1. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cererea reclamanţilor are caracter de contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, procesul prezent soluţionând notificarea corespunzător primei etape administrative reglementate de Legea nr. 10/2001 - a, raportul juridic se leagă exclusiv intre reclamanţi si unitatea deţinătoare.
Art. 26 din legea nr. 10/2001.
Solutionand recursurile formulate, in raport de criticile dezvoltate si de dispozitiile art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea constata urmatoarele:
Cu privire la recursul declarat de C.C.P.S.D, Curtea va admite excepţia lipsei interesului acestei recurente in formularea recursului si va respinge recursul ca atare.
Recurenta critica prin recursul formulat faptul ca instanţa de judecata nu a obligat la înaintarea dosarului către P.M.B pentru întocmirea avizului de legalitate si susţine ca aceasta Comisie nu are competenta in procedura administrativa prevazuta de Legea 10/2001, ca potrivit legii masurile reparatorii prin echivalent constand in despagubiri se acorda prin decizia sau dispozitia unitatii investita cu solutionarea notificarii, ca in cauza procedura administrativa nu a fost finalizata in concret prin emiterea acestei decizii. Se solicita cu aceasta motivare modificarea sentintei in sensul respingerii obligarii PMB sa inainteze intreaga documentatie catre recurenta C.C.P.S.D.
Curtea constata ca recurenta C.C.P.S.D. nu justifica nici un interes personal, nascut, actual si legitim in formularea acestor critici, fata de continutul sentintei recurate.
Prin sentinta recurata cererile formulate impotriva acestei recurente au fost respinse, iar in ce priveste cererile admise fata de paratul M.B, acestea nu au nicio inraurire asupra recurentei C.C.P.S.D.
Cu privire la recursul declarat de reclamanti:
Pe fondul acestui recurs, Curtea il constata nefondat si il va respinge ca atare.
Astfel, sunt nefondate in primul rand criticile referitoare gresita admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a C.C.P.S.D.
In mod corect a constatat tribunalul ca atata timp cat cererea reclamantilor are caracter de contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, procesul prezent solutionand notificarea corespunzator primei etape administrative reglementate de Legea nr. 10/2001 - anume cea derulata in fata unitatii detinatoare, raportul juridic se leaga exclusiv intre reclamanti si unitatea detinatoare - absolut similar situatiei in care notificarea ar fi fost solutionata de catre unitatea detinatoare insasi. Nici atunci C.C.P.S.D nu ar fi fost parte in procedura administrativa si nici in fata instantei de judecata chemata sa "inlocuiasca" aceasta etapa administrativa chemarea in judecata a C.C.P.S.D nu se justifica prin existenta in persoana acestei institutii a vreunui drept sau obligatii corespunzatoare acestei etape.
In ce priveste opozabilitatea hotararii judecatoresti pronuntata si care vine sa suplineasca dispozitia M.B, aceasta nu justifica chemarea in judecata a Comisiei, caci calitate procesuala o au partile legate in raportul juridic dedus judecatii, iar nu tertii straini in fata carora va exista intr-un anumit context interesul invocarii hotararii judecatoresti, iar pe de alta parte opozabilitatea unei hotarari judecatoresti (distincta de relativitatea efectelor acesteia ), semnifica aptitudinea acestui act ca realitate juridica de a putea fi recunoscuta ca atare in fata tertilor straini de proces. Or, o asemenea aptitudine o are aprioric orice hotarare judecatoreasca fata de orice tert, care in mod evident nu poate ignora o situatia juridica rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca.
Nu au existat insa drepturi si obligatii ale C.C.P.S.D care sa fie obiect al litigiului, pentru ca sa se justifice formularea pretentiilor reclamantului de solutionare a notificarii in contradictoriu cu aceasta entitate.
In ce priveste pretentia reclamantilor de obligare a C.C.P.S.D sa emita titlul de despagubire, Curtea constata ca in mod corect tribunalul a admis exceptia prematuritatii acestui capat de cerere, fiind nefondate criticile recurentilor reclamanti sub acest aspect.
Astfel cum s-a antamat deja mai sus, la acest moment al solutionarii cauzei instanta de judecata a constatat neepuizarea primei faze reglementate de Legea nr. 10/2001, anume cea derulata in fata unitatii notificate, iar in acord cu decizia nr. 20/2007 a ICCJ data in recurs in interesul legii a intervenit in finalizarea acesteia, prin suplinirea dispozitiei de solutionare a notificarii de catre unitatea notificata - M.B.
Dupa acest moment, reclamantii sunt pusi in situatia de a parcurge a doua etapa a procedurii reglementate de Legea nr. 10/ 2001, anume mai exact cea care se deruleaza conform Legii nr. 247/2005 in fata C.C.P.S.D.si in cadrul careia se procedeaza la cuantificarea acestor despagubiri si la emiterea titlurilor de despagubiri.
