Regia autonomă nu este proprietara bunurilor din patrimoniul său, în condiţiile în care, la data înfiinţării recurentei reclamante, imobilul în litigiu fusese predat spre folosinţă autoarei pârâtei, astfel că nu mai putea fi transmis în patrimoniu...

Regia autonomă  nu este proprietara bunurilor din patrimoniul său, în condiţiile în care, la data înfiinţării recurentei reclamante, imobilul în litigiu fusese predat spre folosinţă autoarei pârâtei, astfel că nu mai putea fi transmis în patrimoniul recurentei reclamante. După intrarea în vigoare a Constituţiei, art. 5 alin. 1 din Legea 15/1990 a fost interpretat în mod constant în sensul că se referă la bunurile cu privire la care regia are un titlu de proprietate, iar nu la bunurile din domeniul public pe care le are în administrare.

- Art. 5 alin. 1 din Legea 15/1990

Domeniu proprietate privată

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - Secţia a IV-a Civilă,

decizia civilă nr. 920 R din  10 mai 2012)

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele:

În raport cu obiectul cererii deduse judecăţii, recurenta reclamantă trebuia să facă dovada în cauză că are calitatea de proprietar asupra imobilului (construcţia - pavilion cămin de nefamilişti şi terenul aferent acesteia de  teren de 400,75 mp).

În mod corect a reţinut instanţa de apel că recurenta reclamantă nu a făcut această dovadă, având în vedere că nu deţine un certificat de atestare a dreptului de proprietate cu privire la teren sau alt titlu care să justifice dreptul de proprietate.

Astfel, recurenta reclamantă RATB a fost înfiinţată în baza Legii 15/1990, prin reorganizarea Întreprinderii de Transport a Municipiului Bucureşti.

Prin Decretul nr. 143/23.04.1971 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile, suprafaţa de teren de 45750 mp a fost trecută în proprietatea statului şi în administrarea Municipiului Bucureşti, în scopul construirii unei staţii de întreţinere şi de parcare pentru autobuzele Întreprinderii de Transport a Municipiului Bucureşti.

Prin Decizia nr. a Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, în baza Decretului nr. 143/1971 s-a dispus dotarea Întreprinderii de Transport a Municipiului Bucureşti cu terenul în suprafaţă de 45750 mp, proprietatea statului.

Prin Protocolul încheiat la 25.07.1990, Întreprinderea de Transport a Municipiului Bucureşti a predat spre folosinţă exclusivă ETCTx, (devenită ulterior, ulterior Întreprinderea Getax Bucureşti şi care apoi s-a divizat, fiind înfiinţată intimata pârâtă SC Taxi Service Titan SA) căminul de nefamilişti de la _ unde se desfăşoară activităţile proprii ale autobazei de taximetre.

Ulterior, prin decizia nr. a Primăriei Municipiului Bucureşti,  s-a înfiinţat recurenta reclamantă RATB, în baza Legii 15/1990, prin reorganizarea Întreprinderii de Transport a Municipiului Bucureşti.

Potrivit celor reţinute de instanţa de apel, construcţia "pavilion cămin de nefamilişti" în suprafaţă construită la sol de 403 mp şi teren aferent 773 mp, se află pe terenul iniţial de 45 750 mp expropriat prin Decretul nr. 143/1971, respectiv pe suprafaţa de teren de 15.467 mp preluată şi administrată de SC Taxi Service _ SA, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

Criticile formulate de recurentă în sensul că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că prin Protocolul încheiat la 25.07.1990 a fost transmisă spre folosinţă o altă construcţie, cu număr de inventar 0672, iar nu construcţia revendicată, cu număr de inventar 0673, nu pot fi primite în recurs, deoarece vizează aspecte care ţin de interpretarea probatoriului efectuat în cauză, deci de temeinicia hotărârii recurate.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu mai poate fi schimbată în recurs, faţă de actuala configurare a art. 304 C.pr.civ., care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate limitativ prevăzute de textul legal enunţat.

În raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, Curtea constată că la data la care a fost înfiinţată recurenta reclamantă RATB, construcţia cămin de nefamilişti fusese deja dată în folosinţa ETCTx, autoarea intimatei pârâte, astfel că recurenta reclamantă nu mai putea pretinde existenţa dreptului de administrare cu privire la aceasta .

În aceste condiţii, criticile din recurs formulate de recurenta reclamantă prin raportare la dreptul de administrare prevăzut de Legea 213/1998 şi art. 135 alin. 5 din Constituţie nu se mai impun a fi analizate.

Oricum, ceea ce este esenţial în cauză este faptul că litigiul de faţă este referitor la dreptul de proprietate, iar nu la dreptul de administrare, recurenta reclamantă susţinând prin cererea de chemare în judecată că are calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi reţinând că imobilul se află în proprietatea statului, recurenta reclamantă nejustificând calitatea de proprietar cu privire la acesta, în mod corect instanţa de apel a respins acţiunea în revendicare, astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea 15/1990, potrivit cu care "regia este proprietara bunurilor din patrimoniul său", acestea nu sunt incidente în cauză în condiţiile în care, la data înfiinţării recurentei reclamante, imobilul în litigiu fusese predat spre folosinţă autoarei pârâtei, astfel că nu mai putea fi transmis în patrimoniul recurentei reclamante.

În orice caz, trebuie subliniat că după intrarea în vigoare a Constituţiei, textul legal menţionat mai sus a fost interpretat în mod constant în sensul că se referă la bunurile cu privire la care regia are un titlu de proprietate, iar nu la bunurile din domeniul public pe care le are în administrare.

Or, în cauză recurenta reclamantă nu deţine un titlu de proprietate care să justifice calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, constatând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate,  în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând şi disp. art. 377alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă,

Domenii speta

Spete similare