Actiuni împotriva proprietatii - evacuare

Decizie 1024 din 31.05.2012


În temeiul dispozitiilor art.480 Cod civil proprietarul are dreptul sa obtina evacuarea persoanei ce foloseste imobilul fara nici un titlu

Domeniu - actiuni împotriva proprietatii - evacuare

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.16490/300/2009 - DECIZIA CIVILA NR.1024/31.05.2012)

Prin  sentinta civila nr.5659/19.05.2010, Judecatoria Sectorului 2  Bucuresti a admis cererea formulata de reclamanta D.V., împotriva pârâtei M.M.C. si a dispus evacuarea pârâtei M.M.C. din apartamentul nr.6, situat în Bucuresti, sos.I. nr.10, bl. 114 B, sc. A, et. 1, ap. 6, sector 2  în pentru lipsa titlu.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a  retinut ca pârâta împreuna cu familia sa locuiesc în apartamentul situat în Bucuresti, sos. I. nr.10, bl.114B, sc. A, et. 1, ap. 6, sector 2 pe o perioada de un an de zile (raspuns întrebare nr.4) si dupa expirarea aceste perioade pârâta a refuzat sa paraseasca imobilul (raspuns întrebare 21) .

Potrivit titlului de proprietate nr. 10933/10.09.1988 si sentintei civile nr.1825/25.03.1985 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, titular al dreptului de proprietate asupra apartamentului sus-mentionat este reclamanta D.V.. Pârâta nu a facut dovada ca are un drept locativ în ce priveste acest imobil.

În drept, instanta a avut în vedere dispozitiile art.480 C.civ. care prevad ca proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege. Pârâta împiedica exercitarea cumulativa a atributelor dreptului reclamantei de proprietate asupra apartamentului sus-aratat, prin refuzul de a elibera acest imobil, pe care îl ocupa fara drept.

Prin decizia civila nr.281 A/13.04.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins apelul formulat de apelanta pârâta M.M.C., împotriva  sentintei civile nr.5659/19.05.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, în dosarul nr.16490/300/2009, în  contradictoriu cu intimata  reclamanta D.V., ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca sustinerile apelantei în sensul ca, în cauza ar fi aplicabile dispozitiile art.86 din Codul familiei, sunt neîntemeiate.

Art.86 din Codul familiei, reglementeaza obligati legala de întretinere existenta între parinti si copii.

Pentru a se putea invoca aceste dispozitii legale trebuie sa fie îndeplinite anumite conditii în persoana creditorului întretinerii printre care si starea de nevoie a acestuia, precum si incapacitatea de a muncii, ori apelanta pârâta nu a facut dovada existentei acestor conditii, respectiv a starii de nevoie si a incapacitatii de a muncii.

Pe de alta parte, apelanta - pârâta este casatorita, prioritara fiind obligatia legala de întretinere dintre soti, aceasta fiind ordinea legala imperativa în care se poate solicita în întretinere. Numai în cazul în care se stabileste imposibilitatea acordarii întretinerii de catre sot se poate solicita întretinere de la parinte.

Sustinerea apelantei în sensul ca intimata reclamanta nu ar fi indicat temeiul de drept al cererii de chemare în judecata, nu poate sa conduca la admiterea apelului. Instanta a retinut ca temei de drept dispozitiile art.480 Cod civil, care justifica actiunea în evacuare formulata de proprietarul imobilului împotriva unei persoane care ocupa fara drept acest imobil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14.09.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis cererea formulata de apelanta - pârâta, a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr.281/A/13.04.2011, în sensul ca domiciliul apelantei - pârâte M.M.C. este în Bucuresti, sos.I. nr.10, bl.114 B, sc.A, et.1, ap.6, sector 2, în loc de Bucuresti, str.S.V. nr.37, sector 2, asa cum gresit s-a consemnat.

Împotriva încheierii din data de 14.09.2011 si deciziei nr.281 A/13.04.2011 a formulat recurs recurenta M.M.C., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv gresit magistratii apelului au retinut ca pârâta nu a facut dovada ca are un drept locativ cu privire la imobil si este obligatia mamei sale sa o întretina în continuare, ramânând discutabila situatia sa concreta comparativ cu a sotului si a celor doi copii minori care nu sunt actionati în judecata, astfel ca sunt mentinuti în apartamentul nr.6.