La acest moment insa, oricat de reale de principiu ar putea fi toate referirile facute de reclamanti la ineficienta mecanismului reglementat de Legea nr. 247/2005, la nerespectarea unor termene rezonabile in fata C.C.P.S.D.si la trenarea pe rolul acestei comisii a cererilor de emitere a titlurilor de despagubiri, nu se poate constata in cauza, pentru situatia concreta a reclamantilor, incalcarea sau nerespectarea acestei proceduri a Legii nr. 247/2005, pentru ca instanta de judecata sa poata interveni ea insasi, iarasi, pentru a sancţiona ineficienta acestui mecanism prin suplinirea si a acestei a doua etape administrative reglementata de lege.
Aplicand prin analogie logica care a justificat pronuntarea deciziei in recurs in interesul legii nr. 20/ 2007, numai in masura in care, la un caz concret, se constata ca procedura Legii nr. 247/ 2005 nu a functionat si astfel s-a produs o incalcare a drepturilor reclamantilor, instanta de judecata poate analiza modalitatea in care poate interveni pentru a restabili legalitatea si a inlatura prejudiciile astfel aduse reclamantilor. Numai la momentul la care reclamantii, fiind deja cu procedura legala in fata C.C.P.S.D. sunt iarasi impiedicati in realizarea drepturilor lor legale, instanta de judecata, constatand o incalcare a procedurilor legale si o incalcare actuala a drepturilor reclamantilor, poate interveni pentru a sanctiona aceasta.
La acest moment insa, reclamantii nu au ajuns cu procedura in fata C.C.P.S.D si nu se poate constata incalcarea acestei proceduri in cazul lor concret, pentru a se invoca de catre reclamanti o incalcare actuala a drepturilor lor. Instanta de judecata nu poate recurge la suplinirea acestei proceduri reglementate de Legea nr. 247/2005 justificat de temerea - ipotetica la acest moment - ca si in cazul reclamantilor, ca si in al altor persoane indreptatite, se va savarsi o incalcare a procedurilor legale.
Este gresita modalitatea de extindere a logicii deciziei nr. 20/ 2007 data in recurs in interesul legii propusa de reclamanti, caci prin aceasta decizie nu s-a statuat ca instanta de judecata poate interveni "preventiv" pentru a suplini decizia/dispozitia de solutionare a notificarii, ci a stabilit ca instanta poate interveni numai la momentul la care se constata o situatia de refuz de solutionare a notificarii de catre unitatea investita, ceea ce presupune ca entitatea detinatoare a fost investita si nu a procedat conform legii. Nu este cazul in subiectul discutat, caci in cauza procedura derulata conform legii in fata C.C nu a fost inca demarata, deci nu suntem in prezenta unei atitudini de asimilare cu refuzul de solutionare.
Iar plenitudinea de competenta recunoscuta de aceasta decizie instanţei de judecata nu este una absoluta, ci se stabileşte ca instanţa preia exact atribuţiile pe care le-ar fi avut unitatea deţinătoare, fără a le putea depăşi.
De aceea, fără a contesta de principiu susţinerile recurenţilor reclamanţi legate de ineficienta mecanismului reglementat de Legea nr. 247/2005, Curtea constata ca la acest moment nu se poate retine nerespectarea acestei proceduri pentru cazul concret al reclamanţilor (care nu au ajuns încă in fata C.C.P.S.D.) şi, de aceea, nici nu poate primi solicitarea acestora, bazata pe consideraţii de ordin general si neverificate la speţa.
În ce priveşte critica recurenţilor reclamanţi referitoare la refuzul instanţei de a stabili valoarea despăgubirilor, Curtea o respinge, apreciind că această pretenţie de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu poate fi primită, pentru următoarele argumente:
Sunt valabile si aici consideraţiile de mai sus in sensul ca aceasta operaţiune este specifica celei de a doua etape administrative derulata in fata C.C.P.S.D., conform Legii nr. 247/2005, care nu poate fi anticipata in prezentul litigiu atâta timp cat soluţionarea notificării reclamanţilor nu a ajuns încă în aceasta faza.
Astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, în cadrul contestaţiei împotriva refuzului unităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea, instanţa nu poate dispune altceva ori mai mult decât ar fi dispus unitatea deţinătoare însăşi. Or, în prima etapa a procedurii administrative de soluţionare a notificării nu exista posibilitatea de a stabili cuantumul despăgubirilor.
Pentru toate aceste motive, in baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
Decizia civilă nr. 1601/2/27.09.2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă
Tribunalul Brăila
Taxe judiciare de timbru. Daune. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 504 Cod procedură penală şi art. 998
Tribunalul Mehedinți
drepturi băneşti prevăzute de contractul colectiv de muncă; acordarea unei despăgubiri egale cu ajutorul de şomaj în situaţia în care, într-un litigiu anterior, s-a constatat nelegalitatea deciziilor emise de angajator
Judecătoria Caransebeș
Acţiune în pretenţii
Judecătoria Făurei
Condiţii de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată. Obligaţie de plată a unei sume de bani asumată printr-un contract scris, însuşit prin semnătură.
Curtea de Apel București
Conflict de muncă. Acţiune în despăgubiri a angajatorului îndreptată împotriva salariatului. Angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului prin întrunirea cumulativă în persoana acestuia a condiţiilor prevăzute de lege sub acest aspect. Recurs re...