Vocaţie succesorală concretă la succesiune

 Vocaţie succesorală concretă la succesiune au persoanele care fac parte din clasele de moştenitori prevăzute de lege. Clasele mai apropiate de succesibili înlătură de la succesiune clasele mai îndepărtate, iar în cadrul aceleiaşi clase, persoanele mai apropiate în grad înlătură de la succesiune persoanele mai îndepărtate în grad.

- Art. 700 alin. 1 Codul civil

 Domeniu succesiuni, mosteniri

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - Secţia a IV-a Civilă,

decizia civilă nr. 251/R  din  data de 7 februarie 2012)

Curtea reţine că o serie de recursuri sunt neîntemeiate, iar altele sunt inadmisibile.

La termenul de judecată din 07.06.2011, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţiile nulităţii cererii de recurs invocată de recurenta-reclamantă  ILI, sub aspectul cuprinsului cererii de recurs în sensul de a cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul, în condiţiile art. 3021 alin.1  lit. c Cod procedură civilă.

Cu privire la această excepţie, Curtea constată că într-adevăr conform art. 3021 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În condiţiile în care apelul acestei reclamante a fost respins ca tardiv prin decizia atacată, aspectele de netemeinicie şi de nelegalitate pe fond ale deciziei, nu pot face obiectul analizei de recurs.

Cu toate acestea, critica referitoare la greşita respingere a apelului declarat de această reclamantă ca tardiv, şi la eronata neadmitere a cererii de repunere în termen, pot face obiectul analizei instanţei de recurs, aşa încât, sub acest aspect, excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

La acelaşi termen de judecată, Curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor declarate de reclamanta UI şi intervenienţii UEA şi UV.

Într-adevăr, intervenienţii UEA şi UV nu au declarat apel împotriva sentinţei, aşa încât, soluţia pronunţată de către prima instanţă în ceea ce-i priveşte pe aceştia este definitivă şi irevocabilă, iar recursul declarat de ei împotriva deciziei din apel, este inadmisibil.

În ceea ce o priveşte pe recurenta UI, Curtea  reţine că într-adevăr aceasta nu a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 6985/11.12.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dar, la data de 02.06.2010 a formulat o cerere de introducere în cauză a intervenientei EF,  despre care a pretins că ar avea aceleaşi drepturi la succesiunea defunctei BFL, ca şi reclamantul OLA şi SRS.

Tribunalul s-a pronunţat asupra acestei cereri, respingând-o prin încheierea din 04.06.2010, ca inadmisibilă. Astfel, instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată a altor persoane, se depune în faţa primei instanţei, şi cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor şi este inadmisibilă în apel, în condiţiile art. 57-59 Cod procedură civilă.

 În raport de această cerere, şi de soluţia pronunţată prin încheierea din 04.06.2010, recurenta UI, chiar dacă nu a avut calitatea de apelantă, a căpătat dreptul de a ataca încheierea sus menţionată, aşa încât excepţia inadmisibilităţii ridicată  în raport de aceasta, este nefondată.

Recursul declarat de aceasta, nu este nici nul, în condiţiile art. 3021 alin. 1 lit. c  Cod procedură civilă, sub aspectul criticilor privind  greşita soluţionare a cererii sale, privind citarea în proces a numitei EF.

Cu toate acestea, recursul declarat de aceeaşi recurentă este neîntemeiat, căci, într-adevăr, cererea de chemare în judecată şi de citare a numitei EF, direct în apel, este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 57 alin. 3 Cod procedură civilă, prin care se statuează că cererea făcută de reclamant pentru chemarea în judecată a altor persoane, se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe.

Aşa fiind, recursul declarat de UI urmează a se respinge, ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul  OLA, Curtea  reţine că este neîntemeiat în raport de cele ce urmează:

Din examinarea arborelui genealogic, depus în recurs, Curtea reţine că după defuncta BFL decedată în anul 28.11.1999, aveau vocaţie generală la moştenire, atât MM, în calitate de mătuşă pe linie maternă (rudă de gradul III), cât şi autoarea recurentului, OS,  în calitate de verişoară pe linie paternă (rudă de gradul IV), ambele fiind în viaţă. OS-V a decedat la 02.09. 2003, astfel încât reclamantul nu putea veni la moştenirea acesteia prin reprezentare.

Vocaţie succesorală concretă la succesiune au persoanele care fac parte din clasele de moştenitori prevăzute de lege. Clasele mai apropiate de succesibili înlătură de la succesiune clasele mai îndepărtate, iar în cadrul aceleiaşi clase, persoanele mai apropiate în grad înlătură de la succesiune persoanele mai îndepărtate în grad.

În speţă, atât autoarea reclamantului, cât şi autoarea pârâtei fac parte din clasa a - IV- a de moştenitori, a colateralilor ordinari, ce nu permite reprezentarea. De principiu, vocaţie succesorală concretă la moştenire are moştenitorul de gradul III în raport de moştenitorul de gradul IV, pe care îl înlătură de la moştenire, în baza principiului proximităţii gradului de rudenie. 

Pentru ca instanţa să fie îndrituită a analiza însă legalitatea certificatului de moştenitor emis după BFL, atât sub aspectul moştenitorilor acesteia cât şi a întinderii masei succesorale (inclusiv sub aspectul prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al lui MM), reclamantul trebuie să facă dovada că mama sa avea vocaţie succesorală concretă la moştenire şi a acceptat în termen succesiunea. Neîndeplinirea cumulativă a uneia din condiţii, împiedică instanţa să analizeze valabilitatea certificatului de moştenitor emis după defunctă.

Reclamantul recurent nu a făcut însă dovada acceptării moştenirii de către autoarea sa, în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii defunctei BFL, cum pretind dispoziţiile art. 700 alin. 1 Cod procedură civilă, aşa încât nu are calitatea de moştenitoare a acesteia.

Ca urmare, cum just a reţinut instanţa de apel, chiar dacă reclamantul este moştenitorul mamei lui, OS decedată la 02.09.2003, în condiţiile în care aceasta (neacceptând în termen succesiunea), nu este moştenitoarea defunctei BFL, nu i-a transmis, pe cale succesorală, nici bunurile aflate în patrimoniul acesteia din urmă la deces.

Or, pentru a avea calitatea procesuală de a ataca certificatul de moştenitor emis după BFL, cel ce intentează cererea de chemare în judecată trebuie să facă dovada că are dreptul la moştenirea de după aceasta sau să invoce drepturi proprii în legătură cu bunurile ce compun masa succesorală, astfel cum se deduce din interpretarea art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială.

În condiţiile lipsei unor astfel de dovezi, titularul cererii de chemare în judecată, este lipsit de calitate procesuală activă, cum just a reţinut instanţa de apel, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul OLA.

Domenii speta

Spete similare