Prin întâmpinarea depusa la 09.01.2012 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca în mod corect ambele instante au aplicat corect dispozitiile art.480 Cod civil si este regretabil ca recurenta - pârâta nu se muta în apartamentul proprietatea sotului sau din str.B. nr.5, bl.54, sc.1, ap.2, sector 3, unde a si locuit mai multi ani.

În sedinta publica din 28.05.2012 recurenta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active în actiune a intimatei - reclamante, cu motivarea ca în sentinta civila nr.1825/1985 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Municipiul Bucuresti ce reprezinta titlu de proprietate al reclamantei este mentionat numele D.V. si nu al intimatei. În sedinta publica de astazi, mandatarul recurentei a precizat instantei ca tranzactia de care instanta a luat act prin sentinta civila nr.1825/1985 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Municipiul Bucuresti a fost încheiata între intimata si mandatar.

Solutionând exceptia în conditiile art.137 Cod de procedura civila, Curtea a constatat ca exceptia este nefondata si a respins-o  pentru urmatoarele considerente:

Intimata a facut dovada ca este titulara dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.6 situat în Bucuresti, sos.I. nr.10, bl.114 B, sc.A, et.1, sector 2.

Calitatea de proprietara a intimatei asupra apartamentului în litigiu a fost dovedita cu sentinta civila nr.1825/1985 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Municipiul Bucuresti si nu i-a fost niciodata contestata în decursul a 37 de ani. Este evident ca în cuprinsul hotarârii s-a strecurat o eroare materiala în sensul art.281 Cod de procedura civila, care poate fi îndreptata si din oficiu de instanta. În prezenta cauza s-a invocat aceasta eroare cu unic scop de a tergiversa solutionarea cauzei, astfel ca aceasta exceptie a fost respinsa ca nefondata.

Cu privire la fondul recursului, Curtea a constatat ca atât recursul împotriva încheierii de sedinta din 14.09.2011, cât si cel împotriva deciziei civile nr.281/2011 sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:

Cererea introductiva de instanta are ca obiect evacuarea recurentei si a familiei sale din apartamentul proprietatea reclamantei.

Prin întâmpinarea depusa la fila 22 din dosarul de fond, la 18.01.2010, recurenta din prezenta cauza se angaja sa paraseasca apartamentul "în cel mai scurt timp posibil (2-3 luni de zile)" spre a locui în locuinta sotului sau.

Recurenta solicita o pasuire pentru a repara imobilul proprietatea sotului sau.

Pe parcursul derularii procesului civil recurenta a tergiversat solutionarea cauzei, formulând cereri de îndreptare a pretinselor erori materiale strecurate în hotarâri si promisiunea de parasire a imobilului proprietatea intimatei a fost prelungita sine die.

Curtea a constatat ca ambele instante au facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.480 Cod civil si reclamanta, desi titulara a dreptului sau de proprietate, nu se poate bucura în mod exclusiv si absolut, în limitele determinate de lege de imobilul proprietatea sa. Acesta este motivul pentru care reclamanta a fost nevoita sa apeleze la instante pentru a putea exercita atributele dreptului de proprietate.

În prezenta cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.86 din Codul familiei, recurenta fiind nascuta în anul 1977 si nefiind minora. Codul familiei reglementeaza obligatia de întretinere între parinti si copiii minori, pentru recurenta fiind prioritara obligatia legala a sotului sau de a-i acorda întretinere. Ordinea în care se acorda întretinere este stabilita imperativ prin dispozitiile art.86 Codul familiei, care arata ca "obligatia de întretinere exista între sot si sotie".

Cu privire la încheierea din 14.09.2011, Curtea a constatat ca cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr.281/2011 a fost admisa si a fost consemnat corect domiciliul pârâtei. Daca recurenta aprecia ca aceasta încheiere trebuie rectificata în conditiile art.281 Cod de procedura civila, trebuia sa foloseasca calea de atac prevazuta în chip expres de legiuitor, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat.

Fata de aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat.