Plângere contravenţională

SENTINTA CIVILA NR. 1107

Şedinţa publică  din 14 aprilie 2014

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată :

Pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrată la data de 10.01.2013 sub numărul de dosar … plângerea contravenţională a petentului …, modificată ulterior, împotriva proceselor verbale de contravenţie seria ……, petentul solicitând anularea acestora.

Petentul a arătat că procesele verbale contestate au fost încheiate fără a se respecta dispoziţiile legale referitoare la obligativitatea semnării procesului verbal de către agentul constatator, sub sancţiunea nulităţii absolute.

La termenele din 08….. petentul prin apărător a arătat că a aflat de sancţiunile contravenţionale doar cu ocazia punerii în executare a acestora, prin poprire pe salariu, dar procesele verbale de contravenţie nu i-au fost comunicate, astfel că nu este în măsură să depună copii ale acestor procese verbale.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 22/2002 şi Legii nr. 455/2001.

Intimata nu a formulat întâmpinare,  însă a depus la dosar copii ale proceselor verbale atacate, copii ale proceselor verbale de comunicare prin afişare ale proceselor verbale de contravenţie, copii ale autorizaţiilor de control ale agenţilor constatatori şi fotografii în care se poate vedea numărul de înmatriculare …., cu descrierea că reprezintă o imagine captată cu camera video tip ANPR, folosită în vederea recunoaşterii automate a numerelor de înmatriculare.

Analizând actele dosarului sub aspect probatoriu, instanţa reţine următoarele:

Prin procesele verbale de contravenţie seria …., încheiate de ……, contestatorul a fost sancţionat contravenţional cu tot atâtea amenzi de câte …lei fiecare, reţinându-se în fapt că  în datele de …, respectiv …, autovehiculul cu numărul de înmatriculare … aparţinând petentului a circulat pe drumurile naţionale din România, fără a deţine rovinietă valabilă, fapta fiind prevăzută de art. 8 alin. 1 din  OG nr.15/2002 şi sancţionată de alin.2 al aceluiaşi articol.

Instanţa reţine că plângerea contravenţională nu este tardivă faţă de nici unul dintre procesele verbale contestate, deoarece din înscrisurile depuse la dosar rezultă că procesele-verbale de contravenţie au fost comunicate petentului la domiciliu, prin afişare în prezenţa unui martor.

În interpretarea dispoziţiilor legale privitoare la comunicarea proceselor verbale de contravenţie, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 10/2013 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a decis că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.

În considerentele deciziei instanţei supreme s-a reţinut că „procedura afişării procesului-verbal de contravenţie la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situaţia în care nu s-a reuşit, din diverse motive, comunicarea prin poştă, cu aviz de primire”, pentru a i se da contravenientului posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum şi data comunicării acestuia, pentru a-şi formula apărările.

În condiţiile în care intimata a procedat la comunicarea proceselor-verbale prin afişare la domiciliul petentului, fără a face dovada faptului că nu s-a reuşit comunicarea actului prin poştă, cu aviz de primire, acest fapt reprezintă o nelegală comunicare prin raportare la dispoziţiile mai sus enunţate, ceea ce  echivalează practic cu lipsa comunicării.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestate, instanţa reţine că acestea au fost încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la semnătura agentului constatator, acesta constituind un caz de nulitate absolută conform prevederilor art.17 din OG nr.2/2001.

Instanţa va analiza cu prioritate lipsa semnăturii, această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute.

Potrivit prevederilor art.4 pct.2 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Din examinarea dispoziţiilor Legii nr.455/2001, rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.

Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate şi utilizate în sistem electronic, fapt enunţat încă din art.1 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, potrivit căruia „prezenta lege stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.

Cât priveşte contravenţiile prevăzute de art.8 din OG nr.15/2007 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, privind fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă, care pot fi constatate şi prin mijloace tehnice omologate, acestora le sunt aplicabile dispoziţiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenţie, sub sancţiunea nulităţii absolute.

În acest sens, art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal; nulitatea se constată şi din oficiu.

Or, procesul-verbal de contravenţie, emis în temeiul OG nr.15/2002, este generat şi semnat electronic, fiind transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poştale.

Faţă de această situaţie, instanţa reţine faptul că, odată ce informaţiile sunt create şi certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancţionată contravenţional fără a purta semnătura agentului constatator.

Mai mult, O.G. nr.2/2001 este anterioară Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înţeles că prevederile OG nr.2/2001 nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenţionale de către agentul constatator.

Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, instanţa reţine că înscrisurile electronice cărora le este ataşată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.

Pe de altă parte, actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnităţile prevăzute de lege de către notar sau funcţionarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcţionar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, şi totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.

Nici o dispoziţie a Legii nr. 455/2001 şi nici un alt act normativ nu prevede posibilitatea ataşării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenţii sau unui alt act autentic. Aşadar, pentru lipsa semnăturii agentului constatator pe procesele verbale, instanţa reţine că nu s-a făcut constatarea contravenţiilor în condiţii de legalitate. În consecinţă, va admite plângerea contravenţională şi va anula procesele verbale seria …..

Domenii speta

Spete similare