „Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentului titlu, sunt:

h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului", iar conform art. 84 din lege „(1) În afara de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept”.

În categoria prevăzută de lege se încadrează şi actele a căror anulare se solicită prin prezenta cerere, respectiv având cunoştinţă de încasarea acestor sume de bani din partea Societăţii E SRL conform celor două chitanţe anexate prezentei cereri.

Reclamantul consideră că prin ridicarea acestor sume de bani şi neefectuarea unor plăţi specificate perioadei de observaţie, s-a realizat agravarea stării de insolvenţă a debitoarei, având ca efect prejudicierea creditorilor înscrişi la masa credală prin diminuarea activului societăţii, societatea debitoare fiind adusă în situaţia de a nu mai avea fonduri suficiente pentru valorificare şi pentru acoperirea masei credale.

Prin urmare, prin raportare la data încheierii actului fraudulos coroborat cu caracteristicile acestuia, reclamantul apreciază că lichidatorul judiciar a probat existenţa unui concert fraudulos, prezumţia de fraudă fiind practic instituită atât în privinţa debitorului care deşi ştia de situaţia financiară a societăţii pe care o gestiona a acceptat a incasa aceste sume de bani, sume de bani ce puteau într-o bună măsură să acopere din debitele datorate creditorilor înscrişi la masa credală ori cheltuielile procedurale, refuzând chiar şi ulterior transmiterii unei somaţii de plată, recepţionate cu confirmare de primire de către pârâţi predarea acestor sume de bani către lichidatorul judiciar.

În considerente, s-a arătat că actele frauduloase sunt cele săvârşite cu rea-credinţă, în scopul de a leza creditorii şi de a obţine pentru sine sau pentru o altă persoană un folos necuvenit, aspect pe deplin verificat şi în prezenta speţă, de unde rezultă clar fără putere de tăgadă intenţia pârâţilor în ceea ce priveşte sustragerea de la valorificarea sumelor de bani încasate din garanţii în favoarea tuturor creditorilor înscrişi la masa credală.

Reclamantul a susţinut că, în speţă, şi cea de-a doua condiţie - a intenţiei comune la fraudare - a fost, de asemenea demonstrată şi, ea rezultă din acte sau fapte de natură a atrage o asemenea concluzie. Ori, cât timp aceste garanţii erau proprietatea Societăţii B SRL, sumele de bani încasate trebuiau gestionate tot în numele şi pentru societate.

Reclamantul a solicitat desemnarea în calitate de curator în temeiul art. 53 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 a fostului administrator statutar al debitoarei în faliment în persoana d-nei C întrucât în acest dosar nu este desemnat un administrator special.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 84, art. 87 şi art. 117 din Legea nr. 85/2014.

În probaţiune reclamantul a propus înscrisuri – filele 5-20 dosar.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare în cauză. Prin concluzii la termenul din ZZ LL 2017 reprezentantul convenţional al pârâţilor a solicitat admiterea acţiunii doar faţă de pârâtul D, acesta fiind împuternicit pentru efectuarea operaţiunilor societăţii debitoare.

Judecătorul sindic analizând actele şi lucrările dosarului reţine în fapt următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. .../2016 a Tribunalului Satu Mare a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC B SRL; ulterior constatându-se că debitoarea şi nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu au propus un plan de reorganizare în conformitate cu prevederile art. 132 din Legea nr. 85/2014, la propunerea administratorului judiciar aprobată în temeiul art. 92 alin. 3 din acelaşi act normativ de către creditorii sociali prin sentinţa civilă nr. 198/2016 s-a dispus începerea procedurii falimentului prin forma simplificată.

Din verificările întreprinse de practicianul în insolvenţă desemnat în cauză a rezultat că la datele de ZZ LL şi ZZ LL 2016 s-a încasat de către societatea debitoare de la Societatea E SRL, în total suma de 6491,38 lei reprezentând garanţii. Operaţiunile au fost atestate prin emiterea de chitanţe.

În condiţiile în care nu a rezultat din contabilitatea falitei că sumele de bani au fost folosite în interesul societăţii, partea reclamantă a solicitat anularea operaţiunilor şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani.

Conform art. 84 din Legea nr. 85/2014 „(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.

(2) Administratorul special desemnat într-o procedură de insolvenţă răspunde pentru încălcarea dispoziţiilor art. 87, judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar, a adunării creditorilor, formulată de preşedintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de aceasta, sau la cererea creditorului ce deţine 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, putând dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către administratorul special, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele sau operaţiunile astfel desfăşurate.

(3) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligaţi/obligat să întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora, precum şi a datelor de identificare a cocontractanţilor”.

De asemenea, conform art. 87 alin. 1 „În perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 67 alin. (1) lit. g), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”.

Judecătorul sindic a considerat că operaţiunile realizate în perioada de observaţie de către pârâţi în calitate de asociat administrator şi respectiv împuternicit nu sunt contrare prevederilor legale enunţate, înscriindu-se în categoria activităţilor curente de administrare. Sub acest aspect se apreciază că încasarea de la un debitor al falitei a unor sume de bani corespunde modului licit de desfăşurare a activităţii, neexistând raţiuni pentru reţinerea nulităţii operaţiunii.

Pe de altă parte însă, prejudicierea falitei cu influenţă asupra capacităţii de a acoperi creanţele ce grevează patrimoniul său, s-a realizat prin deturnarea sumelor de bani încasate. Astfel pârâţii au omis să predea lichidatorului judiciar resursele financiare încasate şi, de asemenea, au omis să arate în cele fel au fost utilizate de către societatea în insolvenţă, aceste sume.

În acest context factual, rezultă că pârâţii au săvârşit ilicitul în sensul deposedării titularului de drept de resursele băneşti achitate în conturile societăţii, existând prezumţia folosirii în interesul lor personal.

În temeiul acestor considerente şi în baza textelor invocate, judecătorul sindic a admis în parte acţiunea, obligându-i pe pârâţi să restituie societăţii sumele necuvenit reţinute de aceştia.

În ceea ce priveşte cererea pentru anularea operaţiunii de încasare, se reţine aşa cum  s-a arătat anterior că nu există motive pentru nulitate, recuperarea unor datorii ale falitei având caracter licit.

Judecătorul sindic a respins apărările pârâtei C, stabilind că nu au fost aduse dovezi ale însuşirii ilicite a sumelor de bani doar de către co-pârâtul D, simpla sa împuternicire de a întocmi documentele pe seama societăţii neavând consecinţa directă a stabilirii răspunderii singulare, ci dimpotrivă subzistând solidaritatea,-  în baza calităţii de asociat şi administrator,-  cu persoana împuternicită.

Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic a admis în parte acţiunea, conform dispozitivului prezentei hotărâri.