Legea specială nu prevede acordarea unor despăgubiri pentru persoanele condamnate politic în perioada de referinţă indicată de lege, decât în mod limitat, la valoarea bunurilor confiscate.

 Stabilirea drepturilor patrimoniale nu este posibilă în baza art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, deoarece textul de lege a fost declarat neconstituţional; legea specială nu prevede acordarea unor despăgubiri pentru persoanele condamnate politic în perioada de referinţă indicată de lege,  decât în mod limitat, la valoarea bunurilor confiscate.

Legea nr. 221/2009

Domeniu pretenţii

Recursul nu este fondat.

Decizia nr. 12/2011 pronunţată de I.C.C.J în interesul legii, invocată şi de către instanţa de fond, obligatorie pentru instanţe, în baza art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, a clarificat irevocabil aspectele juridice privind aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin.1  lit. a din Legea nr. 221/2009 în sensul că acestea şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv până la data de 15.11.2010 (data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial).

Or, prezenta cauză nu se află în situaţia de a fi beneficiat de o definitivă stabilire judiciară a drepturilor reclamanţilor, înainte de declararea ca fiind neconstituţional a textului de lege ce a reprezentat temeiul legal al cererii.

De asemenea, reclamanţii nu au dovedit în prezentul proces că au în patrimoniu un bun dintre cele la care au făcut referire în cererea de chemare în judecată sau în cererea de recurs, ci, dimpotrivă, solicită ca drepturile lor să fie stabilite în baza prezentei decizii a instanţei. Însă, stabilirea acestor drepturi nu este posibilă în baza art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, deoarece textul de lege a fost declarat neconstituţional; legea specială nu prevede acordarea unor despăgubiri pentru persoanele condamnate politic în perioada de referinţă indicată de lege,  decât în mod limitat, la valoarea bunurilor confiscate, valoare ce a fost deja stabilită de instanţa de fond, iar acordarea unei despăgubiri pentru terenul confiscat nu este echivalentă cu recunoaşterea retroactivă a existenţei dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea reclamanţilor, astfel că instanţa constată că, singura speranţă legitimă a reclamanţilor de a obţine un "bun" în sensul jurisprudenţei C.E.D.O este creanţa pe care au dobândit-o împotriva statului, în baza prezentei hotărâri judecătoreşti. În condiţiile menţionate, în speţă, nu se pune problema "limitării nejustificate a unor drepturi recunoscute reclamanţilor", deoarece reclamanţilor nu le-a fost recunoscut nici un drept dintre cele la care au făcut referire în cererea de recurs, cu excepţia dreptului de creanţă recunoscut judiciar împotriva Statului Român, reprezentând valoarea terenului confiscat.

Instanţa de recurs susţine în totalitate motivarea instanţei de fond sub toate aspectele şi face trimitere la aceasta în ceea ce priveşte toate celelalte motive de recurs şi argumente invocate.

De asemenea, instanţa de recurs invocă practica judiciară unitară şi pe deplin stabilă sub aspectul soluţionării cererilor de natura celei prezente, în concordanţă  cu  decizia nr. 12/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în această materie, după data pronunţării deciziei de unificare a practicii judiciare.

Criticile recurenţilor sub aspectul cererii privind cheltuielile de judecată efectuate la instanţa de fond, vor fi respinse, deoarece nu au fost solicitate în prezentul proces, în încheierea din data de 24.02.2012 existând consemnarea expresă că ele vor fi solicitate pe cale separată.

De aceea, recursul va fi respins, ca nefondat.

Decizia civilă nr. 1610 R/28.09.2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă

Domenii speta

Spete similare